Profilul României privind cancerul 2023: depistarea precoce, diagnosticarea și performanța îngrijirilor

  • Oncologie
  • Sănătatea românilor



Datele conținute în profilurile de țară sunt rezultate în urma cooperării dintre Comitetul pentru Sănătate al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, OCDE, Comisia Europeană și grupurile de experți privind cancerul de la nivelul UE și de la nivel național.

Deși depistarea precoce și screeningul pentru cancer au fost considerate prioritare în politicile de sănătate publică și în Strategia Națională de Sănătate 2014-2020, nu există practici sistematice în acest sens, iar cheltuielile cu prevenția sunt scăzute.

abonare

Citiți primul articol din seria Profilul României privind cancerul 2023 – Diferența dintre rata mortalității prin cancer în România și media UE este în creștere


În ultimii cinci ani, România a beneficiat de finanțare de la UE pentru programe-pilot de screening populațional pentru cancerul de col uterin, de sân și colorectal. Aceste programe-pilot au contribuit la dezvoltarea infrastructurii și la elaborarea de ghiduri naționale de screening, precum și la formarea profesioniștilor din domeniu. Publicul românesc a devenit, în ultimii ani, mai informat privitor la screeningul pentru cancer, majoritatea populației fiind în favoarea acestor tipuri de investigații medicale, cu condiția ca ele să fie disponibile și accesibile. De exemplu, 58% dintre români considerau în 2018 că prevenția și tratamentul cancerului ar trebui să fie prioritatea României la Președinția Consiliului Uniunii Europene 2019.


Citiți al doilea articol din seria Profilul României privind cancerul 2023 – Cancerul de col uterin și prevenirea infecțiilor HPV


În privința screeningului pentru cancerul de sân și cel colorectal, programele sunt în fazele incipiente de punere în practică. România are cea mai scăzută rată de screening dintre toate țările UE, Bulgaria, următoarea clasată, situându-se la o distanță apreciabilă de noi. Alte țări ale UE cu rate scăzute de screening pentru cancerul de sân sunt Estonia, Letonia, Lituania, la polul opus, cu cele mai mari rate, poziționându-se Suedia, cu 100% dintre femeile între 50 și 69 de ani, Finlanda și Danemarca.

Înainte de 2018, în România, screeningul pentru cancerul de sân s-a făcut la inițiativa personală sau la recomandarea medicului și a presupus plăți directe din partea femeilor care aveau acces la clinici medicale private: „În 2019, doar 9% dintre femeile cu vârste cuprinse între 50 și 69 de ani au declarat că și-au făcut o mamografie în ultimii doi ani – cea mai scăzută rată din țările UE”.

Și aici se observă disparități socio-economice: rata de participare a femeilor cu venituri mari – 17%, față de 4%, femeile cu venituri mici, precum și a celor care locuiesc la oraș – 9%, față de 4%, cele care stau la țară.

„În 2018, România a inițiat un proiect-pilot privind screeningul pentru cancerul de sân, care vizează 3% din totalul populației eligibile de femei cu vârste cuprinse între 50 și 69 de ani. Obiectivul general constă în implementarea recomandărilor din inițiativa Comisiei Europene privind cancerul de sân și în extinderea treptată a noului program de screening pentru cancerul de sân la nivel național începând cu 2023. Unități mobile de mamografie sunt utilizate în cadrul programului-pilot și urmează să fie achiziționate prin intermediul Planului Național de Redresare și Reziliență”, punctează documentul.

Totodată, România este printre ultimele țări ale UE care a inițiat screeningul populațional pentru cancerul de colon și de rect: „Sunt în curs de implementare proiecte-pilot care vizează 4% din totalul populației eligibile de bărbați și femei cu vârste cuprinse între 50 și 74 de ani. România a primit asistență tehnică din partea Comisiei Europene pentru punerea în aplicare a Ghidurilor europene pentru asigurarea calității programelor de screening pentru cancerul colorectal. Testul imunochimic fecal, urmat de colonoscopie (și, dacă este necesar, tratament), este oferit o dată la doi ani populației cu vârste cuprinse între 50 și 74 de ani. Rata de efectuare a unei colonoscopii este de peste 60% în cadrul proiectelor-pilot, dar ea se datorează sprijinului specific acordat persoanelor cu rezultate pozitive, cărora li se oferă consiliere și sprijin material pentru a avea acces la centre de colonoscopie”. Proiectul-pilot va fi extins astfel încât să devină screening populațional după 2023.

