Podcast #VociCuAutoritate COVID-19
Podcast #VociCuAutoritate COVID-19

#SurseOficiale: Ghidul de diagnostic pentru COVID-19. Care sunt recomandările Comisiilor de Microbiologie Medicală din România?

mm
10 Apr 2020
7113 Views

Noul coronavirus SARS-CoV-2 (Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus 2) determină o infecție respiratorie denumită COVID-19 (Coronavirus infectious disease – 2019), cu perioadă de incubație medie de 5 zile (între 2 și 14 zile). Boala este caracterizată prin simptomatologie predominant respiratorie (tuse, dificultăți de respirație, febră) de intensitate moderată în aproximativ 80% din cazuri, dar poate avea manifestări severe (pneumonie bilaterală interstițială), cu evoluție către insuficiență respiratorie, detresa respiratorie acută (ARDS) fiind principala cauză de mortalitate. Există și cazuri cu manifestări gastrointenstinale (mai ales diaree), iar la unii pacienți (în special la cei tineri) au fost semnalate hipo/anosmie (pierderea simțului mirosului) și hipo/disgeuzie (alterarea simțului gustului) ca simptome precoce.

Membrii Comisiei de Microbiologie Medicală a Ministerului Sănătății și ai Comisiei de Microbiologie Medicală a Colegiului Medicilor din România au elaborat ghidul de diagnostic pentru COVID-19, bazat pe recomandările Organizației Mondiale a Sănătății. Cele două Comisii de Microbiologie Medicală propun adoptarea cât mai rapidă a acestui document, pentru o abordare unitară la nivel național și pentru a elimina controversele legate de alegerea metodelor de diagnostic.

abonare

În continuare sunt prezentate câteva precizări referitoare la algoritmul de diagnostic pentru COVID-19, preluate din ghid.

Codificarea CIM-10 (Clasificația Internațională a Maladiilor – Revizia a 10-a) corespunzătoare COVID-19 este următoarea:

  • U07.1 – COVID-19 cu virus identificat – valabil pentru cazurile CONFIRMATE
  • U07.2 – COVID-19 cu virus neidentificat – valabil pentru cazurile SUSPECTE
Ghid de diagnostic pentru infecția cu noul coronavirus SARS-CoV-2

Membrii Comisiei de Microbiologie Medicală a Ministerului Sănătății și ai Comisiei de Microbiologie Medicală a Colegiului Medicilor din România au elaborat ghidul de diagnostic pentru COVID-19, bazat pe recomandările Organizației Mondiale a Sănătății. Sursa: freepik

Definițiile de caz pentru COVID-19 (actualizate în data de 27 martie 2020), conform Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT)

CAZ SUSPECT – definit drept una dintre următoarele situații:

  1. Pacient cu infecție respiratorie acută – debut brusc al cel puțin unuia din următoarele: tuse, febră, scurtarea respirației (creșterea frecvenței respiratorii) ȘI fără o altă etiologie care să explice pe deplin tabloul clinic ȘI cu istoric de călătorie internațională (sau reședință într-o locație care raportează transmiterea comunitară a bolii COVID-19), în perioada de 14 zile anterioare datei debutului;
  2. Pacient cu infecție respiratorie acută ȘI care s-a aflat în contact apropiat cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 14 zile anterioare datei debutului;
  3. Pacient cu pneumonie fără altă etiologie care să explice pe deplin tabloul clinic;
  4. Pacient cu infecție respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră ȘI tuse ȘI scurtarea respirației (creșterea frecvenței respiratorii) ȘI care necesită spitalizare peste noapte) ȘI fără altă etiologie care să explice pe deplin tabloul clinic.

Contactul apropiat este definit ca:

  1. Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
  2. Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (de exemplu, strângere de mână neurmată de igiena mâinilor);
  3. Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infectioase ale unui caz de COVID-19 (cum ar fi în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejata de mănușă);
  4. Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (sală de clasă, sală de ședințe, sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute și la o distanță mai mică de 2 m;
  5. Persoana care a avut contact în avion cu un caz de COVID-19 și care a stat pe unul din cele 2 rânduri în orice direcție față de caz, persoane care au călătorit împreună cu cazul sau care i-au acordat îngrijire în avion, membri ai echipajului care au servit în zona în care s-a aflat cazul. Dacă severitatea simptomelor sau deplasarea cazului în avion indică o expunere mai extinsă, vor fi considerați contacți apropiați toți pasagerii din zona respectivă din avion sau chiar toți pasagerii din avion;
  6. Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrjire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție. Personalul medical care a purtat echipamentul de protecție standard (mască, mănuși, respectiv ochelari/vizieră pentru cei care efectueaza manevre generatoare de aerosoli) nu este considerat contact apropiat. Pentru utilizarea corectă a echipamentului de protecție, consultați ghidul cu instrucțiuni privind echipamentului de protecție individual pentru personalul medical, realizat de Organizația Mondială a Sănătății.

CAZ CONFIRMAT – definit drept: o persoană cu confirmare de laborator a infecției COVID-19, indiferent de semnele și simptomele clinice.

Testarea se face DOAR la recomandarea medicului, atât în sistemul public cât și în cel privat de sănătate.

Membrii Comisiei de Microbiologie Medicală a Ministerului Sănătății și ai Comisiei de Microbiologie Medicală a Colegiului Medicilor din România au elaborat ghidul de diagnostic pentru COVID-19

Comisiile de Microbiologie Medicală propun adoptarea cât mai rapidă a ghidului de diagnostic COVID-19, pentru o abordare unitară la nivel național și pentru a elimina controversele legate de alegerea metodelor de diagnostic. Sursa: freepik

Traseul probelor, de la pacient și până în laboratorul de testare

Recoltarea probelor

Recoltarea produselor patologice trebuie realizată imediat în cazul unei persoane ce întrunește criteriile unui caz suspect de infecție cu SARS-CoV-2. Exsudatul nazofaringian este produsul patologic optim pentru diagnostic. Produsele patologice pot fi recoltate, conform recomandărilor OMS și CDC, de la nivelul:

  • tractului respirator superior (exsudat nazal, exsudat faringian), în cazurile ușoare sau asimptomatice. Pentru recoltare se recomandă utilizarea unui tampon din fibre sintetice cu tija de plastic, deoarece alte modele de recoltoare pot genera rezultate fals negative;
  • tractului respirator inferior: sputa (pentru pacienții cu tuse productivă, inducerea sputei nu este recomandată) și/sau aspirat endo-traheal sau lavaj bronhoalveolar pentru pacienții cu infecție respiratorie severă.

SARS-CoV-2 a fost de asemenea detectat în materii fecale și în sânge, dar nu și în urină. Un raport din China semnalează detecția acidului nucleic viral la 4 donatori asimptomatici în momentul donării, dar nu se cunoaște dacă aceasta indică prezența virusului infecțios și capacitatea de transmitere prin sânge. Probele pereche de ser (faza acută și faza de covalescență) pot fi utile pentru diagnosticul retrospectiv al infecției cu SARS-CoV-2.

Stocarea și transportul probelor

Ghidul recomandă stocarea probelor la 2-8°C pentru maximum 72 de ore. Probele trebuie transportate la laboratorul de diagnostic cât mai rapid posibil din momentul recoltării. Transportul se realizează optim în mediu de transport pentru virusuri, în tampon fosfat salin, ser fiziologic sau în mediu de transport viral preparat in house.

Testarea produselor patologice recoltate de la o persoană ce întrunește criteriile unui caz suspect de infecție cu SARS-CoV-2 trebuie realizată în laboratoare cu nivel de biosiguranță nivel 2 (BSL-2), de către un personal calificat și antrenat conform procedurilor de biosiguranță si normelor de bună practică microbiologică, inclusiv in domeniul diagnosticului molecular.

Care sunt metodele de diagnostic recomandate?

  • Teste pentru detecția acidului nucleic viral

Metoda recomandată în prezent pentru diagnosticarea infecției cu SARS-CoV-2 este detecția ARN viral prin Real-Time RT-PCR (Reverse-Transcription Polymerase Chain Reaction). Este important de precizat că unul sau mai multe rezultate negative la testul de detecție a acidului nucleic viral nu exclud posibilitatea unei infecții cu virusul SARS-CoV-2, iar în context clinic sugestiv diagnosticul nu trebuie infirmat pe baza unui test negativ. O serie de factori pot duce la un rezultat negativ la o persoană infectată:

  • calitatea slabă a produsului recoltat, care conține puține material provenind de la pacient;
  • produsul a fost colectat târziu sau foarte devreme în cadrul infecției;
  • produsul nu a fost manipulat și expediat în mod corespunzător;
  • motive tehnice legate de test, de exemplu mutația virusului sau inhibarea PCR.

Dacă se obține un rezultat negativ la un pacient cu un indice ridicat de suspiciune pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, în special atunci când au fost colectate numai probe ale tractului respirator superior, ar trebui să fie colectate și testate, dacă este posibil, produse suplimentare, inclusiv din tractul respirator inferior.

  • Alte variante de diagnostic care identifică acizi nucleici

Testele rapide de detecție a acidului nucleic viral sunt deja o alternativă simplă și eficientă pentru point of care, fără personal cu expertiză înaltă care pot fi foarte utile pentru diagnosticul rapid al personalului medical sau pacienților simptomatici. Ele sunt recomandate în pentru situații de urgența (ATI) și locuri în care lipsește personalul cu experiența in diagnostic molecular. De asemenea, noi teste de detecție a acidului nucleic viral bazate pe tehnologia CRISPR-Cas12/13 sunt în curs de evaluare.

  • Secvențierea virală

Secvențierea virală poate fi utilizată în situații rare, în care este necesară pentru confirmarea rezultatelor testelor de detecție a acidului nucleic viral. Secvențierea întregului genom poate furniza informații importante pentru studiile epidemiologice și va aduce date valoroase despre tulpinile circulante și variabilitatea virală.

  • Diagnosticul serologic

Testele serologice evidențiază anticorpii specifici SARS-CoV-2 de tip IgM si IgG. Detecția anticorpilor specifici anti SARS-CoV-2 de tip IgM (suportul răspunsului imun primar) va permite evidențierea infecțiilor acute, însă cu un interval de timp de latență (minim 7 zile post-infecție), față de detecția acidului nucleic viral. Testele pozitive care indică prezența IgM ar trebui confirmate cu testele de RT-PCR; un test IgM pozitiv poate aparea și la persoane vindecate, ceea ce limitează foarte mult utilitatea acestei metode pentru diagnosticul infecției și limitarea transmiterii. Testele serologice vor avea relevanță în special post-epidemic pentru evaluarea seroprevalenței infecției în populația generală (IgG) și a infecțiilor asimptomatice, ca și pentru evaluarea persistenței imunității postinfecție naturală. În context pandemic, testele serologice s-ar putea utiliza la externarea pacienților considerați vindecați, eventual după autoizolare/carantinare, în paralel cu testele de detecție ale ARN viral, testare care ar completa profilul epidemiologic.

Cazurile aflate în investigare și cazurile confirmate trebuie raportate în conformitate cu reglementările stabilite de autoritățile locale de sănătate și de centrul național de supraveghere.

Ghidul de diagnostic pentru COVID-19 include și link-uri utile către documente de referință ale Organizației Mondiale a Sănătății și ale Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), precum ghiduri, protocoale și cursuri adoptate la nivel internațional.

Pentru a citi prevederile integrale și resursele recomandate, accesați ghidul complet.

Citește și: