În cadrul unui studiu publicat în Journal of the American College of Cardiology, a fost evidențiat că scorul de calciu coronarian (CAC) rămâne un instrument esențial pentru stratificarea riscului cardiovascular la persoanele cu niveluri crescute de lipoproteină(a), chiar și în absența altor semne evidente de boală. Asocierea dintre cei doi indicatori permite identificarea pacienților cu cel mai mare risc de evenimente cardiovasculare, dar și diferențierea celor la care intervențiile preventive pot fi aplicate mai prudent, evitând tratamentele inutile.

Utilizarea scorului de calciu coronarian poate ajuta la clarificarea riscului în situațiile în care lipoproteina(a) este crescută, o situație frecvent întâlnită în practică, dar dificil de interpretat în absența altor indicatori. Chiar și în absența calcificărilor coronariene, riscul relativ este mai mare la persoanele cu lipoproteină(a) crescută, însă riscul absolut rămâne redus, în timp ce combinația dintre valori mari ale ambilor indicatori identifică pacienții cu cel mai ridicat risc de evenimente cardiovasculare.

În cadrul studiului, au fost analizate date provenite de la peste 11.000 de persoane fără boală cardiovasculară cunoscută la momentul inițial. Vârsta medie a fost de 56 de ani, iar peste jumătate dintre persoanele incluse au fost femei, fiind urmărită relația dintre nivelurile de lipoproteină(a), un factor de risc genetic pentru ateroscleroză, și scorul de calciu coronarian, utilizat pentru detectarea depunerilor de calciu în arterele coronare, precum și impactul acestor factori asupra apariției evenimentelor cardiovasculare majore, precum infarctul miocardic sau accidentele vasculare cerebrale.

Atât nivelul crescut al lipoproteinei(a), considerat peste 50 mg dL, cât și prezența calcificărilor la nivelul arterelor coronare, cresc riscul de boală cardiovasculară, în mod separat. Persoanele care au un scor de calciu coronarian mai mare decât zero, adică prezintă depuneri de calciu pe artere, au un risc mai mare de boală cardiovasculară față de cele fără astfel de calcificări. În același timp, chiar și în interiorul fiecărei categorii de scor CAC, adică indiferent dacă scorul este mic, moderat sau mare, valorile crescute ale lipoproteinei(a) adaugă un risc suplimentar. Astfel, atunci când cei doi factori sunt prezenți împreună, efectele lor se cumulează, ducând la un risc total mai ridicat.

„Aceste constatări întăresc argumentul pentru utilizarea scorului de calciu coronarian ca un instrument pragmatic de triere în decizia de a iniția sau crește terapia preventivă la persoanele de vârstă medie și înaintată cu niveluri crescute de lipoproteină(a), în special în contextul prevenției primare, unde tratamentul excesiv reprezintă o preocupare”, a declarat Dr. Parveen K. Garg, de la University of Southern California Keck School of Medicine, într-un articol publicat în Medscape.

Un aspect important din cadrul studiului este că relația dintre acești doi markeri nu este una de interacțiune directă, ci mai degrabă de contribuție independentă la risc. Cu alte cuvinte, lipoproteina(a) nu își pierde relevanța în funcție de scorul de calciu coronarian și invers, fiecare oferind informații complementare în evaluarea pacientului. De exemplu, chiar și în rândul persoanelor cu scor CAC egal cu zero, considerate în mod tradițional cu risc scăzut, cei cu lipoproteină(a) crescută au prezentat o incidență mai mare a evenimentelor cardiovasculare, deși nivelul absolut al riscului este relativ mic.

Pe de altă parte, combinația dintre un scor CAC ridicat, în special peste 300, și valori crescute ale lipoproteinei(a) a fost asociată cu cel mai mare risc observat în studiu, sugerând un efect cumulativ semnificativ. Această constatare are implicații clinice importante, deoarece permite identificarea pacienților care ar putea beneficia de intervenții preventive mai agresive, chiar dacă nu prezintă simptome sau un diagnostic de boală cardiovasculară.

În concluzie, studiul consolidează ideea că în evaluarea riscului cardiovascular trebuie să fie integrați atât biomarkeri genetici precum lipoproteina(a), cât și metode imagistice precum scorul de calciu coronarian. Această abordare permite o stratificare mai precisă a riscului și poate ghida decizii terapeutice mai personalizate, contribuind la prevenția eficientă a bolilor cardiovasculare într-o populație aparent sănătoasă.

Citește și:

• Schimbări mici, impact uriaș: cum combinația dintre somn, alimentație și mișcare reduce riscul cardiovascular
• Diabetul zaharat nu este o singură boală: scorurile genetice pot anticipa riscul de infarct chiar înainte de diagnostic
• Persoanele care adorm târziu și sunt mai active seara au un risc mai mare de infarct miocardic și accident vascular cerebral

Un studiu prezentat la Congresul European dedicat Obezității (ECO 2026), realizat pe un lot de 1134 de adulți cu obezitate, arată că aceste diferențe sunt strâns legate de sexul biologic. Analiza comparativă între femei și bărbați evidențiază două modele distincte de risc, cu implicații directe pentru evaluarea clinică și pentru modul în care sunt gândite strategiile de prevenție.

Deși IMC-ul a fost relativ apropiat între grupuri, alte variabile au diferențiat clar cele două categorii. La bărbați, profilul este dominat de elemente asociate cu grăsimea viscerală și afectarea metabolismului hepatic. Circumferința abdominală mai mare indică o acumulare de țesut adipos în jurul organelor interne, tip de grăsime cunoscut pentru activitatea sa metabolică intensă.

Acest lucru se reflectă în valorile crescute ale trigliceridelor, dar și ale enzimelor hepatice, precum ALT și GGT, sugerând o afectare hepatică frecvent întâlnită în contextul obezității. În plus, tensiunea arterială sistolică mai mare și nivelurile crescute de creatinină completează un profil asociat cu risc cardiometabolic crescut.

La femei, tabloul este diferit. Valorile mai mari ale colesterolului total și ale fracției LDL indică un profil lipidic cu potențial aterogen. În paralel, nivelurile crescute ale markerilor inflamatori, precum proteina C reactivă (CRP), VSH și trombocitele, sugerează o activare sistemică a inflamației. Acest tip de profil este frecvent asociat cu procesele de aterogeneză și cu evoluția bolii cardiovasculare .

Ce înseamnă aceste diferențe în practică

Aceste rezultate arată că obezitatea nu se exprimă la fel la toți pacienții, chiar dacă indicatorii clasici par similari. În cazul bărbaților, riscul este mai puternic corelat cu disfuncția metabolică și cu afectarea hepatică. Aceste modificări pot evolua mult timp fără simptome evidente, dar contribuie progresiv la dezvoltarea bolilor cardiovasculare și metabolice.

La femei, în schimb, rolul central pare să fie jucat de inflamația cronică de grad scăzut și de modificările profilului lipidic. Inflamația persistentă este un factor important în instabilitatea plăcilor de aterom și în progresia aterosclerozei, chiar și în absența unor modificări metabolice severe.

Aceste diferențe devin relevante în momentul în care se iau decizii clinice. O evaluare bazată exclusiv pe IMC poate subestima riscul la unii pacienți și îl poate supraestima la alții. Integrarea unor parametri suplimentari permite o imagine mai fidelă a riscului real.

Elemente-cheie care diferențiază cele două profiluri

Pentru o imagine de ansamblu, câteva caracteristici apar constant în cele două grupuri:

• La bărbați predomină grăsimea viscerală, trigliceridele crescute, enzimele hepatice modificate și un profil metabolic activ
• La femei sunt mai frecvente LDL crescut, colesterol total crescut și markerii inflamatori crescuți, sugerând un profil aterogen și inflamator

Aceste tipare nu sunt absolute, dar oferă un cadru util pentru înțelegerea variabilității riscului în obezitate.

De ce apar aceste diferențe?

Explicațiile sunt multiple și implică factori hormonali, metabolici și imunologici. Hormonii sexuali, în special estrogenii, influențează distribuția țesutului adipos și metabolismul lipidic. La femeile aflate în perioada reproductivă, aceștia favorizează depozitarea de grăsime subcutanată, considerată mai puțin asociată cu riscul metabolic sever. După menopauză, această protecție scade, iar profilul de risc se modifică.

În același timp, există diferențe în răspunsul imun. Femeile au, în general, o activitate imună mai intensă, ceea ce poate explica nivelurile mai ridicate ale markerilor inflamatori. Această activare poate contribui la menținerea unei stări de inflamație cronică, implicată în dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

Distribuția țesutului adipos joacă, de asemenea, un rol important. Grăsimea viscerală, mai frecventă la bărbați, este asociată cu secreția de mediatori proinflamatori și cu alterarea metabolismului hepatic. În schimb, grăsimea subcutanată are un impact diferit, dar nu este complet lipsită de efecte asupra riscului metabolic.

Dincolo de IMC: o evaluare mai completă a pacientului

Unul dintre cele mai importante mesaje ale studiului este limitarea utilizării IMC ca unic instrument de evaluare. În practică, este necesară o abordare mai amplă, care să includă mai mulți indicatori relevanți.

Printre aceștia se numără:

• circumferința abdominală, care reflectă distribuția grăsimii viscerale
• profilul lipidic complet, inclusiv LDL și trigliceridele
• markerii inflamatori, precum CRP și VSH
• enzimele hepatice, în special ALT și GGT

Integrarea acestor parametri permite o stratificare mai precisă a riscului și o adaptare mai bună a intervențiilor terapeutice.

Implicații pentru medicina personalizată

Rezultatele se înscriu într-o direcție mai largă a medicinei moderne, în care accentul se mută de la abordări uniforme la intervenții adaptate profilului individual. În cazul obezității, acest lucru presupune identificarea unor subtipuri metabolice, în care mecanismele dominante diferă de la un pacient la altul.

Diferențele legate de sex devin astfel un element esențial în această abordare. Ele pot ghida atât evaluarea riscului, cât și alegerea strategiilor terapeutice și de prevenție.

La nivel populațional, aceste date sugerează că strategiile de prevenție ar putea fi optimizate prin adaptarea lor la caracteristicile grupurilor țintă. În prezent, majoritatea campaniilor sunt uniforme, însă eficiența lor ar putea crește dacă ar ține cont de aceste diferențe biologice.

