Esențial Covid-19. Război pe două fronturi: inamicul văzut și inamicul nevăzut




Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19: cele mai importante știri ale săptămânii” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19. Accesează Esențial Covid-19 de săptămâna aceasta.

Ca în fiecare săptămână, topul săptămânii 21-27 februarie 2022 a fost comentat de Dr. Marius Geantă, președinte Centrul pentru Inovație în Medicină, în cadrul emisiunii săptămânale de la Radio România Cultural.

abonare

stiinta360 dr marius geanta despre dubla noua normalitate

Știrile săptămânii 21-27 februarie 2022:

  • Război pe două fronturi: inamicul văzut și inamicul nevăzut

Bolile infecțioase au dobândit de-a lungul istoriei renumele de „a treia armată”. Toamna anului 1918 anunțat finalul Primului Război Mondial, dar și începutul pandemiei de gripă spaniolă. Bilanțul a fost neașteptat, mai multe decese au fost provocate de infecție decât determinate de război. În prezent, majoritatea zonelor în care există conflicte militare sau în care acestea ar putea apărea sunt localizate în țări cu venituri mici și mijlocii din Estul Mijlociu și Africa, în care problemele socio-economice și sanitare sunt strâns conectate (epidemie HIV, Ebola).

De la al doilea război mondial, Europa nu s-a mai confruntat cu o criză de o asemenea anvergură cum este cea din Ucraina, ce pune sub semnul întrebării decenii de progrese științifice, economice și sociale. Conflictul dintre Rusia și Ucraina se desfășoară într-un moment în care există diferențe majore între țări în ceea ce privește controlul pandemiei, iar recent, o nouă variantă Omicron, BA.2, arată de fapt cât de vulnerabilă este întreaga lume.

În multe țări din Estul Europei, acoperirea vaccinală anti-COVID-19 este puțin peste 30%, cu o mare parte din populație vulnerabilă. În aceste țări, în care sistemele de sănătate erau deja vulnerabile, iar dezinformarea a devenit o amenințare la adresa sănătății populației, apariția de noi variante virale, chiar și de noi focare, este iminentă.

În acest context, un studiu publicat recent, care a analizat legătura dintre luptele armate, bolile transmisibile și sănătatea populației de-a lungul istoriei, sugerează că este nevoie de un nou sistem global de sănătate publică susținut de baze de date conectate, pentru a putea adresa provocările reprezentate de bolile infecțioase în viitor.

  • Date din viața reală: reinfectarea cu diferite subtipuri ale variantei Omicron este posibilă

Un nou studiu condus de Statens Serum Institut demonstrează că, deși rar întâlnită, există posibilitatea de reinfectare cu diferite subtipuri ale variantei Omicron. În prezent sunt cunoscute mai multe subtipuri ale variantei Omicron. În Danemarca spre exemplu, majoritatea cazurilor de COVID-19 raportate în luna decembrie reprezentau infecții cu subvarianta BA.1, însă în prezent cea mai frecvent întâlnită subvariantă în populația daneză este BA.2, cazurile de BA.1 fiind deja din ce în ce mai rar întâlnite.

Odată cu creșterea prevalenței subvariantelor Omicron BA.1 și BA.2, a fost observat un număr mare de reinfectări, ceea ce a determinat oamenii de știință danezi să se întrebe dacă varianta BA.2 poate eluda răspunsul imun dobândit pe cale naturală la scurt timp după infecția cu BA.1. Cercetătorii au studiat câți indivizi au avut două teste pozitive pentru SARS-CoV-2 într-un interval de 20 până la 60 de zile și au utilizat secvențierea genomică pentru a investiga variantele de virus cu care s-au infectat. Au fost analizate peste 1,8 milioane de cazuri confirmate COVID-19 din perioada 22 noiembrie 2021 – 11 februarie 2022 pentru identificarea cazurilor de reinfectare.

Din cele 187 de cazuri de reinfecție identificate, 47 s-au infectat cu subvarianta BA.2 la scurt timp după o infecție cu BA.1. Persoanele la risc au fost tinerii nevaccinați, iar aceștia au avut în general forme ușoare de COVID-19, care nu au necesitat spitalizare și nu s-au soldat cu decese. Astfel, datele indică faptul că reinfectarea cu varianta BA.2 poate surveni la scurt timp după o infecție inițială cu altă subvariantă Omicron, însă acest lucru nu se întâmplă în mod frecvent. Rezultatele studiului evidențiază necesitatea practicării măsurilor de protecție individuală împotriva SARS-CoV-2, chiar și în perioada ulterioară trecerii prin boală.

  • Vaccinarea împotriva COVID-19 este asociată cu un risc redus de long-COVID (sindromul post-COVID-19)

Un studiu britanic de cohortă, aflat în stadiul de pre-print, a investigat diferențele între vaccinurile SARS-CoV-2 în ceea ce privește persistența simptomelor de tip long-COVID la 12 săptămâni ulterior infecției. Au fost incluse în studiu persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 69 de ani care au avut schema completă de vaccinare administrată cu 14 zile înainte de infecție (confirmată printr-un test pozitiv pentru SARS-CoV-2). Au fost excluși indivizii ce reprezentau cazuri suspecte de COVID-19, aveau simptome de long-COVID sau au fost vaccinați cu o singură doză înainte de prima lor infecție cu SARS-CoV-2. Eșantionul de studiu a cuprins 3.090 de participanți vaccinați cu schema completă (Pfizer/BioNTech, Moderna sau AstraZeneca) și participanți nevaccinați (grupul de control).

