Terapiile CAR-T utilizate în bolile autoimune urmăresc eliminarea limfocitelor B implicate în producerea autoanticorpilor care întrețin procesul patologic. Spre deosebire de terapiile biologice convenționale, care determină o depleție tranzitorie a acestor celule, terapiile celulare produc o resetare a sistemului imun, caracterizată prin repopularea cu limfocite B predominant naive și tranzitorii, cu un potențial autoreactiv redus.

În lupusul eritematos sistemic, studiul de fază I CARLYSLE a evaluat o nouă terapie autologă cu celule CAR-T direcționată împotriva CD19, la pacienți cu forme severe și refractare ale bolii, care eșuaseră anterior la multiple linii terapeutice, inclusiv terapii biologice anti-limfocite B. Tratamentul a demonstrat un profil favorabil de siguranță, fără sindrom de neurotoxicitate asociat celulelor efectoare imune și fără sindrom sever de eliberare de citokine. Totodată, au fost observate ameliorarea markerilor imunologici, reducerea activității bolii și îmbunătățirea afectării renale la pacienții cu nefrită lupică. Cinci dintre cei șase pacienți tratați cu doza de 50 de milioane de celule au atins remisiunea clinică, iar jumătate dintre aceștia au obținut răspuns renal complet încă din prima lună.

„Atunci când utilizăm terapii de depleție a limfocitelor B, cum este rituximabul, pacienții prezintă recăderi după aproximativ trei luni. Aici situația este complet diferită. Există o diferență calitativă, deoarece această terapie determină o depleție mult mai profundă a limfocitelor B, inclusiv la nivel tisular”, a declarat Dr. Maria Leandro, reumatolog la University College London Hospitals, într-un articol publicat în MedScape.

În poliartrita reumatoidă, primul studiu clinic dedicat terapiei CAR-T, COMPARE, a inclus șase pacienți cu boală activă și refractară, care primiseră anterior un număr mediu de peste șase terapii biologice sau sintetice țintite. După o singură administrare de celule CAR-T, activitatea bolii s-a redus la toți participanții, iar jumătate dintre aceștia au atins remisiunea clinică completă. Biopsiile sinoviale și medulare au confirmat depleția limfocitelor B atât în circulație, cât și la nivel tisular, iar majoritatea pacienților au rămas fără tratament imunosupresor pe întreaga perioadă de urmărire. De asemenea, cercetătorii au observat reducerea autoanticorpilor specifici bolii și repopularea ulterioară cu limfocite B naive.

În miopatiile inflamatorii idiopatice, terapia CAR-T a fost evaluată în studiul RESET-Myositis, care a inclus pacienți cu dermatomiozită, sindrom antisintetază, miopatie necrozantă mediată imun și forme juvenile de boală. Rezultatele au arătat că răspunsul terapeutic diferă în funcție de subtipul clinic. Pacienții cu dermatomiozită au prezentat răspunsuri clinice susținute, menținute până la un an de urmărire, în timp ce pacienții cu sindrom antisintetază au prezentat frecvent recăderi și au necesitat reluarea terapiei imunomodulatoare.

O analiză retrospectivă care a inclus 50 de pacienți tratați anterior cu terapie CAR-T a evaluat evoluția pe termen lung după obținerea remisiunii. Rata globală de recădere a fost de 12%, însă aceasta a diferit semnificativ între patologii. Recurențele au fost rare în lupusul eritematos sistemic, mai frecvente în scleroza sistemică și cele mai numeroase la pacienții cu miopatii inflamatorii idiopatice. În aceste situații, terapiile orientate împotriva celulelor plasmatice, inclusiv terapiile anti-BCMA și agenții de tip T-cell engager, au permis obținerea unor noi remisiuni la majoritatea pacienților.

Pe lângă terapiile CAR-T autologe, cercetătorii au prezentat rezultate și pentru AB-101, o terapie alogenică bazată pe celule natural killer derivate din sânge prelevat din cordon ombilical. Spre deosebire de terapiile CAR-T, această opțiune terapeutică este disponibilă imediat, fără a necesita recoltarea și modificarea celulelor pacientului.

Într-un studiu de fază IIa care a inclus pacienți cu poliartrită reumatoidă, sindrom Sjögren și scleroză sistemică, administrarea AB-101 în asociere cu rituximab a determinat o depleție susținută a limfocitelor B și ameliorări clinice importante pe parcursul a șase luni de urmărire. Terapia a fost foarte bine tolerată, fără cazuri de sindrom de eliberare de citokine, neurotoxicitate sau hipogamaglobulinemie și fără întreruperi ale tratamentului din cauza reacțiilor adverse.

În concluzie, datele prezentate la EULAR 2026 sugerează că terapiile celulare sunt pe cale să redefinească managementul bolilor autoimune severe, oferind posibilitatea obținerii unor remisiuni prelungite fără tratament imunosupresor continuu. Totodată, diferențele observate între diversele afecțiuni și mecanismele distincte de recădere evidențiază necesitatea unor strategii terapeutice personalizate și a unei înțelegeri mai aprofundate a biologiei celulelor autoreactive.

Citește și:

• #AACR25. Pacienții cu leucemie mieloidă acută înregistrează remisiune completă în urma tratamentului cu o nouă terapie CAR-NK, care poate fi administrată imediat, fără prelucrarea celulelor proprii
• PREMIERĂ. Terapia celulară CAR-T, administrată pentru prima dată unei paciente cu scleroză multiplă, în Marea Britanie
• STUDIU. Sintetizarea medicamentelor pentru boli autoimune direct în organismul uman cu ajutorul probioticelor: primele date de eficacitate în scleroza multiplă

Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.

Studiul a inclus 91.292 de participanți din UK Biobank, fără diagnostic anterior de cancer la momentul includerii, care au purtat accelerometre timp de 7 zile. Aceste dispozitive au permis măsurarea obiectivă a timpului petrecut în comportament sedentar, activitate fizică ușoară, activitate fizică moderată și activitate fizică viguroasă. Participanții au fost urmăriți pe o perioadă mediană de 12,38 ani, pentru a evalua apariția cancerului și decesele cauzate de cancer.

Rezultatele arată că fiecare oră suplimentară de sedentarism prelungit a fost asociată cu un risc mai mare de mortalitate prin cancer. În analiza ajustată pentru factori sociodemografici și de stil de viață, fiecare oră în plus de sedentarism prelungit a fost asociată cu o creștere de 9% a riscului de deces prin cancer. În schimb, fiecare oră de sedentarism întrerupt a fost asociată cu un risc mai scăzut de mortalitate prin cancer.