De exemplu, la bărbați ar putea fi util un accent mai mare pe identificarea riscului metabolic și hepatic, în timp ce la femei ar putea fi mai relevante intervențiile care vizează inflamația și profilul lipidic. Astfel de ajustări pot contribui la o mai bună conștientizare a riscului și la o aderență mai bună la măsurile preventive.

Aceste observații subliniază importanța unei evaluări care depășește indicatorii simpli și integrează mai multe dimensiuni ale riscului. În contextul creșterii prevalenței obezității la nivel global, o astfel de abordare poate contribui la decizii clinice mai bine fundamentate și la dezvoltarea unor strategii de prevenție mai eficiente.

Citește și

OMS: Numărul copiilor și adolescenților cu obezitate a crescut de 4 ori în ultimii 30 de ani. 43% dintre adulți sunt supraponderali

Într-o perioadă în care sedentarismul a devenit o caracteristică dominantă a stilului de viață modern, dovezile privind impactul său asupra sănătății continuă să se acumuleze. Un studiu publicat în 2026 în Nature Communications, bazat pe date din programul All of Us Research Program, aduce o contribuție importantă în această direcție, demonstrând că creșterea numărului de pași zilnici poate reduce semnificativ riscurile asociate inactivității prelungite.

Spre deosebire de abordările tradiționale care se concentrează pe exercițiul fizic structurat, acest studiu propune o perspectivă mai integrativă, în care activitatea fizică de intensitate redusă până la moderată, distribuită pe parcursul zilei, devine un determinant esențial al sănătății metabolice și cardiovasculare.

Rezultatele, publicate în revista Diabetes Care, susțin dezvoltarea unor modele de prevenție personalizată, bazate pe caracteristicile individuale ale fiecărui pacient.

Diabetul zaharat este un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare, în special pentru boala coronariană. Aceasta apare în principal prin ateroscleroză, procesul de acumulare a plăcilor de aterom în arterele coronare, care poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

În practică, diabetul este adesea diagnosticat tardiv, uneori în momentul în care pacientul se prezintă deja cu o complicație cardiovasculară.

„Diabetul de tip 2 este o boală tăcută, care de multe ori este descoperită atunci când pacientul ajunge la medic pentru complicații, precum boala coronariană”, explică Andreas Edsfeldt, cardiolog și cercetător la Lund University Diabetes Centre.

Această realitate subliniază nevoia unor instrumente care să permită identificarea precoce a riscului.

Cinci subgrupuri de diabet, cu riscuri diferite

Cercetările anterioare au arătat că diabetul poate fi împărțit în cinci subgrupuri distincte, fiecare cu profil clinic și risc diferit:

• SAID (Severe Autoimmune Diabetes) – caracterizat prin autoimunitate și deficit sever de insulină
• SIDD (Severe Insulin-Deficient Diabetes) – asociat cu secreție redusă de insulină și control glicemic deficitar
• SIRD (Severe Insulin-Resistant Diabetes) – caracterizat prin insulinorezistență și risc crescut de complicații metabolice
• MOD (Moderate Obesity-related Diabetes) – asociat cu obezitate și debut precoce
• MARD (Moderate Age-related Diabetes) – debut tardiv și evoluție mai lentă

Această clasificare evidențiază heterogenitatea diabetului și sugerează că riscul de complicații nu este uniform între pacienți.

Scorurile genetice: un instrument pentru estimarea riscului

Pe baza studiilor de tip GWAS, cercetătorii au dezvoltat scoruri de risc genetic (GRS) pentru fiecare subgrup. Acestea combină efectul mai multor variante genetice asociate cu boala.

Un avantaj important este că ADN-ul rămâne stabil pe parcursul vieții, ceea ce permite estimarea riscului încă din stadii foarte precoce.

Studiul a inclus peste 24.000 de participanți, dintre care aproximativ 4.100 au dezvoltat diabet. Analiza a arătat că aceste scoruri pot prezice atât riscul de diabet, cât și riscul de boală coronariană.

De la insulinorezistență la ateroscleroză: mecanismele biologice

Relația dintre diabet și boala coronariană reflectă o serie de mecanisme biologice interconectate.

Un rol central îl are insulinorezistența, care determină hiperglicemie și hiperinsulinemie compensatorie. Această stare metabolică are multiple efecte asupra sistemului cardiovascular:

• Disfuncție endotelială – reducerea producției de oxid nitric și alterarea funcției vasculare
• Inflamație cronică de grad scăzut – secreția de citokine proinflamatorii (ex. IL-6, TNF-α)
• Stres oxidativ – acumularea de specii reactive de oxigen
• Produși finali de glicare (AGEs) – care contribuie la rigiditatea arterială

În paralel, apare o dislipidemie aterogenă, caracterizată prin trigliceride crescute, HDL scăzut și particule de LDL mici și dense, care favorizează formarea plăcilor de aterom.

Aceste procese contribuie la dezvoltarea și instabilitatea plăcilor aterosclerotice, crescând riscul de evenimente cardiovasculare acute.

