Potrivit raportului, bolile cardiovasculare sunt responsabile anual pentru peste 3 milioane de decese și 68 de milioane de ani de viață sănătoasă pierduți în țările membre ESC. În același timp, raportul evidențiază persistența unor inegalități evitabile în ceea ce privește riscul cardiovascular, accesul la servicii medicale și rezultatele clinice.

Țările cu venituri medii continuă să înregistreze aproape dublul mortalității cardiovasculare comparativ cu statele cu venituri ridicate, iar diferențele privind accesul la diagnostic avansat, proceduri intervenționale și personal specializat rămân semnificative.

Pentru INOMED (Centrul pentru Inovație în Medicină), concluziile ESC confirmă necesitatea unei schimbări de paradigmă în prevenția cardiovasculară europeană: trecerea de la screening fragmentat la prevenție cardiovasculară personalizată, continuă și centrată pe cetățean.

De la screening punctual la „parcurs de prevenție personalizată” („personalised prevention journey”)

În contribuția transmisă Comisiei Europene (European Commission) în cadrul apelului pentru contribuții (Call for Evidence) privind viitoarea Recomandare a Consiliului referitoare la evaluările cardiovasculare („cardiovascular health checks”), INOMED susține că evaluările cardiovasculare nu ar trebui privite ca simple măsurători izolate, ci ca punctul de pornire al unui parcurs complet de prevenție personalizată.

Această abordare devine cu atât mai importantă în contextul noilor date ESC, care arată că prevalența hipertensiunii, obezității, diabetului și dislipidemiilor riscă să anuleze progresele obținute în reducerea mortalității cardiovasculare.

Potrivit poziției INOMED, succesul programelor de prevenție nu ar trebui evaluat exclusiv prin numărul persoanelor testate, ci prin capacitatea sistemului de a asigura întregul traseu al cetățeanului/pacientului: identificare, evaluarea riscului, comunicare personalizată, referire, monitorizare și continuitatea îngrijirii.

Inegalitățile cardiovasculare sunt și sociale, și teritoriale

Atlasul ESC 2026 (ESC Atlas 2026) evidențiază și impactul determinant al factorilor de mediu și socio-economici asupra sănătății cardiovasculare. Nivelurile de poluare sunt de două ori mai ridicate în statele cu venituri medii față de cele cu venituri ridicate, iar diferențele dintre mediul urban și rural continuă să afecteze accesul la prevenție și îngrijire.

În acest context, INOMED consideră că viitoarea Recomandare europeană ar trebui să includă explicit instrumente de reducere a inegalităților teritoriale prin soluții de sănătate digitală („digital health”): teleconsultații, sisteme de reminder, navigație digitală a pacientului, interoperabilitate a datelor și tablouri de bord locale („local dashboards”) pentru monitorizarea implementării.

Totodată, poziția INOMED subliniază rolul esențial al inovării sociale și al comunicării personalizate pentru creșterea participării populației și a încrederii în programele de prevenție cardiovasculară.

Laboratoare vii („Living Labs”) și prevenția cardiovasculară personalizată

Un element central al contribuției INOMED este recunoașterea laboratoarelor vii („Living Labs”) ca medii reale de inovare, în care cetățenii, profesioniștii din sănătate, autoritățile locale și actorii din ecosistemul digital co-creează și testează modele de prevenție adaptate contextului local.

Experiența Laboratorului Viu Lerești (Leresti Living Lab) din România este prezentată de INOMED drept exemplu de implementare a prevenției cardiovasculare personalizate, inclusiv prin utilizarea unor instrumente bazate pe inteligență artificială („AI-enabled”) pentru evaluarea riscului cardiovascular global și prin integrarea Lp(a) în evaluarea riscului cardiovascular personalizat.

În același timp, organizația subliniază că utilizarea inteligenței artificiale în prevenție trebuie să respecte criterii clare de validare clinică, transparență și guvernanță.

Planul Safe Hearts (Safe Hearts Plan) și oportunitatea unei noi politici europene de prevenție

ESC amintește că edițiile anterioare ale Atlasului au contribuit la discuțiile care au stat la baza lansării Planului Safe Hearts (Safe Hearts Plan) — inițiativa europeană care urmărește să aducă bolile cardiovasculare în centrul politicilor europene de sănătate publică.

În acest context, INOMED consideră că viitoarea Recomandare europeană reprezintă o oportunitate importantă pentru dezvoltarea unui cadru comun de prevenție cardiovasculară bazat pe:

• prevenție personalizată;
• reducerea inegalităților;
• integrarea instrumentelor digitale;
• continuitatea traseului pacientului;
• inovare socială și co-design;
• flexibilitate pentru adaptare națională și regională.

Mesajul principal al noilor date ESC este clar: inegalitățile cardiovasculare din Europa rămân profunde, însă multe dintre ele pot fi prevenite.

Pentru INOMED, răspunsul nu poate veni exclusiv din extinderea accesului la tratament, ci din transformarea modului în care prevenția este concepută, implementată și monitorizată — mai devreme, mai personalizat și mai echitabil.

Notă editorială: Datele ESC au apărut ulterior publicării răspunsului INOMED și nu au influențat recomandările inițiale.

Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.

Citește și:

• Un nou consens EAS propune schimbări în managementul hipercolesterolemiei familiale pediatrice: screening extins, ținte LDL-C mai joase și tratament timpuriu
• #HFA2026. Grăsimea abdominală, mai periculoasă decât greutatea în insuficiența cardiacă

Rezultatele vin într-un context în care bolile cardiovasculare rămân principala cauză de mortalitate la nivel mondial, iar alimentația este recunoscută drept unul dintre cei mai importanți factori modificabili de risc.

Unul dintre cele mai detaliate studii privind aditivii alimentari

Cercetarea a fost realizată în cadrul studiului francez NutriNet-Santé, una dintre cele mai mari cohorte nutriționale din Europa. Au fost incluși 112.395 de voluntari care au raportat periodic, la fiecare șase luni, toate alimentele și băuturile consumate pe parcursul a trei zile.

Cercetătorii au analizat în detaliu ingredientele produselor consumate, inclusiv conservanții alimentari, și au urmărit ulterior apariția hipertensiunii arteriale sau a evenimentelor cardiovasculare, precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral și angina pectorală.

Aproape toți participanții (99,5%) au consumat cel puțin un conservant alimentar în primii doi ani de monitorizare, ceea ce reflectă gradul ridicat de expunere a populației la aditivii utilizați în industria alimentară modernă.

Persoanele cu cel mai mare consum de conservanți non-antioxidanți au prezentat:

• un risc cu 29% mai mare de hipertensiune arterială;
• un risc cu 16% mai mare de boală cardiovasculară.

În cazul conservanților antioxidanți, participanții cu cea mai mare expunere au avut un risc cu 22% mai mare de hipertensiune arterială comparativ cu cei care consumau cele mai mici cantități.

Conservanții non-antioxidanți sunt utilizați pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor și mucegaiurilor, în timp ce conservanții antioxidanți împiedică degradarea alimentelor prin oxidare, prevenind modificarea culorii sau râncezirea produselor.

Ce aditivi au fost asociați cu riscurile cele mai mari

Analiza a identificat opt conservanți utilizați frecvent care au fost asociați în mod specific cu hipertensiunea arterială:

• sorbat de potasiu (E202);
• metabisulfit de potasiu (E224);
• nitrit de sodiu (E250);
• acid ascorbic (E300);
• ascorbat de sodiu (E301);
• eritorbat de sodiu (E316);
• acid citric (E330);
• extracte de rozmarin (E392).

În plus, acidul ascorbic (E300), cunoscut și sub denumirea de vitamina C atunci când este utilizat ca aditiv alimentar, a fost asociat și cu un risc crescut de boală cardiovasculară.

Autorii subliniază însă că asocierea observată nu demonstrează automat o relație cauzală.

De ce sunt importante aceste rezultate

În ultimii ani, atenția cercetătorilor s-a concentrat în principal asupra alimentelor ultraprocesate. Totuși, categoria alimentelor ultraprocesate include mii de produse diferite și sute de aditivi alimentari, ceea ce face dificilă identificarea ingredientelor care ar putea contribui la riscurile pentru sănătate.

Acest studiu încearcă să depășească această limitare și să analizeze individual conservanții alimentari, oferind informații mai precise despre posibilele mecanisme implicate.

Potrivit autorilor, studiile experimentale sugerează că unii conservanți ar putea favoriza stresul oxidativ, inflamația sau modificări metabolice care contribuie la apariția hipertensiunii și a bolilor cardiovasculare.

Ce înseamnă pentru consumatori

Autorii nu recomandă eliminarea imediată a unor alimente sau ingrediente specifice, însă consideră că rezultatele justifică o reevaluare a raportului risc-beneficiu pentru anumiți conservanți de către autoritățile de reglementare, precum Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (European Food Safety Authority – EFSA) și Food and Drug Administration (FDA) din Statele Unite.

Până la apariția unor dovezi suplimentare, concluziile susțin recomandările actuale privind adoptarea unei alimentații bazate predominant pe alimente proaspete sau minim procesate și reducerea consumului de produse care conțin numeroși aditivi alimentari.

Sunt necesare studii suplimentare

Cercetătorii atrag atenția că studiul este observațional, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra că aditivii au cauzat direct hipertensiunea sau bolile cardiovasculare.

Următoarele etape ale proiectului vor analiza modul în care aditivii alimentari și alimentele ultraprocesate influențează inflamația, stresul oxidativ, metabolismul și microbiomul intestinal. Aceste date ar putea ajuta la înțelegerea mecanismelor biologice prin care anumite ingrediente alimentare contribuie la creșterea riscului cardiovascular.

În contextul creșterii consumului de alimente ultraprocesate la nivel global, astfel de cercetări ar putea avea implicații importante atât pentru politicile de sănătate publică, cât și pentru reglementarea viitoare a aditivilor alimentari.

Studiul aduce dovezi importante pentru o întrebare frecventă în oncologie: cine are cu adevărat nevoie de chimioterapie și cine poate fi tratat eficient fără această etapă terapeutică? În cancerul de sân incipient, mai ales atunci când boala s-a extins la ganglionii limfatici axilari, chimioterapia este adesea recomandată pentru reducerea riscului de recidivă. Totuși, pentru o parte dintre paciente, beneficiul real poate fi foarte redus, în timp ce efectele adverse pot fi semnificative.

OPTIMA sugerează că biologia tumorii, evaluată printr-un test genomic, poate ghida mai precis această decizie decât criteriile clinice utilizate tradițional, cum ar fi dimensiunea tumorii sau numărul de ganglioni afectați.

Optima, Optimal Personalised Treatment of early breast cancer using Multi-parameter Analysis, este un studiu clinic internațional coordonat de University College London, care a inclus peste 4.400 de pacienți din Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Australia, Noua Zeelandă și Thailanda.

Studiul a inclus femei și bărbați cu vârsta de 40 de ani sau mai mult, diagnosticați cu cancer de sân hormonosensibil după intervenția chirurgicală. Majoritatea participanților aveau afectare ganglionară axilară, ceea ce îi plasa într-o categorie considerată cu risc mai ridicat de recurență. În practica standard, acești pacienți ar fi primit de obicei atât chimioterapie, cât și terapie hormonală administrată timp de cinci până la zece ani.

Participanții au fost împărțiți în două grupuri. În grupul de tratament standard, pacienții au primit chimioterapie urmată de terapie hormonală. În grupul ghidat de testare, tumora a fost analizată cu testul Prosigna. Persoanele cu scor ridicat, peste 60, au primit chimioterapie și terapie hormonală, în timp ce persoanele cu scor scăzut, de 60 sau mai mic, au fost tratate doar cu terapie hormonală. Radioterapia și celelalte tratamente necesare au fost administrate conform practicii obișnuite în ambele grupuri.

Ce măsoară testul Prosigna?

Prosigna este un test genomic dezvoltat de Veracyte, care analizează activitatea unor gene implicate în creșterea cancerului de sân. Testul este realizat pe țesut tumoral, de obicei pe proba obținută în timpul intervenției chirurgicale, dar poate fi efectuat și pe biopsii diagnostice, deoarece necesită o cantitate redusă de țesut.

Rezultatul testului oferă informații despre riscul biologic al tumorii și ajută la identificarea pacienților care ar putea beneficia de chimioterapie. Un avantaj important este că, spre deosebire de unele teste similare, Prosigna poate fi realizat în laboratoare NHS care dispun de echipamentele necesare, ceea ce îl face mai ușor de integrat în sistemul public de sănătate.

Rezultatele principale

Din cei 4.429 de participanți incluși în studiu, peste două treimi, adică 68%, au avut un scor Prosigna scăzut. În acest grup, rezultatele la cinci ani au fost foarte apropiate între pacienții care au primit chimioterapie și cei care au fost tratați doar cu terapie hormonală.

La cinci ani după tratament, 94,8% dintre persoanele care au primit chimioterapie împreună cu terapie hormonală erau în viață și fără recurență a cancerului de sân. În grupul tratat doar cu terapie hormonală, proporția a fost de 93,6%.

Diferența dintre cele două grupuri a fost mică, iar analiza statistică a arătat că, în cel mai favorabil scenariu pentru chimioterapie, cel mult 2% dintre pacienții cu scor Prosigna scăzut ar beneficia de acest tratament. Studiul a fost conceput pentru a evalua dacă tratamentul ghidat de test ar putea duce la o creștere relevantă a numărului de recurențe sau decese în primii cinci ani. În urma consultării cu pacienți și clinicieni, cercetătorii au definit o diferență acceptabilă ca fiind de maximum 3%.

Aceste date susțin utilizarea testării genomice pentru a evita chimioterapia atunci când probabilitatea de beneficiu este foarte redusă.

Impactul potențial este semnificativ atât pentru pacienți, cât și pentru sistemele de sănătate. Cercetătorii estimează că, numai în NHS, peste 5.000 de pacienți pe an ar putea evita chimioterapia ca urmare a acestor rezultate.

Pentru pacienți, evitarea chimioterapiei poate însemna reducerea expunerii la efecte adverse precum oboseală severă, greață, căderea părului, risc de infecții, neuropatie, toxicitate cardiacă sau impact asupra fertilității și calității vieții. Pentru sistemele de sănătate, utilizarea testării genomice poate însemna o alocare mai eficientă a resurselor, prin direcționarea tratamentelor intensive către persoanele care au cea mai mare probabilitate de a beneficia de ele.

Profesorul Rob Stein, investigator principal al studiului și profesor de oncologie mamară la UCL Cancer Institute, a subliniat că OPTIMA răspunde unei provocări majore în îngrijirea cancerului de sân: identificarea pacienților care beneficiază cu adevărat de chimioterapie. Potrivit acestuia, rezultatele arată că mulți pacienți pot evita chimioterapia fără a compromite rezultatele tratamentului.

Ce aduce nou față de studiile anterioare?

Un element important al studiului OPTIMA este faptul că a inclus o populație mai largă decât multe cercetări anterioare. Studiile precedente s-au concentrat în principal pe femei aflate în postmenopauză și cu afectare ganglionară limitată. OPTIMA a inclus și femei aflate în premenopauză, precum și pacienți cu boală mai extinsă, inclusiv persoane la care cancerul se răspândise la mai mult de trei ganglioni limfatici.

Rezultatele au fost similare la femeile în premenopauză și postmenopauză, iar cercetătorii nu au observat diferențe importante în funcție de numărul de ganglioni afectați. Acest aspect este relevant deoarece pacientele tinere sau cele cu afectare ganglionară mai importantă sunt adesea considerate candidate mai probabile pentru chimioterapie.

Totuși, interpretarea rezultatelor la femeile în premenopauză trebuie făcută cu atenție. În studiul OPTIMA, aceste paciente au primit terapie hormonală care suprimă temporar funcția ovariană. Cercetătorii consideră că acest tratament poate explica de ce chimioterapia nu a adus un beneficiu suplimentar evident în acest grup.

Limite și întrebări deschise

Deși studiul oferă dovezi solide pentru pacienții cu vârsta de cel puțin 40 de ani, nu se știe încă dacă rezultatele se aplică și persoanelor sub această vârstă. Echipa de cercetare atrage atenția că următoarea etapă a OPTIMA va aduce informații suplimentare despre utilizarea testului la femeile aflate în premenopauză, însă aceste rezultate sunt așteptate abia peste câțiva ani.

De asemenea, deși un număr mic de bărbați cu cancer de sân a fost inclus în studiu, participanții de sex masculin au fost prea puțini pentru a formula concluzii ferme pentru acest grup.

O decizie terapeutică mai apropiată de biologia tumorii

OPTIMA confirmă direcția în care se îndreaptă oncologia modernă: tratamentele nu mai sunt decise doar pe baza caracteristicilor clinice vizibile, ci și pe baza profilului molecular al tumorii. În loc ca pacienți cu diagnostice aparent similare să primească automat același tratament, testele genomice pot ajuta la diferențierea celor care au nevoie de terapii intensive de cei pentru care acestea ar aduce mai multă toxicitate decât beneficiu.

Pentru cancerul de sân hormonosensibil, rezultatele OPTIMA ar putea contribui la extinderea accesului la testarea genomică și la integrarea mai rapidă a acesteia în ghiduri și decizii de rambursare. Datele complete ale studiului vor fi analizate și de organisme precum NICE, pentru a evalua cost-eficiența utilizării testului Prosigna în sistemul de sănătate.

În practică, studiul nu transmite că chimioterapia nu mai este necesară în cancerul de sân hormonosensibil. Mai degrabă, arată că pentru un grup bine definit de pacienți — persoane de cel puțin 40 de ani, cu scor Prosigna scăzut — chimioterapia poate fi evitată în siguranță, atunci când decizia este ghidată de biologia tumorii și integrată într-un plan terapeutic adecvat.

Pentru mii de pacienți, acest lucru poate însemna nu doar un tratament mai personalizat, ci și o experiență terapeutică mai puțin împovărătoare, fără pierderea eficacității.

Citește și

ECIS 2025: Incidența cancerului de sân continuă să crească în Europa, la femeile de peste 30 ani

Denumirea, aparent amuzantă, descrie de fapt un profil metabolic cu implicații clinice importante: pacienți relativ slabi, dar cu acumulare disproporționată de grăsime abdominală și risc cardiovascular crescut.

Analiza sugerează că simplul indice de masă corporală (IMC/BMI) nu este suficient pentru evaluarea riscului cardiovascular și că distribuția grăsimii corporale are o importanță majoră în prognosticul pacienților cu insuficiență cardiacă.

Un paradox cunoscut în insuficiența cardiacă

Obezitatea reprezintă un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare. Cu toate acestea, în insuficiența cardiacă există de mai mulți ani ceea ce literatura de specialitate numește „paradoxul obezității”: pacienții cu un indice de masă corporală mai mare tind, paradoxal, să aibă o supraviețuire mai bună comparativ cu cei mai slabi.

Cercetătorii subliniază însă că BMI-ul are limite importante, deoarece nu diferențiază între masa musculară, retenția de lichide și distribuția grăsimii corporale.

În schimb, raportul talie-șold (waist-to-hip ratio – WHR), un indicator al acumulării de grăsime abdominală, pare să ofere informații suplimentare despre riscul metabolic și cardiovascular.

Ce este fenotipul „lemon-on-sticks” („lămâie pe bețe”)

Studiul a analizat date provenite de la 1.467 de pacienți incluși în cohorta BIOSTAT-CHF (Scottish BIOlogy Study to TAilored Treatment in Chronic Heart Failure). Pacienții au fost împărțiți în patru categorii, pe baza combinației dintre BMI și raportul talie-șold.

Fenotipul denumit sugestiv „lemon-on-sticks” descrie pacienții cu:

• indice de masă corporală scăzut;
• raport talie-șold crescut;
• adipozitate abdominală disproporționată.

Practic, acești pacienți pot părea relativ slabi din perspectiva greutății totale, dar prezintă acumulare centrală de grăsime și semne biologice asociate cu o evoluție mai severă a bolii.

Risc de mortalitate de două ori mai mare

Pacienții cu fenotip „lemon-on-sticks” au prezentat:

• cele mai importante semne de congestie;
• niveluri crescute ale biomarkerului NT-proBNP, asociat stresului cardiac;
• un profil predominant inflamator.

Cel mai important rezultat al analizei a fost legat de mortalitate: pacienții din acest grup au avut un risc de deces de două ori mai mare comparativ cu pacienții cu „adipozitate generalizată” („general adiposity phenotype”), adică cei cu BMI mare și raport talie-șold scăzut.

Potrivit autorilor, rezultatele susțin ideea că insuficiența cardiacă include fenotipuri biologice distincte, care nu pot fi surprinse doar prin evaluarea greutății corporale totale.

Spre o evaluare mai precisă și management personalizat

Autorii atrag atenția că sunt necesare studii longitudinale suplimentare privind modificările compoziției corporale în timp, cu obiectivul final de a permite:

• evaluare mai precisă a riscului;
• identificarea timpurie a pacienților vulnerabili;
• individualizarea managementului insuficienței cardiace.

Rezultatele se înscriu într-o tendință mai largă a cardiologiei moderne, care încearcă să depășească indicatorii clasici și să integreze biomarkeri, fenotipuri metabolice și caracteristici individuale pentru o abordare mai personalizată a bolilor cardiovasculare.

Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.

Citește și:

• IMC-ul metabolic depistează timpuriu riscul de diabet zaharat la persoane cu greutate normală
• #ECAC5: Supraponderalitatea şi obezitatea. Cum influenţează riscul de cancer şi ce putem face pentru a-l preveni
• Excesul de sodiu în dietă crește riscul de insuficiență cardiacă cu până la 15%

Documentul vine la mai mult de un deceniu după consensul EAS din 2015 și reflectă schimbările importante din această perioadă: o mai bună înțelegere a mecanismelor bolii, disponibilitatea unor terapii hipolipemiante noi și acumularea de dovezi privind beneficiile intervenției timpurii. Recomandarea centrală este că FH nu trebuie privită ca o problemă a adultului tânăr care dezvoltă boală cardiovasculară prematură, ci ca o boală genetică ce poate fi identificată și gestionată încă din copilărie.

FH este caracterizată prin valori crescute ale LDL-colesterolului (LDL-C) pe tot parcursul vieții. Forma heterozigotă, HeFH, afectează aproximativ 1 din 300 de persoane la nivel global, în timp ce forma homozigotă, HoFH, este mult mai rară, cu o prevalență estimată de aproximativ 1 la 300.000 de persoane. Diferența dintre cele două forme este majoră din punct de vedere clinic. În HeFH, riscul de boală cardiovasculară aterosclerotică prematură crește progresiv, în special în absența diagnosticului și tratamentului. În HoFH, valorile LDL-C pot fi extrem de ridicate, iar manifestările cardiovasculare pot apărea încă din copilărie sau adolescență, dacă tratamentul nu este inițiat rapid.

Una dintre cele mai importante idei ale consensului este conceptul de expunere cumulativă la LDL-C. Practic, nu contează doar valoarea colesterolului la un anumit moment, ci numărul de ani în care arterele sunt expuse la concentrații crescute de LDL-C. Autorii arată că pragul asociat cu dublarea riscului de boală cardiovasculară aterosclerotică este atins, în medie, după vârsta de 60 de ani la persoanele fără FH, înainte de 33 de ani la cele cu HeFH netratată și chiar în jurul vârstei de 12 ani la copiii cu HoFH netratată. Inițierea tratamentului la 6 ani, comparativ cu 18 ani, poate întârzia semnificativ atingerea acestui prag și poate adăuga ani importanți de viață fără manifestări cardiovasculare.

Această perspectivă schimbă modul în care trebuie înțeleasă prevenția cardiovasculară la copii. În FH, tratamentul nu urmărește doar scăderea unei valori de laborator, ci reducerea unei poveri biologice care începe la naștere. De aceea, EAS propune ca diagnosticul pentru HeFH să fie stabilit, ideal, în prima decadă de viață, iar managementul să înceapă devreme, prin recomandări de stil de viață și, atunci când este indicat, prin tratament farmacologic.

Consensul propune criterii diagnostice actualizate, deoarece criteriile anterioare aveau specificitate mare, dar riscau să rateze o parte importantă dintre copiii care aveau o variantă genetică asociată cu FH. În noua abordare, copiii ar trebui direcționați către evaluare specializată dacă au un părinte cu o variantă patogenă cunoscută asociată cu FH, dacă au valori crescute ale LDL-C identificate prin screening universal sau oportunist, ori dacă există istoric familial de boală cardiovasculară prematură sau colesterol crescut la părinți sau bunici.

În cazul în care un părinte are o variantă genetică patogenă cunoscută, copilul poate fi testat țintit pentru aceeași variantă. Dacă varianta este identificată, diagnosticul este considerat FH definită. Dacă testarea genetică nu este disponibilă sau nu este acceptată de familie, diagnosticul clinic poate fi luat în considerare pe baza valorilor LDL-C. În celelalte scenarii, valorile LDL-C peste anumite praguri ar trebui să ducă la trimiterea copilului către management clinic, indiferent de rezultatul testării genetice.

Consensul recomandă ca testarea genetică să fie oferită copiilor cu suspiciune de FH. Panelul ideal ar trebui să includă genele principale asociate cu FH — LDLR, APOB și PCSK9 — dar și gene mai rare sau care pot mima tabloul clinic, precum APOE, LDLRAP1, ABCG5, ABCG8 și LIPA. Testarea genetică are beneficii importante: confirmă diagnosticul, sprijină alegerea tratamentului, facilitează testarea în cascadă a rudelor și poate crește aderența la tratament. În același timp, autorii subliniază importanța consilierii genetice, deoarece rezultatele pot avea implicații psihologice, familiale și, în unele țări, legate de asigurări.

O altă schimbare majoră este scăderea vârstei propuse pentru inițierea tratamentului farmacologic. În consensul din 2015, tratamentul era recomandat de la 8 ani. În noul document, EAS propune inițierea tratamentului pentru HeFH ideal de la 6 ani, în funcție de decizia medicului și de discuția cu familia. Pentru copiii cu HoFH, tratamentul trebuie început de la momentul diagnosticului, din cauza riscului cardiovascular foarte ridicat.

Noile ținte terapeutice pentru LDL-C sunt, de asemenea, mai ambițioase. Pentru copiii cu HeFH între 6 și sub 10 ani, ținta propusă este ≤3,5 mmol/L. Pentru copiii între 10 și sub 18 ani, ținta este ≤3,0 mmol/L. Aceeași țintă mai joasă poate fi luată în considerare încă de la 6 ani dacă există factori majori care cresc riscul cardiovascular, precum Lp(a) foarte crescută, diabet, hipertensiune, boală renală cronică, boli inflamatorii cronice, HIV sau supraviețuirea după cancer.

Tratamentul începe cu măsuri de stil de viață, dar consensul subliniază că acestea sunt rareori suficiente pentru atingerea țintelor LDL-C în FH. Dieta sănătoasă, activitatea fizică regulată, evitarea fumatului și a vapingului, menținerea unei greutăți adecvate și implicarea întregii familii sunt componente esențiale ale managementului. Totuși, în majoritatea cazurilor este nevoie de terapie hipolipemiantă. Statinele rămân prima linie de tratament la copii, iar datele disponibile susțin siguranța și eficiența lor atunci când sunt administrate corespunzător. Dacă țintele nu sunt atinse, pot fi adăugate ezetimib sau inhibitori PCSK9, în funcție de vârstă, nivelul LDL-C și disponibilitatea terapiilor.

Pentru HoFH, recomandările sunt mai intensive. Copiii cu suspiciune clinică, de exemplu prin prezența xantoamelor, sau cei la risc deoarece ambii părinți au FH, ar trebui evaluați cât mai devreme, de la perioada neonatală până la vârsta de 2 ani. Managementul poate include combinații de terapii hipolipemiante, afereză LDL și monitorizare imagistică pentru afectare cardiovasculară subclinică, inclusiv afectarea valvei aortice.

