Profilul României privind cancerul 2023: diferența dintre rata mortalității prin cancer în România și media UE este în creștere

Oncologie

Sănătatea românilor

Redacția
24 februarie 2023
Citit de 3767 ori.

Numărul tot mai mare de pacienți oncologici diagnosticați, precum și inegalitățile cu privire la tratament între o țară și alta a Uniunii Europene au determinat Comisia Europeană să lanseze, în urmă cu doi ani, un Plan european de combatere a cancerului. Documentul este structurat pe patru domenii majore de acțiune: prevenție; depistare timpurie; diagnostic și tratament și îmbunătățirea calității vieții. Planul beneficiază de o finanțare de 4 miliarde de euro.

În cadrul acestui Plan a fost inițiat un Registru european al inegalităților în domeniul cancerului, care oferă date comparative cu privire la prevenirea cancerului și îngrijirea pacienților oncologici. Inițiativa permite identificarea tendințelor care se manifestă în cadrul statelor membre și a inegalităților dintre regiuni. În profilurile de țară sunt identificate punctele tari, provocările și domeniile de acțiune pentru toate cele 27 de țări ale UE, precum și pentru Islanda și Norvegia, în ideea orientării investițiilor și a coroborării intervențiilor la nivelul UE, cu acelea de la nivel național.

Datele conținute în profilurile de țară sunt rezultate în urma cooperării dintre Comitetul pentru Sănătate al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, OCDE, Comisia Europeană și grupurile de experți privind cancerul de la nivelul UE și de la nivel național.

Evidențierea inegalităților:

Diferența dintre rata mortalității prin cancer în România și media UE este în creștere, din cauza progreselor limitate înregistrate în controlul cancerului în România.
Factorii de risc comportamentali pentru sănătate au o prevalență mai mare în rândul adulților și adolescenților din România decât în majoritatea statelor membre ale UE.
Depistarea precoce și screeningul cancerului au o acoperire foarte scăzută în comparație cu alte țări din UE.
Deși accesul la îngrijire pentru cancer este gratuit pentru toți cetățenii, sistemul de sănătate nu poate răspunde decât parțial nevoilor pacienților. Barierele financiare nu sunt puține și ele au legătură cu disponibilitatea limitată a serviciilor și discontinuitatea acordării asistenței medicale la diferite niveluri, dar și cu distribuția inegală pe teritoriul țării.
Pacienții români așteaptă mult timp pentru terapiile noi împotriva cancerului, iar sistemul de sănătate plătește prețuri ridicate pentru medicamentele oncologice.
Ratele de supraviețuire la 5 ani sunt mai mici în România, comparativ cu UE.
Lipsa unui Registru național al pacienților cu cancer face dificilă evaluarea calității și a performanței serviciului, dar și aprecierea legăturii între situația socio-economică și starea de sănătate.
Se estimează că unele dintre deficitele structurale ale sistemului – în special în zona oncologiei – vor fi abordate prin Strategia Națională de Sănătate 2022-2030 și prin instrumentele de investiții reprezentate de Programul Sănătate 2021-2027 și de PNRR.

Citește și:

România versus UE

O lectură a Profilului de țară privind cancerul 2023 arată că România înregistrează minusuri la aproape toate capitolele. Mortalitatea prin cancer este peste media UE, respectiv de 264 de decese la suta de mii de locuitori în România, față de 247 la suta de mii de locuitori în UE, în 2019. Mai mult decât atât, din 2020 încoace, la noi, mortalitatea a crescut pentru șase tipuri de cancer.

Adoptarea în România a Legii-Planului național de combatere a cancerului 2022-2027 – derivat din cel european – ale cărei norme sunt în curs de elaborare la Ministerul Sănătății, precum și Strategia Națională de Sănătate 2022-2030 – document aflat în dezbatere publică – creează premisele unei schimbări reale în beneficiul pacienților oncologici.

Profilul de țară menționează că, pe baza tendințelor de incidență din anii anteriori pandemiei de COVID-19, în 2020, în România, urmau să apară 95.000 de noi cazuri de cancer. S-a estimat totodată că ratele de incindență standardizată în funcție de vârstă pentru toate tipurile de cancer vor fi cu 10% mai mici la bărbați și cu 16% mai mici la femei, comparativ cu media UE.

Distribuția incidenței cazurilor noi de cancer pe genuri arată, la bărbați, 51.879 de cazuri, dintre care 17% la plămâni, 16%, la prostată și 15%, colorectal. Comparativ, la nivelul UE, sunt estimate 1.444.949 de cazuri noi, dintre care cele mai multe – 23% – de prostată, după care urmează cancerele de plămân – 14% și 13% colorectal.
La femei, în România, din 43.397 de cazuri noi, 28% sunt de sân, 12% cancere colorectale și 8% de col uterin, în timp ce la nivelul UE, din 1.237.588 de cazuri noi, 29% sunt de sân, 12% de colon și rect și 9% de plămân.
Tot pentru 2020, conform estimărilor, cancerul de stomac ar fi urmat să reprezinte 5% din totalul cazurilor noi la bărbați și 4%, la femei, proporții peste media UE, în timp ce malanomul malign, ar fi urmat să repreinte 2% dintre cazurile noi de cancer la ambele sexe, proporție sub media UE – 4%.

Rata de incidență a cancerului pediatric la copiii sub 15 ani a fost în 2020 de 8 la o sută de mii de locuitori, mai scăzută față de media UE – 15 la o sută de mii de locuitori. Trebuie menționat și faptul că România nu are un registru național de cancer, iar raportarea incidenței în sistemul de informații are lipsuri mari.

Prevalența pe 5 ani estimată pentru 2020 a cancerului în România se situează și ea sub media UE, potrivit datelor IARC- Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerului, respectiv 260.884 de cazuri, dintre care 50,2%, la bărbați. Ratele de prevalență pe 5 ani, conform Agenției, au ajuns la 1.400 la suta de mii de locuitori, în cazul bărbaților și la 1.315, în cazul femeilor, fiind cu 31% și respectiv 28% sub media europeană.

„Programul Național de Oncologie a raportat 122.076 de cazuri de pacienți aflați în tratament (cazuri diagnosticate și eligibile pentru tratamente specifice acoperite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate) în 2020 și 143.661 de cazuri în 2021”, se mai arată în Profilul de țară.

Datele sunt însă îngrijorătoare și arată nu doar că mortalitatea prin cancer este mai mare în România, comparativ cu media UE, dar și că în ultimul deceniu aceasta a tot crescut. După bolile cardiovasculare, cancerul este a doua cauză de deces în România, reprezentând 19% din total. În 2019, în țara noastră au murit de cancer 50.324 de persoane, rata de mortalitate prin cancer, standardizată în funcție de vârstă fiind cu 7% mai mare decât media UE. Cifrele statistice mai arată că, din 2011 și până în 2019 nu se poate vorbi despre un progres în privința acestui indicator în România. Bulgaria s-a aflat și în 2011 într-o poziție mai bună comparativ cu România, având o rată de mortalitate mai mică, poziție pe care și-a menținut-o și în 2019, chiar dacă numărul de decese a mai crescut puțin și la bulgari.

Potrivit Profilului de țară, în România, mortalitatea prin cancer a cunoscut o ușoară diminuare cu 1% în rândul bărbaților, în timp ce, în rândul femeilor a crescut cu 1% în intervalul 2011-2019. În UE, ea a scăzut cu 10% la bărbați și cu 5%, la femei. Ca urmare a progresului modest înregistrat de România, în deceniul respectiv, diferența dintre rata de mortalitate prin cancer între noi și media UE a crescut de la – 1 % până la 7 %, se mai arată în document. Rata mortalității în rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani a fost cu 64% mai mare decât media UE.

Cancerul pulmonar și cel colorectal sunt primele două cauze de mortalitate prin cancer. Totodată. România a întregistrat în ultimul deceniu o creștere a mortalității pentru șase din primele zece tipuri de cancer, respectiv colorectal, de sân, pancreatic, hepatic, de prostată și de vezică urinară. Tendințe descrescătoare ale mortalității prin cancer s-au observat la cancerele pulmonar, gastric, de cavitate bucală și cerebral, dar aceste scăderi au fost mai mici decât cele din celelalte țări ale UE. Un exemplu: mortalitatea prin cancer pulmonar a scăzut în România cu 3%, față de 9%, media europeană.

