Esențial Covid-19. Subvarianta Omicron BQ1.1 ar putea deveni dominantă în Europa începând cu mijlocul lunii noiembrie
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19 și alte amenințări de sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19, dar și al altor patogeni care amenință sănătatea la nivel local și internațional. Accesează Esențial Covid-19 de săptămâna aceasta.
Știrile săptămânii 17-23 octombrie 2022:
ECDC: Subvarianta Omicron BQ1.1 ar putea deveni dominantă în Europa începând cu mijlocul lunii noiembrie
Cel puțin cinci țări din Spațiul Economic European au detectat circulația variantei BQ.1 a SARS-CoV-2 în săptămâna 3 – 9 octombrie 2022. Modelarea ECDC estimează că varianta BQ1 și subvarianta BQ1.1 vor deveni dominante de la mijlocul lunii noiembrie până la începutul lunii decembrie 2022, ceea ce va determina o creștere a numărului de cazuri. Până la începutul anului 2023, se așteaptă ca peste 80% din cazurile COVID-19 să fie cauzate de BQ.1/BQ.1.1.
Studiile preliminare de laborator din Asia indică faptul că BQ.1 are capacitatea de a eluda răspunsul sistemului imunitar. Cu toate acestea, conform datelor limitate disponibile în prezent, nu există dovezi că BQ.1 ar fi asociată cu o severitate crescută a infecției în comparație cu variantele BA.4/BA.5.
Amploarea creșterii numărului de cazuri de COVID-19 va depinde de diferiți factori, inclusiv protecția imună împotriva infecției, influențată de acoperirea vaccinală, timpul de la ultima doză de rapel, precum și magnitudinea valurilor anterioare.
Recomandări:
- Țările ar trebui să rămână vigilente la BQ.1, menținând testarea și supravegherea genomică cu raportare în timp real a secvenței virale și consolidând sistemele de supraveghere.
- Țările ar trebui să continue să monitorizeze rata cazurilor de COVID-19 – în special la persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste – inclusiv indicatorii de severitate, cum ar fi spitalizările, internările ATI, decesele.
- Vaccinarea cu cel puțin trei doze rămâne o prioritate pentru toate persoanele eligibile.
STUDIU. A fost identificat un nou anticorp monoclonal pan-variante Omicron, prin studierea fenomenului de „imunological imprinting”
Un nou studiu, publicat în Science, a caracterizat în mod detaliat fenomenul de „imunological imprinting” (amprentare imunologică) ca răspuns al anticorpilor împotriva sub-variantelor Omicron. Acest fenomen presupune ca sistemul imunitar să-și amintească răspunsurile preexistente atunci când intră din nou în contact cu virusul, în loc să declanșeze răspunsuri de novo. Sub-variantele Omicron au mutații distincte și pot eluda răspunsul imunitar oferit de anticorpii dobândinți fie prin vaccinare, fie printr-o infecție SARS-CoV-2 anterioară. Este esențial ca strategiile de prevenție împotriva pandemiei să fie ghidate de relația dintre expunerea anterioară la antigenul viral (prin vaccinare sau prin infectare) și răspunsul imun la infecțiile ulterioare cu o tulpină diferită. În consecință, grupul de cercetători a evaluat răspunsurile umorale plasmatice și de la nivelul mucoasei nazale la infecția cu Omicron.
Rezultatele sugerează faptul că imunitatea hibridă sau dozele booster de vaccin determină activitatea de neutralizare a plasmei împotriva Omicron BA.1, BA.2, BA.2.12.1 și BA.4/5. În concordanță cu fenomenul „imunological imprinting”:
- majoritatea anticorpilor derivați din celulele B de memorie sau din celulele plasmatice ale persoanelor care trec prin infecția cu Omicron ulterior vaccinării anti-COVID-19 (cazuri breakthrough) reacţionează încrucişat cu domeniul de legare la receptor (RBD) ale variantelor Wuhan-Hu-1, BA.1, BA.2 și BA.4/5;
- cazurile de infecție primară cu varianta Omicron activează celule B cu specificitate îngustă până la 6 luni post-infecție.
Totodată, datele arată că în ceea ce privește activitatea de neutralizare de la nivelul musoasei nazale, aceasta este indusă la cazurile de infecție breakthrough (infecția cu SARS-CoV-2 confirmată la o persoană deja vaccinată), dar nu și în cazul vaccinării fără trecerea prin infecție ulterior. Prezența activității de neutralizare a SARS-CoV-2 la nivelul mucoasei nazale doar în cazul celor care sunt vaccinați și trec ulterior și prin infecție evidențiază nevoia de cercetare și dezvoltare a unei noi generații de vaccinuri administrate intranazal pentru suplimentarea eforturilor de combatere a COVID-19.