Autorii au definit sedentarismul prelungit ca perioade de cel puțin 30 de minute în care cel puțin 90% din timp este petrecut în comportament sedentar. Prin contrast, sedentarismul întrerupt a inclus perioade mai scurte sau perioade în care statul jos a fost întrerupt prin mișcare. Această distincție este importantă pentru sănătatea publică, deoarece mesajul nu mai este doar „stai mai puțin jos”, ci și „întrerupe mai des perioadele lungi de stat jos”.

Studiul a analizat mai multe rezultate oncologice: incidența totală a cancerului, mortalitatea prin cancer, cancerele asociate cu obezitatea, cancerele asociate cu diabetul zaharat de tip 2, precum și 23 de localizări specifice de cancer. Timpul total sedentar și, mai ales, timpul petrecut în sedentarism prelungit au fost asociate cu risc crescut pentru mai multe rezultate. De exemplu, sedentarismul prelungit a fost asociat cu risc mai mare de cancer incident, cancere asociate obezității și cancere asociate diabetului de tip 2.

Un aspect relevant al studiului este că cercetătorii au evaluat și ce s-ar putea întâmpla dacă o parte din timpul petrecut în sedentarism prelungit ar fi înlocuită cu alte forme de activitate. Modelele de substituție au arătat că înlocuirea unei ore pe zi de sedentarism prelungit cu activitate fizică ușoară a fost asociată cu un risc cu 12% mai mic de mortalitate prin cancer. Înlocuirea a 30 de minute de sedentarism prelungit cu activitate fizică moderată a fost asociată cu un risc cu 8% mai mic, iar înlocuirea a doar 5 minute cu activitate fizică viguroasă a fost asociată cu un risc cu 22% mai mic de deces prin cancer.

Aceste date sugerează că beneficiile pot apărea chiar și prin schimbări mici și realiste în rutina zilnică. Activitatea fizică ușoară poate însemna mers lent, treburi casnice, ridicatul frecvent de la birou sau alte mișcări cu intensitate redusă. Mesajul este important mai ales pentru persoanele care petrec multe ore la birou, în fața calculatorului sau în transport, pentru care recomandările clasice de activitate fizică pot părea dificil de atins.

Din perspectivă biologică, rezultatele sunt plauzibile. Studii anterioare au arătat că întreruperea perioadelor lungi de stat jos poate influența favorabil metabolismul glucozei, răspunsul la insulină, inflamația și alți factori implicați în riscul de boli cronice. În cazul cancerului, mecanismele posibile pot include efecte asupra adipozității, inflamației sistemice, rezistenței la insulină, hormonilor metabolici și altor căi biologice asociate cu dezvoltarea tumorilor.

Un alt rezultat important este că asocierea dintre sedentarismul prelungit și riscul de cancer nu a fost explicată complet de indicele de masă corporală sau de prezența altor boli cronice. Chiar și după ajustări suplimentare, tiparul general al rezultatelor a rămas similar. Acest lucru sugerează că statul prelungit jos ar putea reprezenta un factor de risc relevant independent sau parțial independent, nu doar o consecință a altor probleme de sănătate.

Totuși, studiul are și limite importante. Fiind un studiu observațional, nu poate demonstra o relație cauzală directă. Participanții din UK Biobank sunt, în general, mai sănătoși și mai activi decât populația generală, ceea ce poate limita generalizarea rezultatelor. De asemenea, comportamentul fizic a fost măsurat doar timp de 7 zile, iar accelerometrele nu pot surprinde contextul exact al sedentarismului: dacă persoana stă la birou, se uită la televizor, conduce sau are alte activități statice.

Cu toate acestea, studiul oferă o direcție practică pentru prevenție. În loc ca intervențiile să se concentreze exclusiv pe creșterea timpului dedicat sportului, ele ar putea include și strategii simple de reducere a sedentarismului prelungit: pauze active la fiecare 30 de minute, mers scurt după mese, întâlniri în mers, utilizarea scărilor, ridicarea de la birou în timpul apelurilor sau includerea unor momente scurte de mișcare pe parcursul zilei.

Studiul consolidează ideea că mișcarea contează chiar și atunci când nu este sport. Chiar și activitatea fizică ușoară, integrată în mod repetat în rutina zilnică, poate avea valoare pentru reducerea riscului de cancer și a mortalității asociate. În acest sens, recomandările de prevenție ar putea deveni mai nuanțate: nu doar „fă mai multă mișcare”, ci și „nu lăsa statul jos să devină continuu”.

#AHA2024. Peste 10 ore de sedentarism pe zi, inclusiv la persoanele care fac sport, se asociază cu creşterea riscului de deces de cauză cardiovasculară

Un nou studiu publicat în Journal of Sport and Health Science arată că exercițiile fizice pot ajuta la renunțarea la fumat, prin reducerea numărului de țigări fumate, diminuarea poftelor de nicotină și creșterea șanselor de a menține abstinența. Rezultatele sugerează că activitatea fizică este o strategie simplă, accesibilă și utilă, care poate completa metodele deja folosite pentru renunțarea la fumat, precum consilierea și tratamentul medicamentos.

Cercetarea este o revizuire sistematică și o meta-analiză care a inclus 59 de studii clinice randomizate, cu peste 9.000 de participanți adulți. Au fost analizate atât programe de exerciții pe termen lung, cât și sesiuni unice de activitate fizică, urmărindu-se efectele asupra renunțării la fumat, consumului de țigări, poftelor de nicotină, simptomelor de sevraj și stării generale. În ansamblu, rezultatele indică faptul că exercițiul fizic poate contribui în mod real la sprijinirea procesului de renunțare.

În cazul programelor pe termen lung, persoanele care au făcut exerciții fizice au avut șanse mai mari să renunțe la fumat comparativ cu cele care nu au făcut intervenții similare. De asemenea, acestea au fumat mai puține țigări pe zi, ceea ce arată o reducere a intensității consumului. Aceste rezultate sugerează că activitatea fizică regulată poate ajuta la menținerea abstinenței pe termen mai lung.

Studiul arată și efecte imediate ale exercițiilor asupra poftelor de nicotină. O singură sesiune de activitate fizică a redus semnificativ dorința de a fuma imediat după efort, iar efectul a durat până la aproximativ 30 de minute. Aceste beneficii au fost mai puternice în cazul exercițiilor de intensitate mai mare. Totuși, efectele sunt temporare dacă activitatea fizică nu este continuată în mod regulat. Exercițiile aerobice par să fie cele mai eficiente pentru susținerea renunțării, în timp ce pentru alte tipuri de exerciții, precum cele de rezistență sau yoga, dovezile sunt încă limitate.

Un aspect important al studiului este că nu au fost identificate cercetări care să evalueze exercițiul fizic în contextul renunțării la vaping, ceea ce reprezintă o direcție importantă pentru viitoare studii. În concluzie, autorii subliniază că exercițiile fizice nu trebuie privite ca o alternativă la metodele clasice de renunțare la fumat, ci ca o intervenție complementară care poate ajuta la controlul poftelor, reducerea consumului și creșterea șanselor de succes.