EAS încurajează toate țările să dezvolte programe de screening pediatric pentru FH, adaptate sistemului local de sănătate. Screeningul în cascadă, screeningul universal în copilărie, testarea oportunistă și screeningul selectiv pot fi combinate în funcție de resurse și infrastructură. Exemplele din Olanda, Slovenia, Germania, Lituania, Italia, Portugalia și Marea Britanie arată că există mai multe modele posibile, însă implementarea rămâne inegală la nivel european.

Publicarea consensului are loc într-un context european favorabil, după anunțarea EU Safe Hearts Plan, care pune accent pe sănătatea cardiovasculară, prevenție timpurie, sănătatea copiilor și screening. În acest cadru, FH devine un exemplu foarte relevant de prevenție personalizată: o boală genetică frecventă, cu risc major, dar pentru care există instrumente de diagnostic și tratament capabile să schimbe evoluția pe termen lung.

Depistarea timpurie și tratamentul adecvat al hipercolesterolemiei familiale în copilărie pot normaliza sau extinde speranța de viață. Pentru sistemele de sănătate, provocarea nu mai este doar existența recomandărilor, ci transformarea lor în programe funcționale de screening, trasee de îngrijire și acces echitabil la tratament. FH este o boală care începe devreme, iar prevenția eficientă trebuie să înceapă la fel.

Citește și

Screeningul pentru hipercolesterolemia familială în UE: strategii de implementare, în contextul Planului european pentru sănătatea cardiovasculară, discutate la Bruxelles

Colesterolul ridicat nu este doar o problemă a adulților: sondajele PERFECTO dezvăluie nivelul de informare și percepția riscului cardiovascular în România

#RareDiseaseDay: Cum au evoluat opțiunile terapeutice pentru hipercolesterolemia familială homozigotă și care sunt noile standarde pentru reducerea LDL-colesterolului

Noul studiu prezintă rezultatele unor investigații complexe, care s-au derulat pe parcursul unui deceniu, incluzând cercetări pe animale de laborator, precum și studii clinice. Au fost depistate două variante genetice ale genei PAM (peptidyl-glycine alpha-amidating monooxygenase), care codifică o enzimă cu rol în activarea mai multor hormoni, inclusiv GLP-1, asociate cu rezistenţa la agoniştii GLP-1.

Au fost incluşi în studiu adulți fără diabet, cu și fără varianta PAM p.S539W. Participanții au băut o soluție cu zahăr, fiind efectuate teste de sânge la fiecare cinci minute pe o perioadă de patru ore. Deşi era de aşteptat ca aceste persoane să prezinte niveluri mai reduse de GLP-1, în urma procesării neadecvate de către PAM, au fost constate niveluri crescute ale acestui hormon.

Nivelurile crescute de GLP-1 nu au asociat o activitate biologică ridicată şi nu au redus mai rapid nivelurile glicemiei, sugerând că la pacienţii care au această variantă genetică PAM apare rezistenţă la GLP-1 şi este nevoie de o cantitate mai mare de hormon pentru a produce acelaşi efect.

Aceste rezultate au fost apoi confirmate prin studii pe animale de laborator. La şoarecii de laborator fără gena PAM, s-au constatat semne similare de rezistență la GLP-1, cu niveluri crescute de hormoni care nu au reușit să îmbunătățească controlul glicemiei. Alimentele au fost eliminate din stomac mai rapid, iar terapia cu agonişti GLP-1 nu a ameliorat acest proces.

Reactivitatea la GLP-1 atât în ​​pancreas, cât și în intestinul animalelor de laborator a fost redusă, însă numărul de receptori GLP-1 din țesuturi a rămas neschimbat. Experimentele ulterioare au arătat că modificările PAM nu afectează modul în care GLP-1 se leagă de receptorul său sau modul în care sunt transmise semnalele, sugerând că rezistența apare într-o etapă ulterioară a căii biologice.

În continuare, au fost analizate rezultate din studiile clinice care au inclus persoane cu diabet. În urma unei analize combinate a trei studii clinice cu peste 1000 de participanți, s-a constat că persoanele cu variante PAM au răspuns mai puțin eficient la medicamentele GLP-1 și au avut o probabilitate mai mică de a atinge nivelurile țintă de hemoglobină glicozilată (HbA1c).

După șase luni de tratament, aproximativ 25% dintre participanții fără variante PAM au atins ținta recomandată de HbA1c, comparativ cu 11.5% dintre cei cu varianta p.S539W și 18.5% dintre cei cu varianta p.D563G. Aceste variante genetice nu au afectat modul în care pacienții au răspuns la alte medicamente prescrise pentru diabet. Noul studiu a arătat că purtătorii alelelor p.S539W și p.D563G prezintă reduceri de 52%, respectiv 20% ale activității PAM în ser.

Rezultatele a două alte studii nu au demonstrat o diferenţă între persoanele cu şi fără variante PAM, însă acestea au utilizat formulări cu durată prelungită ale medicamentelor GLP-1, care ar putea să contracareze rezistenţa la acest hormon.

GLP-1 este un hormon produs la nivel intestinal care controlează nivelurile glicemiei după masă prin stimularea eliberării de insulină, încetinirea golirii somacului şi reducerea apetitului. Medicamentele de tipul agoniştilor GLP-1 determină efecte similare cu hormonul.

Agoniştii receptorilor GLP-1 sunt frecvent prescrişi pacienților cu diabet zaharat de tip 2. La unii dintre aceşti pacienţi, se constată după 6 luni lipsa eficacitate în reducerea nivelurilor glicemiei. Identificarea înainte de inițierea tratamentului a persoanelor care nu răspund la aceste medicamente ar ajuta la selectarea mai rapidă a terapiei potrivite.

Variantele genetice ale genei PAM sunt mai frecvente la pacienţii care au diabet şi pot să asocieze deficienţe în eliberarea de insulină de la nivelul pancreasului. Noul studiu a investigat cum influenţează aceste variante efectele GLP-1.

Întrucât Ozempic și medicamentele din această clasă sunt utilizate frecvent şi pentru obezitate şi slăbit, momentan nu se știe dacă aceste variante genetice influențează şi efectele asupra scăderii în greutate. Dozele prescrise pentru slăbit sunt mai ridicate decât cele indicate în terapia diabetului.

Citeşte şi:

• STUDIU. Persoanele care răspund la semaglutidă, identificate cu ajutorul testului genetic MyPhenome Hungry Gut
• #ADA24. O terapie genică demonstrează beneficii similare agoniştilor GLP-1 asupra obezităţii şi glicemiei
• Terapia cu agoniști ai receptorului GLP-1 ar putea reduce riscul dezvoltării anumitor tipuri de cancer la adulții cu obezitate

Dacă în articolul anterior am poziționat „încrederea” drept componentă principală, însă omisă la nivelul sistemului de sănătate, precum și importanța transparenței, responsabilității și a implicării comunităților, în materialul prezent vorbim despre cum alfabetizarea în sănătate nu este suficientă pentru a schimba comportamentele oamenilor și încercăm să înțelegem modurile în care informația circulă în interiorul comunităților.