Deși mortalitatea prin cancerul gastric a scăzut cu 17% în România în intervalul de referință, ea a rămas cu 60% mai mare decât media UE, în 2019. Rata de mortalitate a fost de 16 la suta de mii de locuitori față de 10 la suta de mii de locuitori, în UE. La fel și la cancerul cavității bucale, unde proporția a rămas cu 83% mai mare în România, comparativ cu UE. În 2019, la melanomul malign s-a înregistrat o rată de mortalitate mai mică, comparativ cu UE, respectiv 2 la suta de mii de locuitori în România, față de 3 la suta de mii de locuitori în UE.

Incapacitatea României de a gestiona eficient situația cancerului și a bolnavilor oncologici se vede cel mai pregnant în ratele de mortalitate din cauze prevenibile sau tratabile, rate care sunt nu doar mai mari decât media UE, dar diferențele s-au adâncit pe parcursul unui deceniu. Potrivit documentului, în România, în 2018, au fost raportate 15.589 de decese care ar fi putut fi prevenite și alte 6.999 de decese care ar fi putut fi evitate prin tratament. Cifrele arată o creștere mai pronunțată în rândul bărbaților în privința mortalității prevenibile – 61% mai mult decât media UE, în 2019, și 44% în plus față de media UE la mortalitatea prin cauze tratabile. La femei, această creștere a fost constatată doar în privința mortalității prin cancere tratabile.

Factorii de risc și politicile de prevenție

Fumatul, consumul de alcool, excesul de greutate și poluarea au fost principalii factori de risc care au contribuit la povara globală a cancerului în 2019. Prevalența acestora este mai mare în România, comparativ cu celelalte țări ale UE, astfel că eforturile de prevenție ar trebui intensificate. Cheltuielile cu prevenția s-au situat în 2020 la jumătate față de UE, respectiv 1,9% din totalul cheltuielilor curente de sănătate, comparativ cu 3,4%, media UE.

Prevalența fumatului în rândul adulților este apropiată de media UE. Rata fumatului de țigarete a scăzut din 2008, apropiindu-se de media europeană de 18,4%. Bărbații fumează într-o proporție mai mare, comparativ cu femeile – 30,6%, față de 7,7%, prevalența fiind mai mare în rândul persoanelor cu un nivel mai mare de educație și cu venituri mai mari. Adolescenții din România fumează într-o proporție mai mare decât cei din celelalte țări europene: 31% dintre cei cu vârste între 15 și 16 ani declarând că au fumat în ultima lună (2019), față de 21%, media UE.

SEMNEAZĂ! Prima generație europeană fără tutun până în 2030

Cât privește consumul de alcool, în 2020, românii au băut, în medie, 11 litri de acool pur pe fiecare persoană peste 15 ani, 18,6 litri în rândul bărbaților și 5,5 litri în rândul femeilor, cantitatea fiind peste media UE de 9,8 litri pe cap de locuitor. Consumul excesiv de alcool este prezent într-o proporție mai mare în rândul persoanelor cu un nivel mai scăzut de educație, cu venituri mai mici și care locuiesc în mediul rural, media fiind de 4,2% în România, comparativ cu 2,7%, în UE. Proporția bărbaților din România care obișnuiesc să bea alcool în exces este de 7,7%, față de 0,9%, femeile.

Incidența estimată a noilor cazuri de cancer asociate consumului de alcool a fost în 2020 cu 47 % mai mare în România față de media UE, cu diferențe semnificative între sexe: 29,1 cazuri la suta de mii de locuitori, în cazul bărbaților, față de 8,7 cazuri la suta de mii de locuitori, în cazul femeilor.

Potrivit aceleiași surse, România a făcut, totuși, eforturi pentru reducerea factorilor de risc. Astfel, în ultimele două decenii, au fost adoptate politici de control al fumatului. Teoretic, acesta a fost total interzis în spațiile publice, publicitatea suprimată, la fel și vânzarea către minori și au fost mărite taxele pe tutun. Lisesc însă programele de renunțare la fumat adresate copiilor și adolescenților.