Pe lângă rolul în renunțarea la fumat, activitatea fizică regulată contribuie semnificativ la menținerea sănătății generale. Mișcarea zilnică ajută la reducerea sedentarismului și la prevenirea mai multor boli cronice, inclusiv unele tipuri de cancer. Renunțarea la fumat înainte de vârsta de 35 de ani poate reduce riscurile asupra sănătății aproape până la nivelul celor ale nefumătorilor, anulând în mare parte efectele negative ale continuării acestui obicei. Cu toate acestea, fumatul rămâne adesea un comportament dificil de abandonat, deoarece mulți fumători percep bolile asociate ca fiind probleme ale unui viitor îndepărtat, ceea ce reduce motivația pentru renunțare imediată, în ciuda beneficiilor clare ale opririi precoce. Beneficiile apar treptat după oprirea fumatului și cresc în timp, indiferent de vârstă. Combinarea renunțării la fumat cu un stil de viață activ poate amplifica aceste efecte și poate susține menținerea unui comportament sănătos pe termen lung.

Citește și:

• STUDIU. Reducerea numărului de țigări fumate într-o zi nu scade riscul cardiovascular. Ajută doar renunțarea completă la fumat
• STUDIU. Supraviețuitorii cancerului care continuă să fumeze își dublează riscul cardiovascular. Doar renunțarea completă scade riscul, nu și reducerea numărului de țigări
• #ESCCongress. Creșterea vârstei legale de la care se poate cumpăra tutun la 22 de ani poate reduce numărul de persoane dependente de nicotină

Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.

Studiul, publicat în Frontiers in Genetics, a inclus 3.472 de membri sănătoși ai familiilor pacienților cu cancer de sân sau ovarian, testați genetic în Estonia între 2007 și 2023, în cadrul practicii clinice de rutină. Participanții nu aveau un diagnostic oncologic la momentul testării, dar au fost trimiși pentru evaluare fie pentru că în familie fusese deja identificată o variantă patogenă, fie pentru că exista un istoric familial sugestiv pentru cancer ereditar.

Rezultatele arată că 683 dintre persoanele testate, adică 19,7%, erau purtătoare ale unei variante genetice patogene sau probabil patogene. Cu alte cuvinte, aproape 1 din 5 rude sănătoase testate avea o modificare genetică relevantă pentru riscul de cancer. Proporția a fost mult mai mare în cazul persoanelor care aveau deja o variantă familială cunoscută: 41,8% dintre acestea au fost confirmate ca purtătoare. În schimb, în grupul fără o variantă familială cunoscută, rata de detecție a fost de 8%.

Această diferență confirmă utilitatea testării în cascadă, adică testarea rudelor biologice după identificarea unei variante patogene la un pacient diagnosticat cu cancer. Într-un astfel de scenariu, testarea este mai simplă, mai rapidă și mai eficientă, pentru că laboratorul caută o variantă deja cunoscută în familie. Totuși, studiul arată că și în familiile fără o variantă deja identificată există un beneficiu important al testării prin paneluri genetice extinse, mai ales când istoricul familial sugerează un risc ereditar.

Cele mai multe variante identificate au fost în genele BRCA1 și BRCA2, care au reprezentat 58,4% din totalul variantelor patogene detectate. BRCA1 a fost gena cel mai frecvent implicată, cu 265 de rezultate pozitive, urmată de BRCA2, cu 134. Aceste gene sunt asociate în special cu riscul crescut de cancer de sân și ovarian, dar și cu alte tipuri de cancer, inclusiv cancer pancreatic, melanom și cancer de prostată, în funcție de gena implicată și de istoricul familial.

Un aspect important al studiului este că testarea nu s-a limitat la BRCA1/2. Variante patogene au fost identificate în 23 de gene diferite. După BRCA1/2, cele mai frecvente gene implicate au fost CHEK2, BRIP1, ATM și PALB2. Acest lucru susține rolul testării prin paneluri multigenice, mai ales în familiile în care nu există o variantă cunoscută. În acest grup, variantele non-BRCA au fost chiar mai frecvente decât cele BRCA1/2, ceea ce arată că o abordare limitată doar la cele două gene clasice ar putea rata un număr important de persoane cu risc crescut.

Introducerea secvențierii de nouă generație, sau NGS, a schimbat semnificativ capacitatea de identificare a acestor variante. În Estonia, testarea genetică a evoluat de la metode țintite, precum Sanger, MLPA sau analiza unor variante recurente, către paneluri genetice extinse. Rata de detecție a fost mai mare în perioada în care NGS a devenit parte din practica de rutină: 20% în perioada 2015–2023, comparativ cu 12,1% în perioada 2007–2014. Autorii subliniază însă că această diferență nu reflectă doar superioritatea tehnologiei, ci și schimbarea criteriilor de trimitere, extinderea eligibilității și creșterea gradului de conștientizare.

Un alt rezultat relevant este vârsta participanților. Media de vârstă la testare a fost de 41,1 ani, iar 78,6% dintre persoanele testate aveau sub 51 de ani. Mai mult, 52% aveau sub 41 de ani. Această observație este importantă deoarece multe programe standard de screening, cum este mamografia populațională, încep în jurul vârstei de 50 de ani. Pentru persoanele cu variante patogene în gene de risc înalt, intervențiile trebuie începute mai devreme: supraveghere imagistică intensificată, RMN mamar, consiliere genetică, măsuri de reducere a riscului și, în unele cazuri, chirurgie profilactică.

Studiul arată și că testarea genetică a rudelor sănătoase a crescut puternic în Estonia. Numărul persoanelor testate anual a crescut de la 3 în 2007 la 731 în 2023. Creșteri importante au fost observate în special după 2014, odată cu introducerea NGS în practica clinică, și din nou între 2022 și 2023. Această evoluție reflectă atât accesul mai bun la testare, cât și integrarea progresivă a geneticii în prevenția oncologică.

Bărbații rămân însă subreprezentați. Doar 12,4% dintre persoanele testate au fost bărbați. Totuși, dintre cei 430 de bărbați testați, 34,4% au fost purtători ai unei variante patogene, ceea ce arată că testarea lor are o valoare clinică reală. Bărbații au fost testați mai frecvent atunci când exista o variantă familială cunoscută: în acest grup au reprezentat 26,6% dintre participanți, comparativ cu doar 6,6% în grupul fără variantă familială cunoscută. Variantele BRCA2, de exemplu, sunt asociate cu risc crescut de cancer de prostată și cancer mamar masculin, iar identificarea purtătorilor poate permite includerea lor în programe de supraveghere adaptate.

Autorii subliniază că testarea rudelor sănătoase trebuie însoțită de consiliere genetică adecvată. Rezultatul unui test genetic nu este doar o informație de laborator, ci are implicații pentru screening, prevenție, decizii reproductive și comunicarea riscului în familie. În plus, nu toate genele identificate au același nivel de acționabilitate clinică. Pentru BRCA1/2 există recomandări clare de management, în timp ce pentru unele gene de risc moderat sau pentru gene mai puțin incluse în ghiduri, deciziile trebuie individualizate în funcție de istoricul familial și de contextul clinic.

Studiul are și limitări. Este o analiză retrospectivă, bazată pe date din practica clinică, fără urmărire longitudinală a persoanelor testate. Prin urmare, nu arată direct câte cazuri de cancer au fost prevenite sau detectate mai devreme ca urmare a testării. Totuși, oferă o imagine valoroasă asupra modului în care testarea genetică poate funcționa într-un sistem real de sănătate și asupra impactului extinderii acesteia către membrii sănătoși ai familiilor cu risc oncologic ereditar.

În ansamblu, datele susțin o schimbare de paradigmă: de la testarea genetică utilizată predominant pentru diagnostic și tratament la testarea genetică folosită ca instrument de prevenție personalizată. Identificarea unei variante patogene la o persoană sănătoasă nu înseamnă că aceasta va dezvolta sigur cancer, dar oferă timp pentru supraveghere personalizată și decizii preventive informate. Pentru cancerul ereditar de sân și ovarian, acest timp poate face diferența între diagnostic tardiv și prevenție activă.

Citește și

Cele mai importante știri de la SABCS 2024: terapiile țintite demonstrează beneficii pe termen lung în cancerul de sân și noi date susțin testarea biomarkerilor genetici

Cancerul colorectal are o biologie complexă, însă, pentru mult timp, deciziile terapeutice au fost ghidate de un număr relativ limitat de biomarkeri. În prezent, direcția se schimbă către o caracterizare mai profundă a tumorii, care include secvențiere genomică, analize transcriptomice și profilarea ctDNA. Această abordare permite o înțelegere mai precisă a mecanismelor de răspuns și rezistență la tratament, precum și o identificare mai bună a pacienților care ar putea beneficia de terapii sistemice intense sau de strategii mai selective.

În studiul BREAKWATER, cercetătorii au evaluat pacienți cu cancer colorectal metastatic cu mutație BRAF V600E, un subtip asociat cu prognostic nefavorabil. Analiza moleculară a inclus secvențierea întregului exom, secvențiere transcriptomică și profilarea ctDNA, cu scopul de a identifica factori asociați cu supraviețuirea globală și cu apariția rezistenței la tratament. Studiul a comparat combinația encorafenib plus cetuximab, cu sau fără chimioterapie mFOLFOX6, cu standardul de tratament reprezentat de chimioterapie cu sau fără bevacizumab.

Rezultatele anterioare ale studiului BREAKWATER au arătat că pacienții tratați în prima linie cu encorafenib plus cetuximab și mFOLFOX6 au avut cele mai favorabile rezultate privind supraviețuirea globală. Această combinație, care asociază un inhibitor BRAF de generația a doua, o terapie anti-EGFR și chimioterapie, a fost deja aprobată în Statele Unite pentru cancerul colorectal metastatic cu mutație BRAF V600E.

Datele prezentate la ESMO GI 2026 adaugă o dimensiune importantă: beneficiul de supraviețuire al combinației encorafenib plus cetuximab cu mFOLFOX6 a fost consistent în mai multe subgrupuri moleculare. Acesta s-a menținut indiferent de prezența unor modificări frecvente, precum APC, TP53, PIK3CA sau RNF43, și indiferent de subtipurile moleculare consensuale sau de subtipurile transcriptomice BRAF-mutante. Această observație este importantă deoarece sugerează că tratamentul poate avea valoare pentru un spectru larg de pacienți cu acest profil molecular agresiv.

Analiza transcriptomică a evidențiat și posibile elemente suplimentare de stratificare, inclusiv activarea unor programe biologice asociate cu răspunsul celular la stres și repararea ADN-ului, mai evidentă în grupul tratat cu encorafenib plus cetuximab și mFOLFOX6. În plus, în această ramură de tratament au fost observate mai puține alterări de rezistență dobândită la finalul terapiei, identificate prin profilarea ctDNA. Printre acestea se numără modificări la nivelul NRAS, KRAS, MAP2K1 și deleții ale exonilor BRAF.

Aceste rezultate susțin ideea că profilarea moleculară complexă nu are doar rol descriptiv, ci poate deveni un instrument funcțional pentru ghidarea tratamentului. În cancerul colorectal metastatic cu prognostic nefavorabil, ctDNA poate contribui la identificarea mecanismelor de rezistență și la înțelegerea modului în care tumora evoluează sub presiunea tratamentului. Astfel, biopsia lichidă poate completa informațiile obținute din țesut tumoral și poate oferi o imagine mai dinamică asupra bolii.

Un al doilea set de date prezentat la ESMO GI 2026 provine din studiul observațional GALAXY și se concentrează pe rolul ctDNA în detectarea bolii reziduale moleculare după rezecția cu intenție curativă a metastazelor hepatice din cancerul colorectal. În acest context, una dintre cele mai importante întrebări clinice este identificarea pacienților care au nevoie reală de chimioterapie adjuvantă și a celor care pot evita un tratament suplimentar fără a compromite prognosticul.

În GALAXY, statusul MRD a fost evaluat prin ctDNA într-un interval de 2–10 săptămâni după intervenția chirurgicală. Rezultatele au arătat că MRD poate diferenția pacienții care obțin un beneficiu substanțial de la chimioterapia adjuvantă de cei la care beneficiul nu este evident. Pacienții MRD-negativi au avut supraviețuire prelungită, fără un avantaj clar asociat chimioterapiei adjuvante. În schimb, pacienții MRD-pozitivi au avut un beneficiu semnificativ de la chimioterapia adjuvantă, atât în ceea ce privește supraviețuirea fără boală, cât și supraviețuirea globală.

Pentru pacienții MRD-pozitivi, chimioterapia adjuvantă a fost asociată cu o reducere importantă a riscului de recurență sau deces. Această diferență susține rolul ctDNA nu doar ca marker prognostic, ci și ca marker predictiv al beneficiului terapeutic. Cu alte cuvinte, detectarea ctDNA după operație poate indica nu doar un risc mai mare de recidivă, ci și o probabilitate mai mare ca pacientul să beneficieze de tratament adjuvant.

Totuși, datele trebuie interpretate în context. Statusul MRD nu a influențat rezultatele de supraviețuire după chimioterapia adjuvantă la pacienții care primiseră deja chimioterapie neoadjuvantă. Acest aspect arată că aplicarea ctDNA în practica clinică necesită o înțelegere atentă a parcursului terapeutic anterior și a momentului optim de testare.

În prezent, profilarea moleculară este deja utilizată în cancerul colorectal pentru alegerea unor tratamente țintite. Exemplele includ imunoterapia pentru tumorile cu instabilitate microsatelitară ridicată sau deficit de reparare a erorilor de împerechere ADN, precum și terapiile țintite pentru subtipuri anterior considerate dificil de tratat, cum sunt cancerele colorectale cu mutații BRAF V600E sau KRAS G12C. În acest peisaj, ctDNA adaugă o nouă dimensiune: posibilitatea de a monitoriza boala în timp real, de a identifica recurența moleculară și de a detecta ținte terapeutice atunci când biopsia tisulară este dificil de obținut.

Recomandările ESMO susțin utilizarea testelor ctDNA sensibile și validate pentru identificarea mutațiilor acționabile la pacienții cu cancere avansate, mai ales atunci când rezultatele rapide sunt importante sau când biopsia tisulară nu este posibilă. Cu toate acestea, utilizarea de rutină a ctDNA pentru detectarea MRD nu este încă recomandată în afara contextelor bine definite, deoarece testele actuale pot avea sensibilitate limitată în situațiile în care cantitatea de ctDNA este foarte redusă, cum se întâmplă în boala în stadiu incipient sau în tumorile cu shedding scăzut. Rezultatele fals negative rămân o provocare importantă.

Datele prezentate la ESMO GI 2026 marchează însă un pas important către integrarea ctDNA în medicina personalizată a cancerului colorectal. În boala metastatică, ctDNA poate contribui la înțelegerea rezistenței și la rafinarea strategiilor terapeutice. După intervenții cu intenție curativă, detectarea bolii reziduale moleculare poate ajuta la selectarea pacienților care au cel mai mare beneficiu de la chimioterapia adjuvantă. Împreună, aceste rezultate susțin trecerea de la o abordare uniformă la una adaptată riscului molecular și biologiei specifice fiecărui pacient.

Ataxia Friedreich este o boală neurodegenerativă ereditară rară, cu transmitere autozomal recesivă, determinată de variante patogene ale genei FXN, care duc la scăderea producției de frataxină. Această proteină joacă un rol esențial în metabolismul energetic mitocondrial, iar deficitul său afectează în special organele cu consum energetic crescut, respectiv sistemul nervos și cordul. Dincolo de manifestările neurologice caracteristice, majoritatea pacienților dezvoltă cardiomiopatie hipertrofică, una dintre principalele cauze de deces în această afecțiune.

În prezent, singurul tratament aprobat pentru ataxia Friedreich este omaveloxolona, care încetinește progresia manifestărilor neurologice, fără a corecta însă cauza genetică a bolii. În acest context, terapia genică reprezintă o strategie terapeutică orientată către restaurarea expresiei normale a genei FXN.

În cadrul studiului au fost analizate datele provenite din două studii clinice, nerandomizate, de la 17 adulți cu cardiomiopatie asociată ataxiei Friedreich, cu o vârstă medie de 25 de ani, dintre care 65% au fost femei. Terapia a constat în administrarea intravenoasă, într-o perfuzie cu durata de o oră, a unei copii normale a genei FXN, transportată prin intermediul unui vector viral adeno-asociat. Participanții au urmat concomitent un tratament cu prednison timp de 14 săptămâni, pentru limitarea răspunsului imun împotriva vectorului viral. Perioada medie de urmărire a fost de 20 de luni.

Obiectivul principal al studiului a fost evaluarea siguranței terapiei, dar au inclus și cuantificarea nivelurilor de frataxină în țesutul miocardic, modificarea indicelui masei ventriculare stângi și evoluția concentrațiilor serice de troponină I cu sensibilitate înaltă.
Rezultatele au arătat că terapia a fost, în general, bine tolerată, fără decese raportate pe durata studiului. Au fost înregistrate patru evenimente adverse grave, dintre care trei au fost atribuite posibil tratamentului imunosupresor cu prednison, iar unul a fost considerat posibil asociat unei miocardite induse de vectorul viral. Celelalte reacții adverse au fost în majoritate ușoare sau s-au remis complet pe parcursul monitorizării.

„Aceasta este o boală fatală, însă avem în față o terapie cu potențial, iar obiectivul nostru este obținerea aprobării din partea FDA”, a declarat, Ronald G. Crystal, profesor și director al Departamentului de Medicină Genetică din cadrul Weill Cornell Medicine, într-un articol publicat în New York Presbyterian.

Evaluarea biopsiilor cardiace de la opt pacienți efectuate înaintea tratamentului și la trei luni după administrare, a demonstrat creșterea nivelului de frataxină în țesutul miocardic la toți, efectul fiind mai pronunțat la dozele mai mari. Totodată, indicele masei ventriculare stângi, determinat prin rezonanță magnetică cardiacă și utilizat ca marker al hipertrofiei miocardice, s-a redus sau a rămas stabil la majoritatea pacienților.

Tratamentul a fost asociat și cu scăderea concentrațiilor serice de troponină I cu sensibilitate înaltă, biomarker utilizat pentru evaluarea leziunilor miocardice. Majoritatea participanților au prezentat o reducere de cel puțin 10% a valorilor troponinei după administrarea terapiei, sugerând diminuarea afectării cardiace.

Pe lângă beneficiile cardiace, evaluarea neurologică prin scala modificată Friedreich Ataxia Rating Scale a indicat stabilizarea funcției motorii și a coordonării. Totuși, nu poate fi stabilit cu certitudine dacă aceste efecte sunt rezultatul acțiunii directe a terapiei la nivelul sistemului nervos sau reprezintă consecința ameliorării funcției cardiace.

Administrarea intravenoasă a terapiei genice a demonstrat un profil favorabil de siguranță și reprezintă o strategie terapeutică promițătoare pentru cardiomiopatia asociată ataxiei Friedreich, după cum indică îmbunătățirea markerilor biologici și imagistici evaluați. Întrucât majoritatea participanților au prezentat forme incipiente de cardiomiopatie, sunt necesare studii care în care să fie extinsă evaluarea terapiei la pacienți cu diferite grade de severitate a afectării cardiace, pentru a defini mai clar beneficiul clinic și impactul pe termen lung al acesteia.

Citește și:

• #ESC25. Aficamten este mai eficace decât metoprololul pentru cardiomiopatia hipertrofică obstructivă simptomatică
• Redefinirea insuficienței cardiace: cunoașterea genotipului persoanelor care suferă de cardiomiopatii contribuie semnificativ la personalizarea managementului clinic
• Biomarkerii cardiaci, troponina T și NT-proBNP, ar putea fi indicatori timpurii și pentru riscul de cancer, inclusiv la persoanele fără istoric de afecțiuni cardiovasculare

Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.