Simptome de long-COVID au fost raportate în rândul a 9,5% dintre participanții cu schema completă de vaccinare și respectiv 14,6% în rândul grupului de control (persoane nevaccinate). Nu a existat o diferență semnificativă statistic în ceea ce privește vaccinurile mARN și cele pe bază de adenovirus în dezvoltarea sindromului post-COVID-19. Comparativ cu persoanele nevaccinate, a fost raportată o scădere cu 41% a șanselor de a dezvolta simptome de long-COVID la 12 săptămâni de la confirmarea bolii pentru persoanele care au primit două doze de vaccin anti-SARS-CoV-2 cu cel puțin două săptămâni înainte de infectare.

Dovezile științifice evidențiază o asociere între vaccinarea împotriva SARS-CoV-2 și un risc redus de long-COVID. Așadar, pe lângă prevenția formelor grave de boală, vaccinarea anti-COVID-19 pare să protejeze persoanele care trec prin boală de simptomele caracteristice sindromului post-COVID-19. Cu toate acestea, date suplimentare din studii clinice efectuate pe eșantioane mai mari și pe perioade de urmărire crescute sunt necesare pentru confirmarea concluziilor.

  • A patra doză de vaccin crește nivelul anticorpilor neutralizanți, însă oferă o protecție suplimentară redusă împotriva SARS-CoV-2

Un studiu clinic open-label implementat în Israel a demonstrat că deși o a patra doză de vaccin mARN restabilește nivelurile anticorpilor la valorile observate după ce-a de-a treia doză, aceasta oferă doar o creștere modestă a protecției împotriva infecției. Au fost înrolați în studiu 274 de profesioniști în sănătate, cărora li s-a administrat a patra doză de vaccin împotriva COVID-19 de tip mARN (Pfizer sau Moderna). Vaccinul a fost administrat la cel puțin patru luni după a treia doză.

Indiferent de tipul de vaccin, a patra doză a crescut nivelul anticorpilor neutralizanți, însă nu peste nivelurile observate ulterior administrării dozei 3. Totodată, potența anticorpilor neutralizanți împotriva mai multor variante ale SARS-CoV-2 a fost investigată în rândul a 25 de participanți. După a treia doză, anticorpii aveau capacitatea de a preveni infecția cu varianta Omicron, însă nu la fel de eficient precum în cazul variantei Delta. În mod similar, potența anticorpilor împotriva variantei Omicron a crescut după a patra doză de vaccin, dar nu mai mult decât activitatea demonstrată împotriva Delta. Rezultatele studiului indică faptul că a patra doză de vaccin nu se traduce într-o protecție suplimentară substanțială împotriva infecției cu Omicron.

Schema de patru doze de vaccin Pfizer a fost cu 30% mai protectoare împotriva infecției decât administrarea a trei doze ale aceluiași vaccin. În cazul Moderna, eficacitatea suplimentară ulterior dozei patru a fost de 11%. Cu toate acestea, experții sunt de părere că dozele suplimentare doar recuperează imunitatea pierdută în timp.

  • Noi dovezi științifice asupra mecanismelor asociate cu coagularea sângelui în formele severe de COVID-19

Deoarece disfuncția endotelială a fost implicată în complicațiile trombo-inflamatorii ale COVID-19, o echipă de specialiști din SUA și-a propus să identifice factorii circulanți care contribuie la activarea și disfuncția celulelor endoteliale în timpul infecției cu SARS-CoV-2. Au fost analizate probe biologice de la 244 de pacienți spitalizați cu COVID-19 și de la 100 de pacienți cu sepsis non-COVID. Moleculele de adeziune celulară de interes (E-selectină, VCAM-1 și ICAM-1) au fost cunatificate, expresia acestora fiind crescută în rândul pacienților cu COVID-19.

Totodată, autorii au descoperit un marker al capacității serului de la pacienții cu COVID-19 de a activa endoteliul, respectiv prezența anticorpilor antifosfolipidici circulanți. Acești anticorpi se corelează cu forma de boală severă și pot explica mecanismele asociate cu coagularea sângelui în cazul formelor grave de COVID-19. Anticorpii antifosfolipidici vizează diverse organe și sistemele, pot fi activați ca răspuns la infecții virale diverse și pot, de asemenea, să activeze alte răspunsuri ale sistemului imunitar.

Au fost descoperite și niveluri mai mari de anticorpi IgG în probele de la pacienții cu COVID-19, iar nivelurile crescute de anticorpi IgG au fost asociate cu severitatea bolii COVID-19. În mod normal IgG ajută organismul în lupta contra infecțiilor și a altor boli, însă în unele cazuri, acest răspuns imun poate fi alterat și poate determina exacerbări ale bolii.

Rezultatele studiului arată că atunci când cercetătorii au îndepărtat IgG din probele de sânge ale pacienților COVID-19, a fost observată scăderea indicatorilor moleculari ale disfuncției endoteliului. Pe de altă parte, atunci când au adăugat acești anticorpi IgG la probele pacienților non-COVID, a fost observat un răspuns inflamator al vaselor de sânge care poate duce la coagulare. Considerând omniprezența vaselor de sânge în organismul uman, prezența acestor factori circulanți care determină inflamația vaselor și coagularea sângelui poate explica de ce virusul SARS-CoV-2 determină manifestări sistemice, afectând multiple organe, printre care plămânii, inima sau creierul. Pentru depistarea precoce a cazurilor cu risc crescut de coagulare sau inflamație vasculară, screeningul pacienților COVID-19 ar putea avea la bază și determinarea prezenței anticorpilor antifosfolipidici și a celorlalți markeri de disfuncție endotelială.

Esential Covid-19: cele mai importante informații
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19: cele mai importante știri ale săptămânii” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19.