În privința consumului de alcool, legislația interzice consumul pentru conducătorii auto, la locul de muncă, vânzarea către minori și în apropierea școlilor sau la evenimente sportive. În plus, publicitatea este restricționată. Ar fi necesare progrese suplimentare în privința prevenției prin screening și servicii de consiliere la medicul de familie, a publicității care vizează tinerii, precum și în privința utilizării etichetelor de avertizare pe sticlele de alcool privind sănătatea.

Ce ar mai putea fi făcut? Documentul notează că deși din 2015 există un comitet național pentru politici din domeniul alcoolului, nu există și un plan de acțiune pentru combaterea consumului excesiv de alcool.

Profilul României privind cancerul 2023

Numărul persoanelor adulte supraponderale și obeze a crescut mai mult în România, comparativ cu UE, de la 54%, în 2014, până la 59%, în 2019, principalii factori fiind alimentația necorespunzătoare și lipsa activității fizice. Rata este mai mare în cazul bărbaților cu vârste între 15 și 64 de ani și cu venituri mici. De asemenea, a crescut și rata obezității la adolescenți, în 2018, unu din 5 tineri în vârstă de 15 ani fiind supraponderal sau obez. Per total, 3.300 de noi cancere pe an au fost atribuite supraponderalității și obezității în România, iar peste două treimi dintre acestea s-au înregistrat în rândul femeilor.

Deși a mai scăzut, poluarea aerului face mai multe victime în România, comparativ cu UE, fiind responsabilă de 7% din totalul deceselor, în 2019. „Expunerea la PM10 a ajuns la 25,6 μg/m3 în România, în 2019, peste media UE (20,5 μg/m3 ). De asemenea, România a înregistrat o concentrație mai mare de PM2,5 față de media UE (16,4 μg/m3 față de 12,6 μg/m3 ), situându-se pe locul trei ca mărime a valorilor de concentrație între țările UE în 2019. Cancerele asociate poluării aerului au cauzat 7,2 decese la o sută de mii de locuitori și 179,5 ani de viață ajustați pentru dizabilitate la o sută de mii de locuitori, în 2019”, se mai arată în document.

COVID-19 și cancerul

De la începutul pandemiei, România a luat măsuri pentru a menține accesul pacienților oncologici la îngrijire și tratament și, în același timp, pentru a proteja de COVID-19 grupurile vulnerabile: „Pacienții oncologici s-au numărat printre primii beneficiari ai testării gratuite pentru SARS-CoV-2 și ai campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, iar autoritățile sanitare au impus necesitatea menținerii continuității activității în centrele de oncologie”.

Breasla oncologilor a emis ghiduri de tratament pentru pacienții oncologici cu COVID-19 pe care le-a actualizat în mod regulat și a colaborat cu asociațiile de pacienți pentru a promova vaccinarea în rândul acestora.

Dar, diagnosticarea și tratamentul cancerului au fost întârziate de pandemie. „Conform datelor furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică, în 2019, s-au raportat 4,2 milioane de internări în spital și, respectiv, 3,2 milioane de spitalizări de zi, dintre care 7% și, respectiv, 18% au fost legate de cancer. Pandemia de COVID-19 a generat o reducere a furnizării de servicii de sănătate, dar această reducere a fost mai puțin pronunțată în cazul spitalizărilor pentru cancer, față de spitalizările pentru toate cauzele. Spitalizarea continuă a fost mai afectată decât spitalizarea de zi. În comparație cu 2019, spitalizarea continuă a bolnavilor de cancer a scăzut cu 32% în 2020 și cu 11% în 2021, în timp ce spitalizarea de zi a bolnavilor de cancer a scăzut cu 6% în 2020 și a crescut cu 15% în 2021, ceea ce sugerează că s-au recuperat pierderile de activitate. Cifrele concordă și cu variația numărului de mastectomii și de rezecții de colon și rect”, notează raportul.

Impactul pandemiei asupra serviciilor oncologice și a sănătății pacienților nu este cunoscut încă în întregime și va continua să producă efecte și în viitor, se atrage atenția în document.

Citește și: