#ESCCongress. Medicația antihipertensivă poate preveni infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral chiar și la persoanele normotensive

  • Cardiologie



Tratamentul medicamentos de reducere a tensiunii arteriale poate preveni infarctul miocardic acut și accidentul vascular cerebral, indiferent de valoarea inițială a acesteia, atât în prevenția primară cât și în cea secundară. Acestea sunt rezultatele studiului BPLTTC (Blood Pressure Lowering Treatment Trialists’ Collaboration), prezentate în cadrul Congresului Societății Europene de Cardiologie ESC 2020.

„Scăderi mai mari ale tensiunii arteriale prin tratament medicamentos au dus la scăderi mai mari ale riscului de infarct miocardic acut și accident vascular cerebral. Acest fenomen a fost observat indiferent de nivelul inițial al tensiunii arteriale, la persoane cu antecedente de infarct sau accident vascular cerebral și la persoane fără boală cardiovasculară”- a declarat Prof. Kazem Rahim, Universitatea Oxford, în cadrul prezentării ESC.

grafic rezultate principale studiu ESC2020 BPLTTC
Reducerea tensiunii arteriale sistolice cu 5 mmHg a avut efecte similare indiferent de prezența sau absența bolii cardiovasculare la momentul includerii în studiu. Sursă ESC.

Rezultatele studiului BPLTTC 

Analiza BPLTTC a fost realizată pentru a aborda controversa îndelungată asupra efectelor reducerii farmacologice a tensiunii arteriale, atunci când aceasta nu este foarte ridicată și asupra posibilelor diferențe între persoanele cu sau fără boală cardiacă sau accident vascular cerebral. Datele studiilor realizate până în prezent au fost neconcludente, ceea ce a dus la recomandări contradictorii asupra managementului tensiunii arteriale.

abonare

BPLTTC este cea mai mare și detaliată metaanaliză de acest tip. Include date din 48 de studii clinice randomizate, incluzând aproape 350.000 de persoane. Participanții au fost împărțiți în funcție de prezența sau absența bolii cardiovasculare (aproximativ 190.000 de persoane în grupul de prevenție primară și aproximativ 160.000 de persoane în grupul de prevenție secundară), apoi în 7 subgrupuri în funcție de valoarea tensiunii arteriale sistolice de la începutul studiului (sub 120, 120-129, 130-139, …, 160-169, 170 și peste 170 mmHg). 

Pe o perioadă mediană de urmărire de 4 ani, fiecare reducere cu 5 mmHg a tensiunii arteriale sistolice a scăzut riscul relativ de evenimente cardiovasculare majore cu aproximativ 10%.

grafic rezultate exinse studiu ESC2020 BPLTTC
Efectul scăderii cu 5 mmHg a tensiunii arteriale sistolice în cadrul subgrupurilor studiului. Sursă ESC.

Analiza mai detaliată a riscului de-a lungul aceleiași perioade de urmărire a arătat, pentru o scădere cu 5 mmHg a tensiunii arteriale sistolice, o scădere a riscului de:

  • accident vascular cerebral cu 13%;
  • boală cardiacă ischemică a cu 7%;
  • insuficiență cardiacă cu 14%;
  • deces cardiovascular cu 5%.
grafic rezultate grup de intervenție versus grup comparator studiu ESC2020 BPLTTC
Scăderea riscului a fost independentă de prezența bolii cardiovasculare sau de valoarea tensiunii arteriale la începutul studiului. Sursă: ESC.

Efectul relativ al tratamentului de scăderea a tensiunii arteriale este proporțional cu intensitatea scăderii tensiunii arteriale sistolice. 

Implicațiile asupra practicii medicale

„Decizia de a prescrie medicație de scădere a tensiunii arteriale nu ar trebui să fie bazată doar pe diagnosticul anterior de boală cardiovasculară sau pe valoarea actuală a tensiunii arteriale. Medicația de scădere a tensiunii arteriale ar trebui să fie privită ca un instrument eficient de scădere a riscului cardiovascular la persoanele care au o probabilitate ridicată de a suferi un infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral”-  Prof. Kazem Rahim.

