#ESMO21. Sunitinib prelungește semnificativ supraviețuirea pacienților cu feocromocitom/paragangliom malign




Sunitinib prelungește cu mai mult de cinci luni supraviețuirea fără progresia bolii la pacienții cu feocromocitoame sau paraganglioame maligne (MPP). FIRSTMAPPP este primul studiu randomizat, dublu-orb, care a evaluat un inhibitor tirozin kinazic pentru aceste forme rare de cancere neuroendocrine. Rezultatele au fost prezentate în cadrul ediției virtuale a Congresului Societății Europene de Oncologie ESMO 2021.

„Acest studiu oferă cel mai înalt nivel de dovezi atins vreodată în acest cancer foarte rar. Rezultatele vor schimba practica medicală actuală. Sunitinib reprezintă o nouă opțiune pentru acești pacienți și devine astfel terapia cu cea mai robustă dovadă a activității antitumorale în feocromocitomul și paragangliomul malign progresiv. Pe baza acestor constatări, noile recomandări pot considera sunitinib drept prima linie de tratament la pacienții cu această afecțiune”, a declarat autorul studiului, Dr. Eric Baudin, Gustave Roussy – Cancer Campus, Villejuif, Franța.

Pe parcursul unei perioade de urmărire de 8 ani, 78 de pacienți cu MPP progresiv din mai multe centre din 4 țări europene au fost înrolați în studiul FIRSTMAPPP. Vârsta medie a fost de 53 de ani, iar 59% au fost bărbați. Participanții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri pentru a primi tratament cu sunitinib sau placebo.

abonare

Supraviețuirea fără progresia bolii la 12 luni a fost atinsă de 35,9% din grupul pacienților tratați cu sunitinib, ceea ce înseamnă că 14 din 39 de pacienți nu au prezentat progresia tumorii timp de cel puțin un an, în timp ce rata de supraviețuire fără progresie în grupul placebo a fost de 18,9%. Supraviețuirea mediană fără progresie a fost de 8,9 luni, comparativ cu 3,6 luni în grupul cu sunitinib, respectiv placebo.

Rata de supraviețuire fără progresie la 12 luni după tratamentul cu sunitinib a fost aproape dublă față de cea observată în cazul placebo. Niciuna dintre opțiunile de tratament pe care le avem în prezent pentru MPP avansat nu sunt susținute de dovezi clinice randomizate. Această boală este tratată în mod obișnuit utilizând chimioterapie combinată cu ciclofosfamidă, vincristină și dacarbazină, toți fiind agenți destul de vechi și foarte toxici. Sunitinib va ​​fi mult mai bine tolerat”, a declarat Prof. Dr. Juan Valle, Universitatea din Manchester și The Christie NHS Foundation Trust, Manchester, Marea Britanie.

În studiu, evenimentele adverse severe au apărut la 54% din pacienții din grupul sunitinib, comparativ cu 49% în grupul placebo. Cele mai frecvente reacții adverse au fost astenia sau fatigabilitatea (18% față de 3%) și hipertensiunea arterială (10% versus 6%).

esmo21 sunitinib supravietuire fara progresie forma rara cancer neuroendocrin
Primul studiu randomizat asupra feocromocitomului și paragangliomului malign (MPP) a constatat că sunitinib prelungește cu mai mult de cinci luni supraviețuirea fără progresia bolii.

Feocromocitomul și paragangliomul malign

Aproape unul din patru (24%) diagnostice noi de cancer în Europa în fiecare an sunt forme rare de cancer. Aproximativ 5,1 milioane de persoane din UE trăiesc cu o formă rară de cancer.

Feocromocitoamele și paraganglioamele maligne afectează un procent foarte mic din populația generală. Un număr substanțial dintre acești pacienți au o predispoziție ereditară pentru boală și, în consecință, riscă să dezvolte aceste tumori de-a lungul vieții lor. Atât tumorile ereditare, cât și cele sporadice apar de obicei la o vârstă fragedă, iar persoanele afectate decedează adesea precoce.

Feocromocitoamele și paraganglioamele sunt tumori neuroendocrine. Majoritatea tumorilor secretă cantități excesive de catecolamine care predispun la tensiune arterială crescută, palpitații, transpirații, anxietate și tulburări gastro-intestinale. Pacienții sunt predispuși să dezvolte criză hipertensivă și evenimente cardiovasculare. Secreția excesivă a catecolaminelor este confirmată prin măsurarea concentrațiilor plasmatice de metanefrine.

Tratamentele disponibile pentru MPP nu sunt, până în prezent, curative. Sunt necesare cercetări pentru a evalua terapii cu mecanisme noi de acțiune. Utilizarea inhibitorilor tirozin kinazei, a agenților radionuclizi și a terapiilor imune poate îmbunătăți rezultatele pacienților cu MPP, fiind studiate în prezent în mai multe studii clinice.

„Acest studiu subliniază rolul crucial al colaborării pe scară largă în studiile academice. Știm că pentru a accesa aceste tratamente, pacienții trebuie să fie tratați prin centre de expertiză. Trebuie să facilităm acest lucru dacă vrem să ne asigurăm că pacienților li se oferă posibilitatea de a primi aceste tratamente și de a fi înscriși în următoarea generație de studii clinice pentru terapii noi”, a concluzionat Prof. Juan Valle.

Citește și: