#ASH19. Asocierea aspirinei cu anticoagulantele orale, fără o indicație precisă, prezintă mai multe riscuri decât beneficii
Utilizarea combinației terapeutice aspirină și anticoagulante orale directe (DOAC) în prevenția secundară a tromboembolismului venos (VTE) sau prevenția accidentului vascular cerebral asociat cu fibrilația atrială nonvalvulară (NVAF) fără o indicație clară a fost asociată cu riscuri crescute de sângerare, conform unui studiu prezentat în cadrul celei de a 61-a Adunare a Societății de Hematologie (ASH), Orlando, Florida.
Studiul prezentat a inclus o cohortă de 2.045 de pacienți aflați sub tratament anticolagulant, urmăriți în perioada ianuarie 2009- iunie 2019. Nu s-a evidențiat o îmbunătățire în ceea ce privește incidența trombozei, în cazul pacienților la care era administrată combinația DOAC-aspirină fără o indicație clară.
Din aceasta cohortă de pacienți au fost alese două grupuri a câte 639 de pacienți. În primul grup, pacienții au primit DOAC plus aspirină după VTE sau NVAF fără o indicație clară (adică nu au primit un înlocuitor de valve sau au avut recent un infarct miocardic), iar în al doilea grup au fost incluși pacienți control. Rata evenimentelor hemoragice după 15,2 luni de urmărire a fost de 39,5% pentru grupul care lua aspirină, față de 32,32%.
„Aceste rezultate sunt semnificative din punct de vedere statistic și au arătat că sângerările non-majore semnificative din punct de vedere clinic au apărut la 18,7% vs. 13,5% în cazul monoterapiei DOAC’’- a afirmat dr. Jordan K. Schaefer, din cadrul departamentului de Medicină Internă, Universitatea Michigan
De asemenea, acesta a menționat că nu a fost observată nicio diferență semnificativă în cazul altor tipuri specifice de sângerare.
„Aspirina este frecvent utilizată în practica medicală, având diferite indicații, inclusiv în prevenția primară a atacurilor de cord, accidentelor vasculare cerebrale și cancerului colorectal, precum și pentru tromboprofilaxie la pacienții cu anumite tulburări sangvine sau cu anumite dispozitive cardiace”- a adăugat dr. Schaefer.
Anticoagulantele cu acțiune directă, care includ apixaban, dabigatran, edoxaban și rivaroxaban, sunt utilizate tot mai mult în practica medicală pentru indicații care includ prevenirea accidentelor vasculare cerebrale pentru pacienții cu fibrilație atrială nonvalvulară și tratamentul și prevenția secundară a tromboemboliei venoase.
„Aspirina este folosită pentru prevenția secundară a trombozei pentru pacienții cu boală coronariană cunoscută, boală arterială periferică sau boli carotidiene. Și deși adăugarea aspirinei la un DOAC este adesea adecvată după sindroamele coronariene acute sau intervenția coronariană percutanată, mulți pacienți primesc terapia combinată fără o indicație precisă” – a spus dr. Jordan K. Schaefer – menționând că, în ultimii ani, există numeroase dovezi, în special la pacienții tratați cu warfarină și aspirină, care sugerează că asocierea poate face mai mult rău decât bine în cazul anumitor pacienți.
Mai exact, se pune problema dacă aspirina crește ratele de sângerare fără a proteja pacienții de evenimentele trombotice adverse. Acesta este în special o preocupare importantă pentru pacienții la care sunt administrate doze complete de anticoagulare.
„Aceste descoperiri trebuie confirmate în studii mai mari, dar pană când aceste date sunt disponibile, clinicienii și pacienții ar trebui să continue să echilibreze riscurile și beneficiile adăugării aspirinei la terapia DOAC. Cercetări suplimentare trebuie să evalueze anumite subgrupuri pentru a vedea dacă vreo populație particulară poate beneficia de terapie combinată, comparativ cu terapia DOAC”, a spus dr. Jordan K Schaefer
Citește și :
- #ASH19. Yescarta crește ratele de supraviețuire la 3 ani pentru pacienții cu limfom difuz cu celulă mare tip B
- #ASH19. Pacienții cu limfom difuz cu celule B mari în stadii incipiente pot evita radioterapia
- #ASH19. Recăderile pacienților cu leucemie acută limfoblastică, tratați cu terapii CAR-T, ar putea fi evitate prin infuzii de celule T-APC