Este important ca medicii să îi facă pe pacienți să înțeleagă că scopul acestui tip de tratament este de a scădea riscul cardiovascular, nu de a scădea tensiunea. De aceea, pacienți trebui descurajați să își oprească sau să își modifice tratamentul fără indicație medicală.

„Faptul că efectele relative sunt similare pentru toți pacienții nu înseamnă că toată lumea ar trebui să fie tratată. Această decizie depinde de riscul individual de boală cardiovasculară, dar și de potențialul reacțiilor adverse și costul tratamentului”-  Prof. Kazem Rahim.

Riscul cardiovascular se evaluează din 2003 cu ajutorul sistemului SCORE (Systematic COronary Risk „Evaluation), bazat pe o populație mare reprezentativă pentru populația europeană. Acesta permite estimarea riscului pe 10 ani a unui eveniment aterosclerotic fatal pentru persoanele de peste 40 de ani. Ia în calcul vârsta, sexul, statusul de fumător, nivelul colesterolului total și nivelul tensiunii arteriale sistolice precum și o serie de factori adiționali precum inactivitatea fizică, obezitatea sau antecedentele heredocolaterale. Permite calibrarea riscului în funcție de țară sau de rasă. Pacienții cu boală cardiovasculară documentată, diabeticii, cei cu niveluri foarte ridicate ale factorilor de risc individuali (inclusiv HTA grad 3) sau cei cu boală cronică de rinichi stadiile 3-5 sunt considerați automat ca având risc ridicat sau foarte ridicat, fără a se mai calcula scorul SCORE.

Analize viitoare mai detaliate, stratificate în funcție de vârstă, sex, clasă medicamentoasă folosită, vor ajuta la individualizarea tratamentului. Prof. Rahimi a declarat că se așteaptă să existe unele diferențe ale eficienței în a scădea riscul cardiovascular între tipurile de medicamente (de exemplu blocantele de calciu par să fie mai eficiente în prevenția accidentului vascular cerebral, în timp ce diureticele sunt mai eficiente în prevenția infarctului miocardic acut). 

„Suntem foarte conștienți de unele dintre aceste diferențe subtile, dar ceea ce am realizat în această analiză a fost scalarea efectelor scăderii tensiunii arteriale ale diferitelor clase, pentru a răspunde la întrebarea dacă pragul tensiunii arteriale în sine și prezența sau absența bolii cardiovasculare are un efect asupra modificării tratamentului”- Prof. Rahim.

Recomandări actuale ale tratamentului de scădere a tensiunii arteriale

Cel mai recent ghid ESC asupra tensiunii arteriale a fost publicat în anul 2018. Acesta se concentrează pe hipertensiunea arterială dată fiind incertitudinea din acel moment al efectului scăderii tensiunii arteriale la normotensivi.

Primul obiectiv pentru pacienții cu hipertensiune este atingerea valorilor tensionale arteriale sub 140/90 mmHg. Pentru majoritatea pacienților valoarea finală urmărită este mai mică, de sub 130/80 mmHg. Pentru pacienții cu vârsta de sub 65 de ani, care urmează un tratament medicamentos, valoarea țintă este de 120-129 mmHg, iar pentru cei de peste 65 de ani, valoare țintă este de 130-139 mmHg, cu o monitorizare atentă a reacțiilor adverse.

Hipertensiunea arterială este definită ca presiunea arterială la care beneficiile unui tratament hipertensiv depășesc riscurile acestuia, conform rezultatelor studiilor clinice. Urmărind această definiție, specialiștii europeni au ales în 2018 să mențină valoarea prag a tensiunii arteriale sistolice normale la 140 mmHg, spre deosebire de ghidul american care a coborât acest prag la 130 mmHg.

Ghidul ESC atrage atenția asupra faptului că mai puțin de 50% din pacienții tratați pentru hipertensiune arterială ajung la un nivel al tensiunii arteriale sub 140/90 mmHg. Cei mai importanți factori implicați sunt inerția tratamentului, neadaptarea tratamentul la starea pacientului și lipsa de complianță a pacienților, care nu urmăresc corect tratamentul recomandat.

Citește și:

Sursă element imagine feature: Freepik.