Deși majoritatea anticorpilor au o capacitate de neutralizare redusă pentru varianta Omicron, echipa de cercetare a identificat un anticorp neutralizant ultrapotent pan-variante, ce poate deveni un candidat pentru cercetarea și dezvoltarea terapiilor împotriva SARS-CoV-2. Anticorpul monoclonal S2X324 prezintă activitate inhibitoare indiferent de varianta virală, potența sa de neutralizare nefiind afectată semnificativ de mutațiile virale cunoscute și evaluate în acest studiu. Dovezile științifice oferite pot informa atât dezvoltarea vaccinurilor anti-SARS-CoV-2, cât și politicile de sănătate publică.
Estimarea riscului de progresie către COVID-19 sever, posibilă cu ajutorul AI și datelor omice
Marea majoritate a infecțiilor cu SARS-CoV-2 sunt ușoare și fără complicații în faza acută, dar unele persoane cu COVID-19 inițial ușor dezvoltă progresiv simptome mai severe. Nevoia de a identifica biomarkeri imuni ai gazdei, care pot prezice parcursul infecției, rămâne critică.
Folosind analiza proteomică și transcriptomică a mostrelor provenite de la 108 pacienți, un grup de specialiști din San Francisco a reușit să caracterizeze evoluția răspunsului imun la pacienții cu COVID-19. Rezultatele au fost publicate în eLIFE Sciences. Datele obținute astfel au fost utilizate pentru crearea unui model predictiv AI, care a fost ulterior validat pe 54 de persoane dintr-un alt studiu clinic, estimând cu acuratețe progresia bolii.
Date luate în considerare pentru crearea algoritmului: asocierea dintre markerii imunitari de la începutul infecției și progresia ulterioară a bolii; rata de răspândire a particulelor virale infecțioase, răspunsurile celulelor T și anticorpii specifici SARS-CoV-2, măsurate până la 7 luni după infecție; compararea asocierilor dintre markerii imunitari inițiali și răspunsurile ulterioare ale celulelor T și anticorpilor după infecția naturală la cei vaccinați cu vaccinuri tip ARNm vs. cei nevaccinați.
Au fost identificați mai mulți biomarkeri predictivi, precum nivelurile plasmatice de RIG-I (o familie de receptori esențiali pentru detectarea ARN-ului viral), activarea timpurie a căilor de semnalizare specifice inteferonului și a anumitor citokine asociate cu progresia ulterioară a bolii.
EMA recomandă aprobarea vaccinurilor Comirnaty și Spikevax COVID-19 pentru copiii în vârstă de 6 luni și peste
Schimbările privind speranța de viață în primii doi ani de pandemie: diferențe majore între Estul și Vestul Europei
Pandemia de COVID-19 a declanșat o creștere fără precedent a mortalității, care s-a tradus în pierderi ale speranței de viață în întreaga lume, nemaivăzute în ultimii 70 de ani, cu doar câteva excepții. Un nou studiu publicat în Nature a făcut estimări în ceea ce privește modul în care s-a schimbat speranța de viață, în general scăzând, la nivel global. 29 de țări au fost luate în considerare – România nu a fost inclusă, însă Bulgaria se află pe primul loc în top.
Concluziile generale arată că, în timp ce țările din vestul Europei au experimentat în 2021 revenirea la speranța de viață de înaintea pandemiei, Europa de Est și Statele Unite sunt martorii unor deficite susținute și substanțiale ale speranței de viață. Spre deosebire de 2020, profilul de vârstă al mortalității în exces în 2021 a fost mai tânăr, cei din grupele de vârstă sub 80 de ani contribuind mai mult la pierderea speranței de viață. Chiar și în 2021, decesele înregistrate din cauza COVID-19 au continuat să explice cele mai multe pierderi ale speranței de viață.
Conform autorilor studiului, țările din vestul Europei au reușit revenirea la speranța de viață pre-pandemică prin reducerea mortalității în rândul grupelor de vârstă de peste 60 de ani înapoi la nivelurile din 2019, evitând în același timp creșterea mortalității în grupele de vârstă mai tinere. Ratele mari de vaccinare au jucat un rol esențial în prevenirea deceselor.
Țările din Europa de Est au avut un model distinctiv de dezvoltare și reducere a mortalității în secolul XX, iar în ultimii ani, s-a înregistrat o recuperare rapidă a diferenței între speranța de viață între estul și vestul Europei, după perioadele de scădere a observate în anii 1980 și 1990. Rămâne de văzut dacă decesele COVID-19 vor crea o nouă divizare majoră Est-Vest în ceea ce privește speranța de viață.