FiA este cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac și una dintre principalele cauze de accident vascular cerebral (AVC). Ea apare atunci când cele două camere superioare ale inimii, numite atrii, nu se mai contractă coordonat, ci bat rapid și neregulat. În mod normal, atriile se contractă înaintea ventriculilor, menținând un ritm cardiac de 60-100 de bătăi pe minut. În FiA, însă, atriile pot depăși 350 de bătăi pe minut, ceea ce crește semnificativ riscul de formare a cheagurilor de sânge și AVC, de până la cinci ori. Tratamentul frecvent utilizat este ablația prin cateter, în care se folosesc energie termică sau rece pentru a distruge zone mici de țesut cardiac responsabile de aritmie. Totuși, în multe cazuri sunt necesare intervenții repetate, deoarece modificările electrice din FiA sunt complexe și distribuite în mai multe regiuni ale inimii, fiind dificil de identificat într-o singură procedură.

Studiul a analizat modele cardiace digitale construite pentru nouă pacienți cu FiA persistentă, aflați la prima procedură de izolare a venelor pulmonare. Fiecare model a fost calibrat folosind trei tipuri de date clinice: imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) pentru identificarea fibrozei cardiace, măsurători ale voltajului electric din cartografierea cardiacă și date privind viteza de conducere, care arată cât de rapid se propagă semnalele electrice în țesutul cardiac. Au fost comparate și două metode matematice de interpolare a datelor electrice. În total, 234 de simulări au arătat că tipul de date utilizat influențează semnificativ comportamentul prezis al FiA și zonele identificate ca posibile ținte de ablație. Modelele bazate pe date electrice au identificat constant mai multe regiuni implicate în menținerea aritmiei decât cele bazate doar pe RMN, sugerând că imagistica structurală singură nu surprinde întreaga complexitate a bolii.

Rezultatele indică faptul că cele mai precise modele personalizate ale inimii vor fi cele care combină RMN, măsurătorile de voltaj electric și datele privind viteza de conducere într-un singur model. Prin integrarea acestor surse complementare, „gemenii digitali” pot oferi o imagine mai completă asupra fiecărui pacient și pot sprijini strategii de ablație mai țintite și mai eficiente. Deși această tehnologie este încă în fază de cercetare și nu este utilizată în practica medicală curentă, ea reprezintă un pas important către tratamente mai personalizate pentru pacienții cu FiA persistentă.

Citește și:

• Hipertensiunea arterială poate conduce la fibrilație atrială: relația de cauzalitate este confirmată de cel mai amplu studiu de asociere la nivelul întregului genom
• #ESCCongress. Renunțarea la fumat imediat după diagnosticul de fibrilație atrială conduce la o scădere a riscului de AVC cu 30%
• STUDIU. Consumul de băuturi cu zahăr adăugat sau îndulcitori artificiali crește riscul de fibrilație atrială

Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.

Această schimbare de paradigmă este reflectată atât în Pachetul de Primăvară 2026 al Semestrului European, publicat de Comisia Europeană, cât și în cadrul OECD How’s Life? Well-being Framework, unul dintre cele mai importante instrumente internaționale pentru evaluarea bunăstării populației.

Semestrul European 2026: sănătatea și bunăstarea, în centrul recomandărilor pentru statele membre

Semestrul European reprezintă principalul mecanism prin care Uniunea Europeană coordonează politicile economice, sociale și de ocupare a forței de muncă ale statelor membre. În fiecare an, Comisia Europeană publică rapoarte de țară și formulează Recomandări Specifice de Țară (Country-Specific Recommendations – CSRs), care identifică principalele provocări și priorități de reformă.

Pachetul de Primăvară 2026 marchează o consolidare a dimensiunii sociale și de sănătate în cadrul Semestrului European. Recomandările adresate statelor membre pun accent pe provocări structurale precum accesul echitabil la servicii medicale, deficitul de personal din sănătate, consolidarea asistenței medicale primare și creșterea investițiilor în prevenție. În plus, pentru prima dată, toate rapoartele de țară includ o anexă dedicată locuirii (housing), recunoscând impactul condițiilor de locuire asupra sănătății și bunăstării populației.

Această abordare reflectă o schimbare importantă de perspectivă: sănătatea este privită tot mai mult ca rezultat al politicilor publice din multiple sectoare, nu doar al intervențiilor sistemului sanitar.

OECD: bunăstarea, un indicator al performanței unei societăți

Aceeași viziune este promovată și de OECD prin cadrul How’s Life? Well-being Framework, care propune evaluarea performanței statelor dincolo de produsul intern brut sau de indicatorii economici tradiționali.

Cadrul OECD integrează dimensiuni precum sănătatea, veniturile, educația, ocuparea forței de muncă, locuirea, mediul, relațiile sociale, siguranța și încrederea în instituții. Prin această abordare, prevenția nu mai este privită exclusiv ca un set de intervenții medicale, ci ca rezultatul unor politici care reduc vulnerabilitățile sociale, facilitează accesul la servicii și creează condițiile necesare pentru adoptarea unor comportamente sănătoase.

România: vulnerabilitățile sociale se reflectă în indicatorii de sănătate

Concluziile celor două evaluări converg în cazul României. Deși în ultimii ani au fost realizate investiții importante în infrastructura medicală și în digitalizarea serviciilor de sănătate, țara noastră continuă să înregistreze una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității evitabile din Uniunea Europeană, o speranță de viață sub media europeană și inegalități importante în accesul la servicii medicale.

Raportul de țară publicat în cadrul Semestrului European evidențiază că accesul la servicii medicale rămâne inegal, în special între mediul urban și rural, deficitul de personal medical continuă să afecteze capacitatea sistemului, iar accentul insuficient pus pe prevenție și pe asistența medicală primară limitează eficiența intervențiilor.

Aceste concluzii sunt susținute și de profilul de sănătate al României elaborat de OECD și Comisia Europeană, care arată că investițiile în prevenție rămân mult sub media Uniunii Europene, în timp ce o proporție importantă a deceselor ar putea fi prevenită prin politici eficiente de sănătate publică și prin intervenții realizate în stadii incipiente ale bolii.

În același timp, România continuă să înregistreze unul dintre cele mai ridicate riscuri de sărăcie și excluziune socială din Uniunea Europeană. Aceste vulnerabilități influențează direct participarea la programele de screening, accesul la servicii medicale, adoptarea comportamentelor preventive și, în final, rezultatele în sănătate.

Determinanții sociali ai sănătății: prevenția începe dincolo de sistemul medical

Atât Comisia Europeană, cât și OECD subliniază că serviciile medicale reprezintă doar una dintre componentele care influențează sănătatea populației. Educația, veniturile, condițiile de muncă și de locuire, mediul, coeziunea socială și alfabetizarea în sănătate contribuie în mod semnificativ la riscul de îmbolnăvire, la participarea la programele preventive și la speranța de viață.