Subgrupul MOD și riscul cardiovascular

Un rezultat important al studiului este asocierea dintre scorul genetic pentru subgrupul MOD și riscul de boală coronariană, chiar înainte de debutul diabetului.

Această asociere sugerează existența unor mecanisme genetice comune, implicate atât în metabolismul energetic, cât și în procesele inflamatorii și aterosclerotice.

Obezitatea viscerală joacă un rol central, contribuind la un mediu proinflamator și proaterogen, încă din stadii precoce. Astfel, riscul cardiovascular poate crește înainte ca diabetul să fie diagnosticat.

Ce înseamnă aceste rezultate

Rezultatele studiului sugerează că riscul de diabet și de boală coronariană ar putea fi identificat mult mai devreme decât în prezent, chiar înainte de apariția manifestărilor clinice. Prin utilizarea scorurilor genetice, devine posibilă conturarea unui profil de risc individual încă din stadii foarte precoce ale vieții, într-un moment în care intervențiile preventive au cel mai mare potențial de impact.

În practică, acest lucru ar putea însemna o schimbare în modul în care sunt evaluați pacienții: nu doar pe baza factorilor de risc clasici, ci și prin integrarea predispoziției genetice.

Pentru persoanele identificate cu risc crescut, această abordare ar putea permite inițierea mai devreme a unor măsuri țintite, de la intervenții asupra stilului de viață și monitorizare metabolică, până la evaluări cardiovasculare adaptate. Mai mult, faptul că anumite mecanisme genetice sunt implicate atât în diabet, cât și în ateroscleroză susține ideea unei prevenții integrate, care să abordeze simultan riscul metabolic și cel cardiovascular.

Studiul a fost realizat predominant pe populații de origine europeană, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor.

De asemenea, scorurile genetice reflectă o probabilitate de risc, nu un diagnostic cert. Ele trebuie interpretate împreună cu factorii de mediu și stilul de viață.

Pe termen lung, utilizarea scorurilor genetice ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii de prevenție personalizată, cu impact asupra reducerii bolilor cardiovasculare.

Citește și

STUDIU. Există 5, nu doar 2 tipuri de diabet, cum se credea. Primul pas spre tratamentul personalizat al diabetului zaharat

Un profil optim (somn de 8–9 ore/noapte, cel puțin 42 de minute de activitate fizică/zi și o alimentație de calitate moderată) este asociat cu un risc cu până la 57% mai mic de evenimente cardiovasculare.

Schimbările mici, combinate, sunt mai ușor de adoptat și de menținut decât intervențiile majore asupra unui singur comportament.

Un studiu publicat în European Journal of Preventive Cardiology, aduce o perspectivă pragmatică asupra prevenției bolilor cardiovasculare: beneficiile semnificative pot apărea din ajustări mici, dar integrate, ale stilului de viață.

Analiza a inclus adulți din UK Biobank, urmăriți timp de mai mulți ani, și este prima care evaluează împreună combinațiile minime și optime de somn, activitate fizică și alimentație necesare pentru a obține efecte relevante clinic.

Rezultatele evidențiază interdependența acestor comportamente:

• somnul insuficient afectează reglarea apetitului și alegerile alimentare
• activitatea fizică contribuie la îmbunătățirea calității somnului
• iar alimentația susține nivelul de energie necesar pentru mișcare

Pentru sănătatea publică, implicațiile sunt importante. Promovarea unor schimbări mici, realizabile la nivel populațional, poate genera beneficii mai mari decât recomandările ambițioase, dar dificil de implementat. În plus, aceste ajustări progresive pot facilita adoptarea unor comportamente sănătoase pe termen lung.

Autorii subliniază că studiul este observațional și nu poate demonstra o relație de cauzalitate, fiind necesare studii intervenționale pentru confirmarea rezultatelor. Cu toate acestea, mesajul este clar: prevenția cardiovasculară nu trebuie să înceapă cu schimbări radicale.

Micile schimbări, atunci când sunt combinate și susținute în timp, pot avea un impact major asupra sănătății cardiovasculare – atât la nivel individual, cât și la nivel populațional.

Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.

Citește și:

• Excesul de sodiu în dietă crește riscul de insuficiență cardiacă cu până la 15%
• Consumul de alimente ultraprocesate, asociat cu fertilitate redusă și dezvoltare embrionară afectată
• Grăsimea abdominală, mai importantă decât IMC pentru riscul de insuficiență cardiacă: cum contribuie inflamația la acest risc

Concluziile unui studiu prezentat în cadrul American College of Cardiology Annual Scientific Session (ACC.26) aduc dovezi importante în acest sens, analizând relația dintre timpul petrecut în fața ecranelor și markerii de risc cardiovascular. În cadrul studiului au fost incluse 382 de persoane adulte, cu o vârstă medie de aproximativ 35 de ani, din două orașe din Pakistan, regiune în care bolile cardiovasculare apar frecvent la vârste mai tinere comparativ cu alte părți ale lumii. Participanții au fost împărțiți în mai multe grupuri, în funcție de timpul petrecut zilnic în fața ecranelor, pragul fiind de șase ore pe zi, precum și în funcție de nivelul de activitate fizică.

