STUDIU. Durata sarcinii și momentul nașterii, influențate de factori genetici. Cum ar putea fi prevenite nașterile premature?
Atât genele mamei, cât şi cele fetale influenţează durata sarcinii, însă cel mai mare impact aparţine genomului matern, conform unei meta-analize a studiilor de asociere la nivelul întregului genom (GWAS) referitoare la durata sarcinii şi naşterea prematură şi postmatură. Rezultatele au fost publicate în Nature Genetics. Analiza a identificat noi variante genetice asociate cu durata sarcinii şi, totodată, a stabilit cum îşi manifestă acestea efectele: prin genomul matern, fetal sau ambele.
Dintre variantele genetice identificate asociate cu durata sarcinii, 15 influenţează durata sarcini prin genomul matern, 2 prin cel fetal, iar celelalte 7 atât prin genomul matern, cât şi fetal. Studiul a arătat că mecanismele genetice materne acţionează în direcţia scurtării sarcinii, astfel că limitează acumularea în greutate a fătului, în timp ce expresia anumitor gene fetale favorizează creşterea în greutate a acestuia.
Momentul nașterii are un impact major asupra supraviețuirii în perioada neonatală și asupra sănătății copilului. La nivel mondial, naşterile premature sunt principala cauză de deces în perioada neonatală şi la copii cu vârste mai mici de 5 ani. Naşterea este considerată prematură dacă are loc înainte de săptămâna 37 de sarcină. Cu cât este mai scurtă sarcina, cu atât este mai ridicat riscul de complicaţii.
Rata mortalităţii neonatale a scăzut semnificativ în ultimii ani, însă nu prin diminuarea semnificativă a numărului de naşteri premature. Aceste îmbunătăţiri se datorează majoritar combaterii altor factori care determină decese în această etapă din viaţă. Lipsa unor progrese substanţiale în prevenirea naşterilor premature şi a consecinţelor acestora asupra sănătăţii copilului indică o înţelegere limitată asupra modului în care este programată biologic naşterea.
Meta-analiza GWASs pentru durata sarcinii, care a inclus în total aproape 200 000 de persoane, a identificat 22 de locusuri genice asociate cu durata sarcinii, 24 de variante independente și o creștere a genelor exprimate diferențiat în cursul sarcinii. Dintre locusurile genetice identificate, 16 nu au fost descrise în alte studii care au investigat aceste asocieri. Impactul prezenţei alelelor semnificative statistic asupra duratei sarcinii a fost relativ scăzut, între 7 şi 27 de ore per alelă.
Pentru a identifica factorii genetici asociaţi cu naşterea prematură, a fost realizată o meta-analiză care a inclus 19 000 de cazuri şi peste 260 000 de persoane în grupul de control. Rezultatele au indicat 6 locusuri asociate cu naşterea prematură, precum şi un locus genic asociat cu naşterea postmatură.
Deoarece durata sarcinii şi naşterea reprezintă rezultatul interacţiunii a două genomuri, cel matern şi cel fetal, a fost necesară investigarea originii factorilor genetici care determină durata sarcinii. Cu acest scop, au fost utilizate datele genotipice de la peste 136 000 de triplete de tipul mamă-tată-copil sau perechi mamă-copil. Astfel, pentru fiecare dintre cele 24 de variante semnificative statistic a fost stabilită originea maternă şi/sau fetală, indicând cum acţionează acestea pentru a determina durata sarcinii.
Citeşte şi:
- STUDIU: Riscul de naștere prematură și morbiditatea neonatală ar putea fi evaluate cu ajutorul unor biomarkeri hormonali
- Femeile la risc de preeclampsie sau alte complicaţii ale sarcinii ar putea fi diagnosticate precoce pe baza unor noi biomarkeri multiomici
- Ziua Bolilor Rare 2023: Medicina genomică revoluționează strategiile de screening neonatal