Această perspectivă este deosebit de relevantă pentru România, unde reducerea poverii bolilor cronice și a mortalității evitabile necesită intervenții integrate, care să combine măsurile de sănătate publică cu politici sociale și educaționale. Consolidarea medicinei de familie, dezvoltarea serviciilor comunitare, creșterea alfabetizării în sănătate și implicarea activă a comunităților reprezintă componente esențiale ale unei strategii moderne de prevenție.

De la recomandări europene la acțiune: exemple de implementare în România

Recomandările formulate de Comisia Europeană și OECD pot fi transpuse în practică prin modele de inovare socială care implică activ comunitățile în promovarea sănătății și prevenirea bolilor.

În acest context, Lerești Living Lab (LLL), dezvoltat de Centrul pentru Inovație în Medicină – INOMED, reprezintă un exemplu de implementare a unei abordări participative, în care cetățenii, profesioniștii din sănătate, autoritățile publice, cercetătorii și organizațiile societății civile colaborează pentru a identifica și testa soluții adaptate nevoilor reale ale comunității. Acest model a fost recunoscut la nivel european ca exemplu de aplicare practică a conceptului de social innovation promovat de Social Innovation Mission Facility (SIMF) în cadrul Misiunii UE privind Cancerul și este relevant pentru inițiativa OECD Mission Lab, care promovează noi modalități de dezvoltare și implementare a politicilor publice orientate către misiuni.

Prin intermediul Proiectului Orizont Europa 4P-CAN, Lerești Living Lab (Ecosistemul Viu din Lerești) contribuie la dezvoltarea și testarea unor modele de guvernanță participativă pentru prevenția cancerului. Proiectul promovează implicarea cetățenilor și a actorilor locali în co-crearea intervențiilor preventive, demonstrând că soluțiile dezvoltate împreună cu comunitățile pot răspunde mai eficient nevoilor locale și pot reduce barierele care limitează participarea la prevenție.

Complementar, proiectul CURTAIN abordează una dintre provocările evidențiate atât de Comisia Europeană, cât și de OECD: alfabetizarea în sănătate. Prin dezvoltarea și testarea unor instrumente inovatoare de comunicare și educație pentru sănătate, proiectul urmărește consolidarea capacității cetățenilor de a înțelege și utiliza informațiile medicale, de a combate dezinformarea și de a lua decizii informate privind prevenția și accesarea serviciilor de sănătate.

Împreună, aceste inițiative demonstrează că recomandările formulate la nivel european pot fi transformate în intervenții concrete, dezvoltate împreună cu comunitățile. Ele ilustrează modul în care inovarea socială, implicarea cetățenilor și alfabetizarea în sănătate pot contribui la reducerea inegalităților, la creșterea participării la prevenție și, în cele din urmă, la îmbunătățirea stării de sănătate și a bunăstării populației.

Concluzii

Mesajul transmis de Comisia Europeană prin Pachetul de Primăvară 2026 și de OECD prin cadrul How’s Life? este unul convergent: sănătatea nu poate fi separată de bunăstarea populației și de contextul social în care aceasta trăiește.

Pentru România, reducerea mortalității evitabile și îmbunătățirea stării de sănătate vor depinde nu doar de investițiile în infrastructura medicală, ci și de capacitatea de a dezvolta politici integrate care să consolideze prevenția, să reducă inegalitățile sociale și să crească nivelul alfabetizării în sănătate.

În acest context, inițiative precum Lerești Living Lab și proiectele europene implementate de INOMED demonstrează că recomandările formulate la nivel european pot fi transformate în soluții concrete, dezvoltate împreună cu comunitățile. Ele oferă exemple despre cum inovarea socială poate susține prevenția și contribuie la construirea unui sistem de sănătate mai echitabil, mai rezilient și mai bine orientat către bunăstarea cetățenilor.

Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.

Citește și:

• Atlasul ESC 2026: bolile cardiovasculare continuă să producă inegalități majore în Europa. INOMED susține prevenția personalizată și centrată pe nevoile cetățenilor
• Raport OECD 2026: Bolile cronice nu mai sunt doar o problemă medicală. Devin o problemă de competitivitate economică – iar România este printre cele mai vulnerabile state UE
• Podcast #Știința360. Dr. Marius Geantă: „Deficitele în materie de educație influențează inegalitățile în controlul cancerului”

Pe lângă diferențele economice, cercetătorii au observat și un beneficiu clinic important. Pacienții incluși în programele de supraveghere au prezentat o supraviețuire semnificativ mai bună comparativ cu cei diagnosticați după apariția manifestărilor clinice, confirmând eficiența strategiilor bazate pe depistarea precoce.

Sindromul Li-Fraumeni este determinat de variante patogene ale genei TP53, una dintre cele mai importante gene supresoare tumorale, și afectează aproximativ o persoană din 5.000 până la una din 20.000. Persoanele purtătoare prezintă un risc foarte ridicat de a dezvolta multiple tipuri de cancer pe parcursul vieții, adesea la vârste tinere. Printre cele mai frecvente neoplazii se numără cancer mamar, osteosarcomul, sarcoamele de părți moi, tumorile cerebrale și tumorile corticosuprarenaliene. Diagnosticul este confirmat prin identificarea variantelor patogene ale genei TP53, iar managementul acestor pacienți presupune o strategie intensivă de supraveghere, bazată pe investigații imagistice și evaluări clinice periodice.

În cadrul studiului au fost analizate date clinice retrospective provenite de la 505 purtători ai unor variante patogene ale TP53 și 361 de rude nepurtătoare. Au fost comparate două categorii de pacienți: persoane fără antecedente oncologice care au fost incluse într-un program de screening și monitorizare periodică și pacienți diagnosticați cu cancer înainte de efectuarea testării genetice, la care costurile au fost calculate pe baza tratamentului oncologic necesar.

În grupul preventiv au fost incluși 155 de purtători TP53, cu o vârstă medie de 28 de ani. Pe parcursul unei perioade de urmărire de peste șase ani, 18 dintre aceștia au dezvoltat unul sau mai multe tipuri de cancer.

Prin comparație, în grupul format din 273 de pacienți care dezvoltaseră deja cancer înainte de confirmarea diagnosticului genetic, costul mediu al tratamentului fost de aproape nouă ori mai mare decât costurile asociate prevenirii și monitorizării. Dintre acești pacienți, 109 prezentau boală în stadiu incipient, iar 164 aveau deja forme avansate de cancer.

„Rezultatele ar putea contribui la viitoarele discuții privind optimizarea protocoalelor de supraveghere pentru sindromul Li-Fraumeni. Scopul nu este neapărat creșterea sau reducerea intensității monitorizării, ci asigurarea unor strategii de screening cât mai eficiente, bazate pe dovezi și personalizate. Considerăm că rezultatele sunt deja suficiente pentru a susține investițiile în testarea genetică timpurie în sindroamele de predispoziție tumorală. Am demonstrat că depistarea precoce sau chiar prevenirea cancerului este benefică nu doar pentru pacienți, ci și pentru sistemele de sănătate”, a declarat Marion Rolain, cercetător în genetică biomedicală la Centre Hospitalier Universitaire Rouen din Franța, într-un articol publicat in Inside Precision Medicine.

Deși sunt necesare studii prospective de amploare pentru confirmarea acestor rezultate, dovezile actuale susțin investițiile în testarea genetică precoce pentru sindroamele ereditare de predispoziție la cancer.

Autorii speră că aceste rezultate vor contribui la actualizarea ghidurilor clinice și la optimizarea echilibrului dintre beneficiile depistării precoce și povara asociată monitorizării intensive pe termen lung. Studiul face parte din proiectul european PREVENTABLE, care urmărește dezvoltarea unui model de îngrijire bazat pe prevenție și diagnostic precoce, în locul abordării tradiționale centrate predominant pe tratamentul cancerului avansat.

Citește și:

• Mutațiile dobândite ale genei TP53 în celulele sangvine cresc riscul de boală cardiovasculara aterosclerotică
• STUDIU. Testarea moleculară ar trebui introdusă și în stadiile incipiente de cancer pulmonar non-microcelular: biomarkerii TP53 și KEAP1 demonstrează valoare prognostică importantă la pacienții cu NSCLC în stadiile I-III
• Statinele în prevenția cardiovasculară: decizia de tratament ar trebui să includă și factorii suplimentari de risc, nu doar colesterolul

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces în Uniunea Europeană, fiind responsabile pentru aproximativ 1,7 milioane de decese anual și generând costuri importante pentru sistemele de sănătate și economie. În acest context, raportul solicită o abordare europeană mai ambițioasă, cu accent pe prevenție și intervenție timpurie.

Reglementări mai stricte pentru tutun, țigarete electronice și alimente ultraprocesate

Printre principalele recomandări se numără intensificarea măsurilor de reducere a expunerii populației la factorii de risc cardiovascular. Eurodeputații solicită:

• înăsprirea legislației privind produsele din tutun și țigaretele electronice;
• consolidarea politicilor de reducere a consumului de alcool;
• măsuri pentru îmbunătățirea mediului alimentar și limitarea impactului alimentelor ultraprocesate asupra sănătății;
• promovarea unor diete sănătoase și a activității fizice.

Raportul reflectă tendința tot mai pronunțată a politicilor europene de a aborda determinanții comerciali ai sănătății, prin intervenții care reduc expunerea populației la factorii de risc înainte de apariția bolilor.

Un registru european pentru monitorizarea inegalităților în sănătatea cardiovasculară

Documentul propune crearea unui European Cardiovascular Health Inequalities Dashboard, inspirat de European Cancer Inequalities Registry, care să monitorizeze diferențele dintre statele membre și dintre diverse categorii de populație în ceea ce privește prevenția, diagnosticul, tratamentul și rezultatele clinice.

Un astfel de instrument ar putea facilita identificarea zonelor cu cele mai mari nevoi și orientarea investițiilor și politicilor europene către reducerea disparităților în sănătatea cardiovasculară.

O abordare mai adaptată diferențelor de gen

Raportul atrage atenția asupra faptului că bolile cardiovasculare continuă să fie frecvent subdiagnosticate la femei, ceea ce contribuie la întârzieri în diagnostic și tratament. Parlamentul European solicită dezvoltarea unor servicii medicale sensibile la diferențele de sex și gen, precum și investiții în cercetare și actualizarea ghidurilor clinice pentru a reduce aceste decalaje.

Evaluările cardiovasculare europene, dincolo de screening

Un alt element important al raportului îl reprezintă recomandarea privind dezvoltarea unor evaluări cardiovasculare la nivelul întregii Uniuni Europene (EU-wide cardiovascular health checks). Deși raportul nu definește în detaliu modul de implementare, direcția este în concordanță cu obiectivele Safe Hearts Plan, care promovează identificarea precoce a persoanelor cu risc cardiovascular și intervențiile preventive înainte de apariția bolii.

Conceptul depășește ideea unui simplu screening populațional și presupune dezvoltarea unor parcursuri integrate de evaluare a riscului cardiovascular, adaptate sistemelor naționale de sănătate, dar bazate pe principii și standarde comune la nivel european.

În cadrul consultării publice organizate de Comisia Europeană pentru elaborarea Safe Hearts Plan, INOMED (Centrul pentru Inovație în Medicină) a susținut necesitatea ca aceste evaluări să fie integrate într-un model de prevenție personalizată, utilizând instrumente validate de estimare a riscului cardiovascular, soluții digitale și mecanisme clare de monitorizare și îndrumare către servicii medicale. De asemenea, organizația a evidențiat rolul Living Labs și al inovării sociale în creșterea participării populației și în reducerea inegalităților de acces la prevenție.

Mai multe investiții în prevenție și cercetare

Raportul solicită, totodată, alocarea unor resurse dedicate pentru prevenție, cercetare și inovare în domeniul bolilor cardiovasculare. Parlamentul consideră că reducerea poverii acestor afecțiuni necesită investiții susținute în cercetare, digitalizare, dezvoltarea de noi metode de diagnostic și tratament, precum și consolidarea sistemelor de sănătate.

Aceste priorități sunt aliniate cu obiectivele Safe Hearts Plan, care urmărește construirea unei abordări europene integrate pentru prevenția, depistarea precoce, tratamentul și managementul bolilor cardiovasculare.

Următorul pas: votul în plenul Parlamentului European

După adoptarea în Comisia SANT, raportul urmează să fie votat în plenul Parlamentului European. Deși nu are caracter legislativ, documentul transmite un semnal politic important privind prioritățile Parlamentului pentru implementarea Safe Hearts Plan și este de așteptat să influențeze viitoarele inițiative legislative și programe europene dedicate sănătății cardiovasculare.

Adoptarea raportului confirmă faptul că prevenția bolilor cardiovasculare devine una dintre prioritățile majore ale politicilor europene de sănătate, într-o abordare care combină măsurile de sănătate publică, reducerea inegalităților, medicina personalizată și inovarea în organizarea serviciilor medicale.

Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.

Citește și:

• Atlasul ESC 2026: bolile cardiovasculare continuă să producă inegalități majore în Europa. INOMED susține prevenția personalizată și centrată pe nevoile cetățenilor
• Screeningul pentru hipercolesterolemia familială în UE: strategii de implementare, în contextul Planului european pentru sănătatea cardiovasculară, discutate la Bruxelles
• EACH Summit. UE se pregătește de lansarea Planului pentru Sănătatea Cardiovasculară, cu priorități axate pe prevenție, sustenabilitate financiară și modele inspirate din oncologie