Concluzia principală a studiului arată că persoanele care depășesc șase ore zilnic de utilizare a ecranelor prezintă valori mai ridicate ale tensiunii arteriale sistolice, cu aproximativ 18 mmHg mai mari, niveluri crescute ale colesterolului LDL cu peste 28 mg/dL și valori mai scăzute ale colesterolului HDL, alături de un indice de masă corporală mai mare și o circumferință abdominală mai crescută. Aceste diferențe au rămas semnificative chiar și după ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul sau nivelul de activitate fizică, ceea ce indică faptul că timpul petrecut în fața ecranelor acționează ca un factor de risc independent pentru sănătatea cardiovasculară.

„În mod tradițional, consilierea privind stilul de viață se concentrează în principal pe încurajarea exercițiului fizic, însă rezultatele noastre sugerează că reducerea expunerii excesive la ecrane ar putea reprezenta o țintă suplimentară și independentă pentru a lua măsuri. Acest lucru ar putea conduce la o consiliere mai nuanțată, nu doar prin promovarea activității fizice, ci și prin abordarea tiparelor de comportament digital, a stării de bine digitale și a stabilirii unor limite clare pentru utilizarea prelungită a ecranelor.”, a declarat într-un articol publicat în News Medical, Dr. Zain Islam, medic cardiolog la Liaquat University of Medical & Health Sciences and Taqi Medical Center, Pakistan. 

Explicațiile oferite în cadrul studiului merg mai departe de simpla asociere dintre sedentarism și problemele de sănătate. Studiul evidențiază că timpul petrecut în fața ecranelor este legat și de alte comportamente nocive, precum fumatul și utilizarea produselor cu nicotină, peste un sfert dintre participanții cu expunere ridicată raportând astfel de obiceiuri, comparativ cu un procent mult mai mic în rândul celor cu utilizare redusă. De asemenea, s-a observat un efect sinergic între lipsa activității fizice și utilizarea excesivă a ecranelor, cele două comportamente nu doar că adaugă riscuri separate, ci se amplifică reciproc, ducând la un impact și mai puternic asupra tensiunii arteriale și greutății corporale

Însă, studiul are anumite limitări, fiind unul observațional, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra o relație directă de cauzalitate. În plus, datele privind timpul petrecut în fața ecranelor au fost autoraportate, iar diferențierea între utilizarea recreațională și cea profesională nu a fost întotdeauna clară. Alți factori precum alimentația, somnul sau nivelul de stres ar putea influența rezultatele și necesită investigații suplimentare în studii viitoare

Cu toate acestea, concluziile studiului atrag atenția asupra comportamentului digital care trebuie luat în considerare atunci când este evaluat riscul cardiovascular. Abordările viitoare ar trebui să includă nu doar promovarea exercițiului fizic, ci și educația privind utilizarea echilibrată a tehnologiei, monitorizarea timpului petrecut online și stabilirea unor limite sănătoase, adaptate stilului de viață modern. 

Citește și:

• 1 din 5 adulți are un risc cardiovascular nedepistat de analizele obișnuite. Testarea lipoproteinei(a) ar putea schimba complet strategiile de prevenție și reduce costurile medicale
• Expunerea la lumina artificială noaptea crește riscul de boli cardiovasculare, mai ales în rândul femeilor
• STUDIU. Timpul petrecut în fața ecranelor influențează dezvoltarea cerebrală a copiilor

Totuşi, pacienții cu niveluri crescute de Lp(a) au avut o probabilitate mai ridicată de iniţiere a terapiei hipolipemiante, cu aspirină sau inhibitori PCSK9, în comparaţie cu cei care nu au avut niveluri crescute de Lp(a). Deși prescrierea de aspirină a fost puțin frecventă, pacienții cu niveluri crescute ale Lp(a) au avut o probabilitate aproape dublă de primi această opțiune terapeutică.  De asemenea, prescrierea de inhibitori PCSK9 a fost aproape de 4 ori mai frecventă la pacienții care au prezentat niveluri ridicate ale lipoproteinei (a).

Principalele rezultate:

• La aproape 80% dintre pacienții cu niveluri ridicate de  Lp(a) nu a fost inițiată terapia hipolipemiantă în următoarele 90 de zile după determinarea Lp(a)
• Sub 10% dintre pacienții care nu au prezentat niveluri crescute ale Lp(a) au primit terapie de reducere a nivelurilor lipidelor
• Statinele au fost principală terapie inițiată (aproximativ 20%)

„Este încă neclar modul de a reacționa atunci când observăm un nivel crescut de Lp(a), în special la pacienții care altfel nu îndeplinesc pragurile de tratament tradițional”, a declarat pentru Kevin Maymi Quintana, Universitatea din Boston, coautor al studiului.

Lipoproteina(a) este o particulă lipoproteică ale cărei niveluri sunt determinate genetic. Reprezintă un factor de risc cardiovascular pentru boala cardiovasculară aterosclerotică, nivelurile ridicate fiind asociate cu infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral ischemic și boala arterială periferică. Nivelurile crescute de Lp(a) asociază risc cardiovascular în mod independent faţă de factorii tradiționali, precum colesterolul LDL. Nivelurile crescute de Lp(a) sunt prezente la aproximativ 20-25% din populația globală.

Ghidurile recomandă țintirea factorilor de risc modificabili pentru a reduce riscul de boală cardiovasculară aterosclerotică, dar nu oferă recomandări concrete privind terapia medicamentoasă pentru pacienții cu Lp(a) crescută. Este recomandată însă măsurarea acesteia o dată în viață, ca parte a unui prim profil lipidic, deoarece este un factor de risc genetic care, în general, rămâne constant de-a lungul timpului.

În cadrul studiului, au fost utilizate date din sistemul electronic pentru sănătate TriNetX US Collaborative Network. Au fost incluși aproape 15.000 de pacienți cu niveluri ridicate de Lp(a), precum și un număr similar de pacienți în grupul de control. Datele au provenit de la prezentări la 70 de unități sanitare din Statele Unite, în perioada ianuarie 2021- ianuarie 2026. Au fost considerate niveluri ridicate ale Lp(a) valorile de minim 125 nmol/L.

A fost determinată proporția pacienților la care a fost inițiată terapia de reducere a nivelurilor de lipide în decurs de 90 de zile după determinarea Lp(a). De asemenea, a fost determinată proporția pacienților la care a fost inițiat tratamentul cu aspirină sau cu un inhibitor PCSK9. 

Citeşte şi:

• #ACC26. Inhibitorii PCSK9 intră în prevenția primară: evolocumab reduce riscul cardiovascular la pacienții cu diabet fără ateroscleroză
• De ce ar trebui să evaluăm lipoproteina(a) cel puțin o dată în viață
• STUDIU. Lipoproteina (a) ar trebui testată în mod repetat, nu o singură dată în viață, pentru încadrarea corectă în categoriile de risc cardiovascular

Insuficiența cardiacă nu este pur și simplu un diagnostic și boala unui organ, ci mai degrabă, un sindrom clinic complex, multisistemic, cu afectarea sistemelor: endocrin, musculo-scheletic, renal, respirator și vascular, cu impact variabil asupra morbidității și mortalității. Deși inițiată de o reducere a funcției ventriculare stângi, insuficiența cardiacă se caracterizează prin modificări substanțiale biochimice, hormonale, metabolice și funcționale. 

Studiul a analizat datele a 25.306 participanți incluși în Southern Community Cohort Study, majoritatea persoane afro-americane și cu venituri reduse din sud-estul Statelor Unite. Consumul mediu zilnic de sodiu a fost de aproximativ 4.269 mg, aproape dublu față de limita recomandată de 2.300 mg. Participanții au fost urmăriți timp de aproape 10 ani, iar în această perioadă 27.8% dintre ei au dezvoltat insuficiență cardiacă, ceea ce subliniază amploarea problemei în această populație.

Analiza detaliată a arătat o relație directă între cantitatea de sodiu consumată și risc: fiecare creștere cu 1.000 mg de sodiu pe zi a fost asociată cu o creștere de aproximativ 8% a riscului de apariție a insuficienței cardiace. Per ansamblu, persoanele cu aport ridicat au prezentat un risc cu aproximativ 15% mai mare. Această asociere a rămas valabilă chiar și după ajustarea pentru numeroși factori, inclusiv caracteristici socio-demografice, calitatea dietei, aport caloric, activitate fizică, indice de masă corporală, somn, hipertensiune arterială sau boală coronariană.

Impactul insuficienței cardiace este major, așadar, chiar și reducerile moderate ale consumului de sare pot avea efecte importante. Estimările studiului arată că scăderea aportului de sodiu la aproximativ 4.000 mg pe zi ar putea preveni peste 6% din cazurile noi de insuficiență cardiacă în următorii 10 ani.

Într-un context mai larg, aceste rezultate reflectă schimbările profunde ale comportamentelor alimentare. Alimentația modernă este dominată de produse procesate, bogate în calorii, zahăr, grăsimi și sare, ceea ce a transformat sarea dintr-un nutrient esențial într-un factor de risc major pentru sănătate. La nivel global, consumul mediu este de aproximativ 10 g de sare pe zi, dublu față de cantitatea recomandată de OMS. Este important de menționat că peste 70% din aportul zilnic de sare provine din alimente procesate, în timp ce doar aproximativ 6% este adăugată direct la masă.

Reducerea consumului de sare are implicații importante pentru sănătatea populației. Se estimează că scăderea aportului la aproximativ 5 g pe zi ar putea reduce cu 23% riscul de accident vascular cerebral și cu 17% bolile cardiovasculare, prevenind milioane de decese la nivel global. În același timp, efectele sodiului asupra organismului sunt complexe: acesta joacă un rol esențial în funcții precum transmiterea nervoasă și contracția musculară, dar în exces poate influența tensiunea arterială, microbiomul intestinal și procesele inflamatorii.

De asemenea, nu toate persoanele răspund la fel la consumul de sare. Există indivizi cu sensibilitate crescută la sodiu, la care reducerea aportului alimentar duce la scăderea semnificativă a tensiunii arteriale, în timp ce la alții efectul este mai redus. Studiile arată că un consum ridicat de sare poate afecta și echilibrul bacteriilor intestinale și este asociat cu un risc crescut de cancer gastric. În ansamblu, datele sugerează că limitarea consumului de sare, în special din surse procesate, rămâne o măsură importantă pentru prevenirea bolilor cronice și îmbunătățirea sănătății populației.

Citește și:

• Grăsimea abdominală, mai importantă decât IMC pentru riscul de insuficiență cardiacă: cum contribuie inflamația la acest risc
• STUDIU. O nouă strategie terapeutică pentru insuficienţa cardiacă cu fracţie de ejecţie păstrată: blocarea semnalizării prin glucagon
• STUDIU. O aplicație care analizează limbajul poate identifica precoce cazurile de insuficiență cardiacă decompensată, prevenind spitalizările

Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.

Studiul a urmărit 831 de femei și 651 de bărbați recrutați în cadrul Programului Generation R Next, din Rotterdam, Olanda, între 2017 și 2021. Participanții au fost incluși fie înainte de concepție, fie când sarcina era la început. Dieta fiecărui părinte a fost evaluată printr-un chestionar alimentar completat în jurul săptămânii 12 de sarcină, iar alimentele consumate au fost clasificate ca ultraprocesate sau neprocesate. Consumul de UPF a fost calculat ca procent din totalul alimentelor consumate zilnic, cu valori mediane de 22% pentru femei și 25% pentru bărbați.

Pentru evaluarea fertilității, cercetătorii au luat în calcul timpul până la concepție, fecundabilitatea (probabilitatea de a concepe într-o lună) și subfertilitatea, definită ca imposibilitatea de a concepe timp de cel puțin 12 luni sau recurgerea la tehnici de reproducere asistată. Dezvoltarea timpurie a embrionului a fost monitorizată prin ecografii transvaginale, măsurând dimensiunea embrionului (lungimea cranio-caudală) și volumul sacului vitelin la 7, 9 și 11 săptămâni de sarcină.

Rezultatele studiului au evidențiat diferențe în funcție de sex. La femei, un consum mai mare de UPF a fost asociat cu o dezvoltare ușor mai lentă a embrionului și cu un volum mai mic al sacului vitelin în săptămâna a șaptea de sarcină. Aceste diferențe s-au redus ulterior, însă sugerează că alimentația mamei poate influența mediul în care embrionul se dezvoltă încă de la început. La bărbați, un aport ridicat de UPF a fost asociat cu o probabilitate mai scăzută de concepție într-un interval scurt de timp și cu un risc crescut de subfertilitate. Aceste rezultate indică faptul că sănătatea și dieta tatălui influențează fertilitatea prin efecte asupra calității spermei.

UPF sunt, în general, bogate în zahăr, sare, grăsimi nesănătoase și aditivi, dar sărace în fibre și nutrienți esențiali. În prezent, ele reprezintă între 50 și 60% din aportul alimentar zilnic în unele țări cu venituri ridicate, ceea ce le face o componentă majoră a dietei moderne.

Deși studiul este observațional și nu poate demonstra cauzalitate, rezultatele subliniază importanța unei alimentații echilibrate pentru ambii parteneri înainte de concepție și în primele săptămâni de sarcină. Reducerea consumului de UPF poate sprijini sănătatea părinților, susține fertilitatea și contribui la dezvoltarea normală a embrionului. Cercetările viitoare vor trebui să clarifice mecanismele implicate, inclusiv rolul valorii nutriționale scăzute a UPF sau al expunerii la aditivi și microplastice, și să determine dacă aceste diferențe timpurii afectează nașterea, greutatea la naștere și sănătatea copilului pe termen lung.

Alte cercetări recente arată că sănătatea tatălui înainte de concepție are, de asemenea, un impact asupra sănătății copilului. Factori precum obezitatea, fumatul, consumul de alcool sau afecțiunile metabolice pot afecta calitatea spermei și pot crește riscul de boli cronice la descendenți. Astfel, o abordare completă a sănătății preconcepționale, așa cum propune studiul publicat în The Lancet, trebuie să includă atât sănătatea mamei, cât și pe cea a tatălui, pentru a optimiza rezultatele sarcinii și sănătatea pe termen lung a copilului. Această perspectivă extinsă subliniază importanța dezvoltării unui sistem global de indicatori preconcepționali care să monitorizeze factorii biomedicali și sociali pentru ambii parteneri. Mai mult, obezitatea mamei în timpul sarcinii crește riscul de complicații pentru mamă și poate afecta sănătatea pe termen lung a copilului. Un studiu din Scoția, care a analizat peste 118.000 de nașteri, arată că bebelușii mamelor supraponderale sau obeze au un risc mult mai mare să dezvolte în timp diabet de tip 2. 

Citește și:

• Consumul ridicat de alimente ultraprocesate, asociat cu mortalitate mai mare la supraviețuitorii de cancer
• STUDIU. O dietă bogată în alimente ultraprocesate crește riscul de cancer colorectal. Peste 25% din aportul caloric al europenilor provine din aceste alimente
• FoodProX: Peste 60% din aportul caloric este alcătuit din alimente ultraprocesate. Calitatea alimentației, redefinită cu ajutorul AI

Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.

Aceste aspecte vor fi în centrul evenimentului de final organizat în cadrul proiectului european PERFECTO (Preventing thE PReventable: Familial HypErCholesterolaemia paediaTric screening for cardiovascular health), intitulat “Prevent the Preventable: Advancing Screening for Inherited Lipid Disorders – Untapped Potential for the Safe Hearts Plan in Europe”, care va avea loc pe 27–28 aprilie 2026, la Bruxelles, în format hibrid.

Evenimentul va reuni factori de decizie, clinicieni, cercetători și reprezentanți ai pacienților, pentru a discuta cum poate fi extins screeningul pediatric pentru FH și integrat în mod sustenabil în sistemele de sănătate din Europa. Participarea este deschisă, atât în format fizic, cât și online.

Înregistrează-te și tu pentru a lua parte la discuțiile care vor defini următorii pași în prevenția cardiovasculară în Europa.

Hipercolesterolemia familială este una dintre cele mai frecvente boli genetice, dar rămâne în mare parte subdiagnosticată. Persoanele afectate prezintă valori crescute ale colesterolului LDL încă din copilărie, ceea ce duce la un risc crescut de boală cardiovasculară prematură.

 Deși există metode eficiente de diagnostic și tratament, majoritatea cazurilor nu sunt identificate la timp, iar intervențiile ajung prea târziu.

În acest context, screeningul pediatric devine un instrument esențial, deoarece permite identificarea precoce a cazurilor, facilitează intervenția timpurie și creează oportunitatea screeningului în cascadă la nivel familial.

PERFECTO: un model pentru prevenția personalizată

Proiectul european PERFECTO, finanțat prin EU4Health, s-a concentrat pe susținerea implementării screeningului pentru hipercolesterolemia familială , prin dezvoltarea unor abordări de comunicare personalizată și modele de implicare a cetățenilor, adaptate diferitelor grupuri populaționale, în special în contextul screeningului pediatric.

Un element central al proiectului este modelul de comunicare personalizată (Personalized Communication Model – PCM), care presupune segmentarea populației în funcție de profiluri comportamentale, înțelegerea barierelor și motivațiilor și adaptarea mesajelor pentru creșterea încrederii și a participării la screening.

 Rezultatele indică faptul că mesajele personalizate pot crește nivelul de conștientizare și intenția de testare, însă impactul depinde de contextul sistemului de sănătate și de nivelul de implementare.

Datele generate în cadrul proiectului arată că prevenția eficientă depinde nu doar de soluții medicale, ci și de factori sociali și comportamentali.

Nivelul de încredere în sistemul de sănătate, rolul medicului de familie, accesul la informații relevante și adaptarea intervențiilor pentru grupuri vulnerabile sunt elemente esențiale pentru succesul screeningului.

Legătura cu inițiativele europene: Safe Hearts Plan

Evenimentul PERFECTO se aliniază cu prioritățile europene privind reducerea bolilor cardiovasculare, inclusiv cu Safe Hearts Plan, inițiativă care pune accent pe detectarea precoce, prevenția personalizată și intervențiile timpurii ca piloni esențiali pentru reducerea poverii bolilor cardiovasculare în Europa.

În acest context, proiectul PERFECTO este deja recunoscut la nivel european, fiind menționat în cadrul Safe Hearts Plan ca exemplu de inițiativă care contribuie la dezvoltarea și testarea unor modele de screening pediatric pentru hipercolesterolemia familială  și de implicare a cetățenilor în prevenție.

Prin abordarea sa integrată, care combină screeningul genetic, comunicarea personalizată și implicarea stakeholderilor—PERFECTO oferă un model concret pentru modul în care prioritățile europene pot fi transpuse în practică la nivel național.

În același timp, includerea screeningului pentru FH și Lp(a) în discuțiile din cadrul Safe Hearts Plan reflectă o orientare mai largă către o prevenție bazată pe stratificarea riscului și utilizarea datelor pentru intervenții timpurii, cu potențial de impact asupra mortalității cardiovasculare.

Ce aduce evenimentul de la Bruxelles

Evenimentul de închidere PERFECTO va aduce în prim-plan rezultatele proiectului, precum și lecțiile învățate din implementarea acestuia în diferite contexte naționale. Vor fi prezentate recomandările de politici publice, cu accent pe integrarea screeningului pentru FH în strategiile de sănătate.

Discuțiile vor merge dincolo de concluziile proiectului, explorând direcții viitoare legate de utilizarea tehnologiilor digitale, a datelor, a testării genetice și a inteligenței artificiale în sprijinirea programelor de screening. În paralel, vor fi evidențiate conexiunile cu alte inițiative europene relevante, care contribuie la dezvoltarea unui ecosistem orientat spre prevenție timpurie și personalizată.

Prevenția cardiovasculară poate începe din copilărie, iar hipercolesterolemia familială oferă un exemplu concret în care intervenția timpurie poate avea un impact major asupra sănătății pe termen lung.

Proiectul PERFECTO arată că există deja instrumente, modele și dovezi pentru a susține această abordare. Provocarea rămâne integrarea lor în sisteme de sănătate funcționale, astfel încât prevenția să devină o componentă reală și accesibilă pentru populație.

Înregistrările sunt deschise, iar participarea este disponibilă atât în format fizic, cât și online.

Citește și

Declarația de la Praga: e momentul ca toate țările UE să implementeze programe de screening pediatric pentru hipercolesterolemia familială