Cel mai bun mod prin care putem explora cum anume circulă informațiile în interiorul comunității este să ne îndreptăm atenția către Lerești Living Lab (LLL), un ecosistem viu în care cetățenii sunt implicați activ drept agenți ai schimbării. LLL a luat naștere în cadrul proiectului 4P-CAN, aducând laolaltă o întreagă comunitate rurală cu provocări socio-economice semnificative din nordul județului Argeș, sub umbrela prevenției primare a cancerului.

Traseul informației în comunitate

În comunități, informația circulă cu precădere prin rețele sociale informale, așa-numitele hub-uri de încredere: cetățeni fără instruire medicală neapărat, dar cu un anumit statut în cadrul comunității care le câștigă încrederea celorlalți participanți (de exemplu primari sau preoți).

Pornim de la credința conform căreia alegerile noastre sunt în totalitate individuale, însă realitatea ne învață ceva diferit. Deciziile pe care le luăm, comportamentele pe care le adoptăm și schimbările pe care alegem să le facem sunt puternic influențate de cei din jurul nostru. Când vine vorba despre sănătate, deciziile noastre sunt rezultatul unei ecuații complexe între emoții, mediul social, context cultural și, mai ales, încredere.

Comportamentele și obiceiurile se propagă prin rețele sociale interpersonale:

• un studiu care a analizat statusul de fumător în rândul a 76 de participanți din Living Lab, a observat cum cei care fumează în mod activ sunt mult mai predispuși să aibă membrii ai familiei fumători, în timp ce persoanele nefumătoare se regăsesc adesea în contexte familiale în care nu se practică acest obicei.
• „fii atent lângă cine stai la masă” – în urma analizării datelor provenite de la 83 de participanți din Living Lab, cu privire la consumul alimentelor cu un conținut ridicat de sare, s-a observat că persoanele care împărtășesc obiceiuri alimentare similare tind să se grupeze.
• un al treilea studiu realizat în cadrul Living Lab Lerești arată cum persoanele au tendința să subestimeze greutatea celorlalți membri apropiați din rețeaua lor personală, fapt care poate întârzia intervențiile și duce la complicații de sănătate (diabet sau boli cardiovasculare) din cauza controalelor medicale întârziate.

Alfabetizarea în sănătate (health literacy), adică abilitatea unei persoane de a citi și înțelege informații cu caracter medical, reprezintă componenta de bază a procesului de schimbare comportamentală. Pentru a produce cu adevărat un efect, este nevoie de implicare individuală, comunitară, organizațională și ulterior sistemică.

Acesta este și unul din obiectivele urmărite de proiectul CURTAIN – îmbunătățirea nivelului de alfabetizare în sănătatea cancerului pornind de la cetățean și ajungând până la organizații. În acest context CURTAIN a supus la dezbatere în fața unui grup de experți din domeniul sănătății, care sunt cei mai relevanți indicatori care să ateste dacă o inițiativă de educație în sănătate este eficientă sau nu. Rezultatul a fost unul clar: inițiativele de cancer health literacy trebuie să depășească stadiul de informare astfel încât să poată declanșa schimbări comportamentale.

„Știu că nu e bine, dar…”?

Când vorbim despre factori de risc care predispun la apariția bolilor netransmisibile precum cancerul sau afecțiunile cardiovasculare, auzim adesea fraza: „Știu că nu e bine, dar…”. Acest lucru înseamnă că informația a ajuns la cine era nevoie, însă nu a avut abilitatea să inițieze o schimbare. În momentul în care o persoană primește o recomandare medicală care presupune schimbarea unui comportament sau urmarea unui tratament, înainte de a se gândi la dovezile științifice din spatele ei, se gândește la:

• Efortul necesar – cum se traduce această schimbare în viața mea de zi cu zi? Am posibilitatea să introduc ușor acest comportament în rutina mea? Cât de dificil îmi e să îmi modific stilul de viață? Ce alte schimbări ar presupune?
• Relațiile sociale – ce părere vor avea apropiații mei dacă schimb acest comportament?
• Încrederea – cu ce scop îmi este oferită această recomandare?

Inovația pornește de la oameni, nu de la date, iar schimbările încep în cadrul rețelelor personale și nu în cabinetul medicului. Ți-am pregătit o serie de resurse utile din care afli cum poți evita factorii de risc asociați cancerului și cum îi poți proteja pe cei dragi. Materialele fac parte din campania de promovare a Codului European Împotriva Cancerului ediția a 5-a, derulată de Inomed ca parte a proiectului 4P-CAN.

Pentru a facilita accesul la actorii europeni ale căror inițiative au impact asupra stării de sănătate, CURTAIN a dezvoltat o hartă interactivă ușor de accesat. Aceasta urmărește traseul pe care un cetățean îl urmează în momentul în care primește un diagnostic de cancer și evidențiază principalele organizații care îi pot fi alături în acest demers.

Citește și:

• #EUPHW. Sănătate publică aplicată: de la politici la practică. Încrederea este o componentă omisă în sistemele de sănătate, dând naștere dezinformării
• #EUPHW. Sănătate publică aplicată: de la politici la practică. Ce face sănătatea publică să funcționeze cu adevărat și de ce avem nevoie de o abordare multisistemică?
• #EUPHW. Sănătate publică aplicată: Designing for equity – de ce inovația trebuie să înceapă cu contextul?

Cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul și bolile respiratorii cronice generează deja majoritatea deceselor în Europa și în statele OECD. Însă raportul arată că impactul lor real depășește sistemele de sănătate: ele reduc participarea pe piața muncii, cresc numărul anilor trăiți cu dizabilitate, limitează productivitatea și amplifică presiunea asupra bugetelor publice.

Estimările OECD sugerează că reducerea semnificativă a poverii bolilor cronice ar putea genera o creștere anuală suplimentară a PIB-ului de aproximativ 3,8–3,9% până în 2050 în statele analizate.

O schimbare de paradigmă: sănătatea ca infrastructură economică

Raportul marchează o schimbare importantă de perspectivă în discursul internațional despre sănătate publică. Dacă în trecut investițiile în prevenție erau prezentate predominant ca măsuri sociale sau de protecție a sănătății populației, OECD le tratează acum explicit ca investiții economice strategice.

În centrul analizei se află ideea că sănătatea populației influențează direct:

• productivitatea forței de muncă;
• sustenabilitatea sistemelor de protecție socială;
• competitivitatea economiilor;
• reziliența demografică;
• capacitatea statelor de a susține creșterea economică într-un context de îmbătrânire accelerată.

În acest context, prevenția devine un instrument de politică economică.

România: progrese importante, dar vulnerabilități structurale persistente

Deși România a înregistrat progrese semnificative în ultimele două decenii — inclusiv creșterea speranței de viață și reducerea mortalității infantile — raportul și evaluările complementare OECD evidențiază că decalajele față de media europeană rămân importante.

Bolile cardiovasculare și cancerul continuă să aibă un impact disproporționat asupra mortalității evitabile din România, iar prevalența factorilor de risc rămâne ridicată.

Comparativ cu statele vest-europene, România se confruntă simultan cu:

• niveluri mai ridicate ale mortalității evitabile;
• acces inegal la prevenție și screening;
• o infrastructură de medicină primară insuficient consolidată;
• deficit de personal medical;
• subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate;
• diferențe majore între mediul urban și rural.

Aceste vulnerabilități transformă impactul economic al bolilor cronice într-o problemă și mai severă decât în statele cu sisteme sanitare mai robuste.

România vs media europeană: cifrele care explică decalajul

Diferențele dintre România și multe state vest-europene devin mai clare atunci când sunt analizate principalele date privind sănătatea populației și mortalitatea evitabilă.

• Speranța de viață în UE a ajuns la aproximativ 81,5 ani, în timp ce în România rămâne cu aproximativ 5–6 ani mai mică.
• Aproape 46% dintre decesele din România sunt asociate factorilor de risc comportamentali precum fumatul, alimentația nesănătoasă, consumul de alcool și sedentarismul.
• România are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității evitabile din Uniunea Europeană.
• Mortalitatea la 30 de zile după infarct miocardic acut este semnificativ mai mare decât media OECD.

Aceste diferențe nu reflectă doar nivelul de finanțare al sistemelor sanitare, ci și gradul în care prevenția, screeningul și medicina primară sunt integrate în politicile publice.

De ce impactul economic este mai mare în Europa de Est

Raportul OECD sugerează implicit existența unei fracturi structurale Est–Vest în ceea ce privește capacitatea de răspuns la bolile cronice.

În statele vestice:

• prevenția este mai bine integrată în politicile publice;
• medicina de familie joacă un rol central;
• screeningul populațional are acoperire mai mare;
• diagnosticul este realizat mai precoce;
• povara dizabilității este redusă mai eficient.

În schimb, în multe state din Europa Centrală și de Est, inclusiv România:

• diagnosticul survine mai târziu;
• prevenția rămâne fragmentată;
• accesul este inegal;
• iar sistemele sanitare sunt mai orientate către tratamentul episodic și spitalicesc decât către managementul longitudinal al riscului.

Pentru România, implicațiile sunt amplificate de contextul demografic și economic:

• reducerea populației active;
• migrația forței de muncă;
• îmbătrânirea populației;
• presiunea fiscală asupra sistemelor publice.

În aceste condiții, pierderea prematură a anilor de viață sănătoasă afectează direct capacitatea economiei de a susține creșterea pe termen lung.

Paradoxul României: vulnerabilitate mare, dar și potențial mare de câștig

Una dintre concluziile importante ale raportului este că statele care pornesc de la indicatori mai slabi pot obține cele mai mari beneficii relative din investițiile în prevenție.

Pentru România, acest lucru înseamnă că:

• reducerea fumatului;
• combaterea obezității;
• extinderea screeningului;
• întărirea medicinei de familie;
• utilizarea datelor și a instrumentelor digitale;
• și intervențiile de prevenție în comunități vulnerabile

ar putea produce efecte economice și sociale disproporționat de mari comparativ cu costurile inițiale.

În mod indirect, raportul susține ideea că reducerea inegalităților de sănătate poate deveni una dintre cele mai eficiente politici de dezvoltare economică pentru statele din Europa de Est.

Accesează Centrul de cunoștințe privind factorii de risc care predispun la apariția cancerului și află cum te poți proteja pe tine și pe cei dragi.

Dincolo de sănătate: o problemă de convergență europeană

Mesajul de fond al raportului OECD este că sănătatea populației devine un determinant major al convergenței economice în Europa.

În lipsa unor investiții consistente în prevenție și sănătate publică:

• decalajele dintre Est și Vest riscă să se accentueze;
• productivitatea economică poate stagna;
• iar presiunea asupra sistemelor sociale și sanitare va continua să crească.

În acest context, sănătatea nu mai poate fi privită exclusiv ca sector social sau cost bugetar. Devine infrastructură strategică pentru competitivitate, reziliență și dezvoltare economică pe termen lung.

Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.

Citește și:

• #EUPHW. Sănătate publică aplicată: Designing for equity – de ce inovația trebuie să înceapă cu contextul?
• #EUPHW. Sănătate publică aplicată: de la politici la practică. Încrederea este o componentă omisă în sistemele de sănătate, dând naștere dezinformării
• #EUPHW. Sănătate publică aplicată: de la politici la practică. Ce face sănătatea publică să funcționeze cu adevărat și de ce avem nevoie de o abordare multisistemică?

Nivelurile crescute de Lp(a) sunt în mare parte determinate genetic și pot rămâne nedetectate, deoarece nu produc simptome evidente. Aproximativ una din cinci persoane are valori ridicate, fără să știe, iar acest lucru poate contribui la un risc cardiovascular crescut chiar și în absența altor factori de risc clasici.

„Pentru prima dată, putem cuantifica nivelul specific de Lp(a) care plasează pacienții la un risc semnificativ mai mare de evenimente cardiovasculare majore, în special accident vascular cerebral și deces. Indiferent de vârstă, pacienții pot face un test de sânge simplu și ieftin pentru a determina dacă au această condiție genetică. Dacă sunt detectate niveluri crescute de Lp(a), aceștia ar trebui să colaboreze îndeaproape cu medicul lor pentru a reduce colesterolul LDL și a controla cât mai bine ceilalți factori de risc cardiovascular. Aceste informații sunt deosebit de valoroase în contextul în care noi opțiuni terapeutice țintite sunt în curs de dezvoltare”, a declarat Subhash Banerjee, cardiolog intervenționist, într-un articol publicat în News Medical.

În cadrul studiului au fost analizate datele a 20.070 de persoane cu vârsta de peste 40 de ani, incluse în trei studii majore ale National Institutes of Health (ACCORD, PEACE și SPRINT), ale căror probe de plasmă au fost reevaluate prin metode standardizate, fiind adusă o clarificare importantă asupra rolului Lp(a), o particulă similară colesterolului LDL, dar care conține o proteină suplimentară ce îi amplifică potențialul aterogen. Persoanele au fost clasificate în funcție de nivelul Lp(a), iar rezultatele au fost ajustate pentru o serie de factori relevanți, precum vârsta, bolile asociate, profilul lipidic și tratamentele urmate.

Pe parcursul unei perioade medii de urmărire de aproape patru ani, 7,3% dintre persoanele incluse în studiu au suferit evenimente cardiovasculare majore. Rezultatele au arătat că un nivel al Lp(a) de cel puțin 175 nmol/L este asociat independent cu o creștere a riscului de accident vascular cerebral și deces cardiovascular, însă nu a fost evidențiată o legătură semnificativă cu infarctul miocardic. De asemenea, impactul valorilor crescute de Lp(a) a fost mai pronunțat în rândul pacienților care aveau deja afecțiuni cardiace.

În concluzie, rezultatele consolidează ideea că Lp(a) este un factor de risc important, adesea ignorat, și că testarea sa ar trebui să devină o componentă importantă în evaluarea sănătății cardiovasculare, în special la subgrupuri de pacienți cu risc crescut, cum ar fi cei cu boală renală cronică sau boală arterială periferică.

Citește și:

• #ACC26. Scorul de calciu coronarian ghidează eficient prevenția cardiovasculară la pacienții cu lipoproteină(a) crescută
• Nivelurile crescute de lipoproteina (a) se asociază cu risc cardiovascular mai mare pe 30 de ani la femei aparent sănătoase
• Screeningul pentru hipercolesterolemia familială în UE: strategii de implementare, în contextul Planului european pentru sănătatea cardiovasculară, discutate la Bruxelles

În ultimii ani, Europa a accelerat considerabil investițiile în inovație medicală și sănătate digitală. Inteligența artificială, medicina personalizată, instrumentele predictive, noile modele de screening și ecosistemele digitale de sănătate creează oportunități fără precedent pentru prevenție și îngrijire.

Și totuși, una dintre cele mai importante întrebări rămâne adesea insuficient adresată: Pentru cine funcționează, de fapt, inovația?

Pentru că, în sănătatea publică, valoarea unei inovații nu este determinată exclusiv de performanța tehnologică sau de robustețea dovezilor științifice. Ea depinde și de capacitatea intervenției de a funcționa în contexte reale, în comunități diferite, cu niveluri diferite de alfabetizare în sănătate, acces digital, infrastructură și încredere în sistem.

Din acest motiv, una dintre lecțiile majore care începe să se contureze la nivel european este că inovația nu poate fi separată de context.

Inegalitățile nu apar doar din lipsa tehnologiei

Europa nu duce lipsă de strategii, instrumente sau inițiative ambițioase în sănătate.

De la Europe’s Beating Cancer Plan (Planul European de Combatere a Cancerului) și Misiunea pentru Cancer, până la viitorul Safe Hearts Plan (Planul pentru Sănătatea Cardiovasculară) și Spațiul European al Datelor de Sănătate (EHDS), direcția este clară: prevenție mai inteligentă, intervenții mai personalizate și sisteme de sănătate mai conectate.

Dar implementarea rămâne profund inegală.

Diferențele dintre Est și Vest, dintre urban și rural sau dintre comunități avantajate și insuficient deservite continuă să influențeze: acțiunile preventive; participarea la screening; alfabetizarea în sănătate; utilizarea instrumentelor digitale; capacitatea de a înțelege și utiliza informațiile medicale.

În multe cazuri, problema nu este lipsa inovației. Problema este faptul că inovația este proiectată pornind implicit de la comunități care au deja:

• acces la tehnologie;
• încredere în instituții;
• competențe digitale;
• infrastructură medicală;
• timp și resurse pentru a naviga sisteme complexe.

Însă multe comunități europene nu pornesc de la aceste condiții.

De ce „one-size-fits-all” produce noi inegalități?

În sănătate publică există tentația de a considera că o intervenție validată științific poate fi transferată aproape automat dintr-un context în altul. Experiențele recente arată însă contrariul.

O campanie de prevenție care funcționează într-un oraș universitar din Europa de Vest poate avea rezultate complet diferite într-o comunitate rurală din Europa Centrală sau de Est. Un instrument digital performant poate accentua excluziunea dacă presupune competențe digitale pe care utilizatorii nu le au. O platformă informațională bine construită poate rămâne irelevantă dacă limbajul, canalele sau mesagerii nu sunt adaptați contextului local.

Acesta este motivul pentru care conceptul de equity by design (echitate din faza de design sau inovație proiectată pentru echitate) începe să devină central în sănătatea publică europeană.

Nu este suficient ca o intervenție să fie inovatoare. Ea trebuie să fie:

• accesibilă;
• adaptabilă;
• cultural relevantă;
• și implementabilă în viața reală.

Lecțiile venite din Lerești Living Lab

În cadrul proiectului european 4P-CAN, coordonat de INOMED, Lerești Living Lab a devenit un exemplu relevant pentru modul în care contextul poate schimba complet abordarea prevenției.

Experiența acumulată în comunitatea din Lerești a arătat că prevenția nu poate fi construită exclusiv prin transmiterea de informații standardizate. Factorii de risc, comportamentele și deciziile de sănătate sunt influențate de:

• relații sociale;
• lideri locali;
• norme culturale;
• experiențe colective;
• și nivelul de încredere existent în comunitate.

Din acest motiv, multe dintre activitățile dezvoltate în Living Lab au pornit de la ideea de participare și co-creare:

• activități intergeneraționale;
• festivaluri de sănătate;
• walking football (fotbal în mers);
• ateliere pentru copii și adulți;
• educație pentru sănătate adaptată comunității;
• și utilizarea artei și analizei de rețea pentru a transforma datele în dialog comunitar.

Acest model reflectă o schimbare importantă: de la populații „țintă” → la comunități partenere.

Inovația digitală nu este neutră

Aceeași provocare apare și în domeniul sănătății digitale.

În proiectul CURTAIN, coordonat de INOMED, una dintre concluziile importante este că multe instrumente digitale presupun implicit existența alfabetizării în sănătate, a competențelor digitale și a încrederii în tehnologie.

Dar aceste condiții sunt distribuite inegal.

În practică, există riscul ca exact comunitățile care ar avea cel mai mult nevoie de sprijin să fie cele mai puțin capabile să utilizeze noile instrumente digitale.

Din acest motiv, CURTAIN dezvoltă primul Cancer Literacy Score european pornind de la ideea că alfabetizarea în sănătate trebuie măsurată contextual, nu abstract.

La fel, proiectele europene dedicate prevenirii cardiovasculare, precum PERFECTO sau FH-EARLY, arată că acceptarea screeningului și a testării genetice depinde adesea mai mult de relația cu profesioniștii și nivelul de încredere decât de existența informației în sine.

Contextul nu este o barieră pentru inovație. Este infrastructura ei reală.

Poate una dintre cele mai importante schimbări conceptuale din sănătatea publică europeană este tocmai această mutare de perspectivă: contextul nu trebuie privit ca un obstacol pentru implementare, ci ca elementul central al designului intervențiilor.

În practică, aceasta înseamnă:

• implicarea comunităților încă din faza de design;
• personalizarea comunicării;
• utilizarea mesagerilor relevanți local;
• colaborare multisectorială;
• adaptarea intervențiilor la nivelul de alfabetizare și infrastructură;
• și evaluarea succesului nu doar prin indicatori tehnici, ci și prin nivelul de încredere și participare generat.

După cum afirma Dr. Marius Geantă, Președintele INOMED și Coordonatorul 4P-CAN și CURTAIN:

„Inovația în sănătate nu devine relevantă în momentul în care este lansată, ci în momentul în care poate fi integrată în viața reală a oamenilor și în contextul comunităților cărora li se adresează.”

De la tehnologie la implementare echitabilă

În următorii ani, succesul strategiilor europene de sănătate va depinde probabil mai puțin de viteza cu care dezvoltăm noi tehnologii și mai mult de capacitatea noastră de a le implementa echitabil.

Aceasta presupune o schimbare de paradigmă: de la inovație orientată predominant către performanță tehnologică → către inovație orientată către context, participare și reducerea inegalităților.

Pentru că, în cele din urmă, o intervenție nu este cu adevărat inovatoare dacă funcționează doar pentru comunitățile care erau deja avantajate.

Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.

Citește și:

• #EUPHW. Sănătate publică aplicată: de la politici la practică. Încrederea este o componentă omisă în sistemele de sănătate, dând naștere dezinformării
• #EUPHW. Sănătate publică aplicată: de la politici la practică. Ce face sănătatea publică să funcționeze cu adevărat și de ce avem nevoie de o abordare multisistemică?