Toate cele trei programe-pilot din România (col uterin, sân și colorectal) au în vedere să se extindă după 2023. Totodată, ele urmăresc ca jumătate din persoanele testate – cel puțin – să provină din grupuri defavorizate, în special din mediul rural. Există însă dificultăți legate de deficitul de specialiști, plus că distribuția centrelor de diagnostic și tratament este inegală, iar protocoalele aplicate nu sunt aceleași peste tot.

Totodată, screeningul pentru cancerul de prostată și pentru cel pulmonar va beneficia de proiecte-pilot la scară mică, prin Programul Sănătate 2021-2027, cu finanțare din Fondul Social European și Fondul European de Dezvoltare Regională, elaborat pentru a suplini unele deficite structurale ale sistemului de sănătate din România.

Profilul României privind cancerul 2023

Performanța îngrijirii pacienților oncologici 

Profilul de țară menționează faptul că, în România, deși accesul la îngrijire al pacienților oncologici este garantat prin lege – fie că ei sunt asigurați sau nu în sistemul de stat – există numeroase bariere financiare.

Pacienții oncologici primesc tratament în cadrul Programului Național de Oncologie. Tratamentul constă în chimioterapie, imunoterapie, hormonoterapie, radioterapii specifice, chirurgie, transplant de celule stem hematopoietice și de curând și terapia celulară CAR-T pentru tratamentul leucemiei limfoblastice acute cu celule B și al limfomului difuz cu celule B mari.

Bolnavii primesc îngrijiri în spital. Cu toate acestea, serviciile oferite sunt discontinue, centrele de tratament și specialiștii sunt distribuiți inegal pe teritoriul țării, fapt care are ca rezultat adresarea pacienților către centrele private, unde scot bani din buzunar pentru a primi un diagnostic mai rapid. „Plățile directe au reprezentat 18,9% din cheltuielile curente pentru sănătate în 2019, peste media de 15,4 % din UE. Cea mai mare parte a plăților directe se efectuează pentru cumpărarea de medicamente, dar, uneori, acestea sunt necesare și pentru proceduri de diagnostic. Persoanele neasigurate (11%), care sunt în principal persoane în situație de vulnerabilitate socio-economică, se confruntă cu dificultăți financiare și în ceea ce privește accesul până la confirmarea unui diagnostic, deoarece aceste servicii nu sunt acoperite”, specifică documentul.

Citește și: Povara socio-economică a cancerului în România: 9 din 10 români sunt financiar vulnerabili în cazul unui diagnostic de cancer

Acces dificil la terapii noi

Pacienții oncologici așteaptă cu anii să aibă acces la noi terapii. O serie de medicamente oncologice sunt incluse în lista națională de medicamente compensate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Lista cuprinde 162 de molecule și este actualizată periodic prin includerea altora care au trecut prin procedura de evaluare a tehnologiilor medicale la nivel național. Din momentul în care un medicament nou primește aprobarea Agenției Europene pentru Medicimente, EMA, și până când el ajunge în lista din România însă, întârzierile sunt foarte mari.

„Din 160 de molecule noi aprobate de EMA între 2017 și 2020, doar 38 figurau pe lista națională în ianuarie 2022. Timpul scurs între data autorizației de comercializare și data disponibilității pentru pacienți a ajuns la și la 899 de zile. Deși pacienții se confruntă cu întârzieri semnificative în ceea ce privește accesul la terapii noi, timpul de așteptare nu este monitorizat. Începând din anul 2017, procedura de includere a pacienților oncologici în Programul Național de Oncologie este mai simplă, ceea ce a dus la o reducere a timpului scurs între diagnostic și accesul la tratament. În plus, prețul pe care România îl plătește pentru medicamentele oncologice, ajustat la paritatea puterii de cumpărare (PPC), este mai mare decât cel plătit de țări cu venituri ridicate, cum ar fi Austria, Franța, Germania, Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit. Ghidurile clinice europene și internaționale sunt transpuse în recomandări naționale, dar practica este destul de heterogenă. Conform Programului Național de Oncologie, în anul 2022 a fost prevăzut tratament specific pentru 143.661 de pacienți, pentru un buget de 640 de milioane de euro”, se mai arată în document

Calitate slabă a îngrijirii

Și la calitatea îngrijirii pacienților oncologici suntem tot sub media UE. Cel mai mare decalaj s-a înregistrat la pacienții pediatrici cu leucemie diagnosticați între 2010 și 2014. Rata de supraviețuire la 5 ani a copiilor a fost în România de 54%, față de 82%, în UE: „Rata de supraviețuire s-a îmbunătățit de-a lungul timpului în cazul cancerului pulmonar, al cancerului de col uterin și al cancerului de stomac, dar s-a deteriorat în cazul cancerelor de sân, de colon, de prostată și de esofag. Standardele minime de îngrijire a pacienților oncologici sunt definite în legislație, dar practica clinică variază”.

