#ASH19. Noi clasificări ale leucemiei mieloide acute și sindromului mielodisplazic, realizate prin combinarea informației genomice cu analiza expresiei genelor
O analiză detaliată genomică și a expresiei genice în leucemia mieloidă acută (LAM) și sindromul mielodisplazic (SMD) dintr-o cohortă semnificativă de cazuri a permis definirea subtipurilor bolii și a constelației de mutații și o interpretare în contextul semnificației prognostice.
Cercetătorii au realizat o analiză comprehensivă prin secvențierea completă a genomului și prin profilul de expresie genică a peste 1300 pacienți cu LAM sau SMD. Rezultatele au fost prezentate în cadrul Întâlnirii Anuale a Societății Americane de Hematologie, Orlando, 2019.
LAM și SMD sunt cancere hematologice care subminează abilitatea organismului de a produce noi celule sangvine sănătoase. În timp ce studiile anterioare au identificat rolul a diferite gene în cadrul acestor boli și a subtipurilor acestora, noul studiu este primul care a abordat legătura dintre gene, expresia genică, forma fizică a celulelor canceroase și rezultatele clinice.
Studiul a presupus analiza genomică și transcriptomică a 1304 pacienți adulți (598 cu LAM și 706 cu SMD) și examinarea variantelor genetice și a expresiei genice în raport cu rezultatele clinice.
„Tratamentul acestei boli reprezintă o provocare întrucât diferite subtipuri ale bolii prezintă diferite caracteristici”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Ilaria Iacobucci, PhD, de la St. Jude Children’s Research Hospital.
Au fost analizate probele de sânge și măduvă osoasă ale pacienților cu LAM și SMD și s-a realizat secvențierea întregului genom, a ADN-ului, dar și a ARN-ului, un indicator al genelor exprimate activ și care sunt modificate prin rearanjări cromozomiale, o caracteristică comună a LAM. S-a efectuat apoi legătura dintre aceste date cu informațiile privind rezultatele clinice și caracteristicile fizice ale fiecărui pacient.
„Studiul nostru oferă o perspectivă complexă asupra acestor subtipuri, realizând ca un dicționar al tuturor modificărilor genomice. De asemenea subliniază importanța obținerii informațiilor genomice complexe e încă de la începutul tratamentului pentru a elimina incertitudinea și a ajuta clinicienii să înțeleagă mai bine perspectivele pacienților.” – Dr. Iacobucci.
Pe lângă confirmarea subtipurilor genetice deja cunoscute și a mutațiilor descrise anterior, rezultatele au evidențiat și asociații noi, necunoscute până la acest moment, de importanță prognostică.
Spre exemplu, au fost detectate perechi de alterări genomice care par să influențeze prognosticul pacientului atunci când sunt prezente împreună, cum ar fi mutația combinată în gena NPM1 și în genele ce codifică complexul proteic coezină (cu rol în diviziune), asociere cu prognostic bun. Pe de altă parte, asocierea dintre mutațiile NPM1 și FLT3 denotă un prognostic prost. În plus, și mutațiile și variantele structurale ale genei RUNX1 în asociere cu supraexpresia MN1 au fost asociate cu un prognostic prost.
De asemenea au fost descoperite asemănări neașteptate între cancere care sunt morfologic diferite între ele, subliniind modul în care analiza genetică combinată cu abordările standard oferă o imagine mai completă decât simpla analiză morfologică. Aceste idei au implicații importante atât în cercetare, cât și în managementul clinic al bolii.
Cercetările ulterioare privind modul de dezvoltare al acestor afecțiuni și cum ar putea fi ele țintite de noi medicamente vor fi facilitate de aceste referințe genetice pentru subtipurile de LAM și SMD.
Dintr-o perspectivă clinică, studiul sugerează că secvențierea completă a genomului este nu numai fezabilă, dar și de ajutor în identificarea subtipurilor de boală și a prognosticului și de ajutor în adaptarea tratamentului personalizat fiecărui pacient în parte, o abordare cunoscută ca medicină de precizie. Astfel, integrarea clinică a datelor genomice și transcriptomice în leucemia mieloidă acută și sindromul mielodisplazic sunt pregătite pentru a avansa medicina de precizie, într-un efort mai larg de a muta secvențierea din laborator în clinică pentru diagnostic și tratament țintit.
„Acesta este tipul de date care se va dovedi a fi de neprețuit pentru eforturile medicinei de precizie. Așa cum am observat în cazul neoplasmelor limfoide, studiul arată puterea integrării secvențierii genomului și transcriptomului pentru a identifica noi subtipuri de boală a căror semnificație clinică nu este evidentă la o simplă analiză patologică și moleculară convențională.”, a mai declarat dr. Iacobucci.