Lipsa specialiștilor și a tehnologiei, dar și neîntreținerea aparaturii existente face ca multe secții de oncologie ale spitalelor să funcționeze ca stații de tranzit pentru pacienți în drumul lor către institutele oncologice. Doar institutele de oncologie și centrele din marile orașe respectă protocoalele internaționale de îngrijire a bolnavilor, în celelalte situația fiind variabilă.

  • Documentul mai arată că doar în principalele centre oncologice există echipe interdisciplinare pentru cazurile oncologice – așa numitele Tumor Board-uri, în timp ce aceste comisii arareori sunt înființate și funcționale în celelalte unități. Aceasta pentru că nu există personal.

„Registrele de cancer nu acoperă întreaga populație, iar datele privind calitatea îngrijirii pacienților oncologici lipsesc. O problemă majoră în controlul cancerului în România este lipsa de date din registrele de cancer. Deși reglementate din 2007, doar două din cele opt registre regionale colectează date cu regularitate. Prin urmare, calitatea datelor referitoare la pacienții oncologici este sub nivelul optim, întrucât aceste date nu acoperă toată populația și nu sunt complete. Absența datelor face imposibilă cuantificarea inegalităților în supraviețuirea pacienților oncologici”, se mai spune în raport.

  • Accesul la servicii de diagnostic și tratament în cancer este mai bun în centrele universitare unde sunt concentrate și forța de muncă, dar și tehnologia necesară, în timp ce în restul teritoriului accesul este inegal.

„Datele utilizate pentru analiza situației cancerului provin din datele agregate referitoare la pacienții oncologici, colectate prin intermediul sistemului național de statistici de sănătate, cu mecanisme precare de asigurare și control al calității. Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate colectează cu regularitate date referitoare la calitatea serviciilor, dar raportarea este heterogenă, iar datele sunt rareori utilizate pentru analiza calității practicii medicale și a rezultatelor îngrijirii pacienților oncologici”, subliniază documentul un alt neajuns al sistemului din România.

  • Potrivit aceleiași surse, prin Planul Național de Redresare și Reziliență au fost alocate fonduri pentru reformarea sistemului național de informații în domeniul sănătății și pentru digitalizarea sistemului de sănătate.

„S-a prevăzut crearea unor registre de boli, inclusiv pentru cancer, domeniu considerat prioritar. Sunt în curs de elaborare indicatori de calitate și siguranță în domeniul screeningului pentru cancerul de sân, cancerul colorectal și cancerul de col uterin. În cadrul noilor programe-pilot de screening pentru cancer sunt în curs de elaborare seturi de indicatori de calitate și de siguranță pentru unele domenii cum ar fi acoperirea, complianța, dotarea cu tehnologie și asigurarea cu personal – pe baza recomandărilor din ghidurile europene privind asigurarea calității screeningului pentru cancer”.

Astfel, atât ei, cât și rudele lor pot beneficia de consiliere psihologică și de concedii plătite. „Recent a fost adoptată o lege privind declararea primei zile de duminică din luna iunie ca Ziua națională a supraviețuitorilor de cancer și o lege privind dreptul de a fi uitat  – un drept care le oferă persoanelor posibilitatea de a-și exercita controlul asupra datelor lor cu caracter personal, inclusiv asupra informațiilor privind sănătatea care să fie accesibile publicului – în relație cu accesul la produsele financiare”.

Costurile și raportul calitate-preț

Chiar dacă au crescut substanțial, cheltuielile publice pentru cancer rămân cele mai scăzute din UE. Și la acest indicator, Bulgaria se poziționează mai bine decât noi.

  • Fondurile alocate Programului Național de Oncologie au crescut de la 490 de milioane de euro, în 2020, până la 633 de milioane de euro, în 2021, potrivit datelor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

„Bugetul alocat Programului Național de Oncologie acoperă medicamentele, radioterapia și investigațiile PET-CT. Diagnosticul genetic este acoperit numai în cazurile de sarcom Ewing și neuroblastom la adulți și copii. Diagnosticarea prin imunofenotipare și examenele citogenetice sau FISH (Fluorescence in situ hybridization, hibridizare fluorescentă in situ) sunt acoperite numai în cazurile de leucemie. Cheltuielile Programului Național de Oncologie sunt completate de cheltuieli pentru monitorizarea bolii și pentru internări în spital, care sunt contractate de fiecare unitate sanitară cu secție de oncologie”.

  • România are cele mai scăzute costuri de îngrijire a pacienților oncologici din UE, acestea ridicându-se la 160 de euro pe cap de locuitor, ajustate la paritatea puterii de cumpărare, în condițiile în care media UE este de 326 de euro.

„Sustenabilitatea financiară a sistemului de sănătate este amenințată de creșterea costurilor noilor medicamente oncologice. Medicamentele oncologice reprezintă aproape 50% din cheltuielile directe de sănătate legate de cancer în România. Proporția ridicată a cazurilor de cancer diagnosticate în stadii avansate duce la cheltuieli ridicate pentru îngrijirea pacienților oncologici. Terapiile cu un grad tot mai mare de specificitate, care sunt deseori indicate pentru grupuri mici de pacienți și noile molecule inovatoare exercită o presiune suplimentară asupra cheltuielilor cu îngrijirea pacienților”.

  • Banii alocați de CNAS pentru medicamentele oncologice au crescut de la 173 de milioane de euro, în 2010, până la peste 633 de milioane de euro, în 2021, ca urmare a utilizării mai frecvente a terapiilor și imunoterapiilor specifice.

Raportul recomandă ca România să prioritizeze prevenția și depistarea timpurie, accesul la terapii inovatoare și, în același timp, să crească nivelul de îngrijire a pacienților oncologici, ca soluții de promovare a sustenabilității sistemului.

Investiții importante pentru prevenirea diagnosticul și tratamentul cancerului urmează să fie făcute cu bani de la Fondul European de Dezvoltare Regională, în cadrul Programului Sănătate 2021-2027, în scopul unui acces egal la servicii de calitate și sigure în toate regiunile țării. „Institutele oncologice și secțiile de oncologie vor beneficia de o infrastructură îmbunătățită de tratament și de cercetare, constând în tehnologii de imagistică, laboratoare de patologie și de testare genetică, unități de radioterapie și stații de pregătire a chimioterapicelor. Este avută în vedere, de asemenea, înființarea unui centru de terapie cu protoni. Sprijinul din Fondul Social European+ este utilizat pentru îmbunătățirea serviciilor de screening pentru cancerul de col uterin, cancerul de sân și cancerul colorectal, vizând grupurile vulnerabile”.

Totodată, prin Programul Sănătate 2021-2027 se are în vedere elaborarea de ghiduri de depistare precoce, crearea de parcursuri clinice pentru pacienți și formarea profesioniștilor din domeniul sănătății. Prin Planul Național de Redresare și Reziliență vor fi acoperite investițiile necesare pentru 10 unități mobile pentru cancerul de col uterin și cancerul de sân, care urmează să adreseze zonele rurale și cele greu accesibile, precum și să contribuie la digitalizarea și reformarea sistemului de informații din sănătate.

Ce dotări are România

  • Capacitatea de îngrijire a pacienților oncologici se situează sub media UE și este distribuită inegal. Există trei mari centre regionale de oncologie și secții în cele 42 de spitale județene, precum și centre private, toate cumulând 3.500 de paturi.

„În 2019, capacitatea de diagnostic din România era de 1,8 aparate de tomografie computerizată (CT) la o sută de mii de locuitori (față de o medie de 2,4 la o sută de mii de locuitori în UE) și de 1,1 unități de rezonanță magnetică nucleară (RMN) la o sută de mii de locuitori (față de o medie de 1,6 la o sută de mii în UE), fiind inegal distribuită în țară. Numărul de unități a crescut față de anul 2011 – ratele au crescut de peste două ori în cazul aparatelor CT și de peste trei ori în cazul unităților RMN – dar rămâne sub media UE”, se mai arată în Profilul de țară.

  • La numărul centrelor de terapie cu particule suntem ultimii din UE – avem 82 în toată țara, dintre care 9 în București, iar restul în orașele mari, rezultând 0,4 unități de radioterapie la suta de mii de locuitori. Prin comparație, Bulgaria – deși se află și ea sub media europeană – are 0,8 astfel de centre la suta de mii de locuitori. România „face echipă” la coada clasamentului cu Polonia și Ungaria.

„Din totalul echipamentelor de terapie cu particule, 71% au o vechime de sub 10 ani, ceea ce reflectă investițiile efectuate în ultimii ani, în principal din fondurile structurale și de investiții europene și de la Banca Mondială. Se preconizează că distribuția și acoperirea se vor îmbunătăți. Programul Sănătate 2021-2027 conține alocări pentru înființarea unui centru de terapie cu protoni”.

  • Numărul de medici specialiști în oncologie la suta de mii de locuitori s-a dublat între 2005 și 2015, dar rămâne scăzut și distribuit inegal.

În unele regiuni, există doar un singur oncolog la 200.000 de locuitori: „Numărul de oncologi a crescut de la 683, în 2017 până la 964, în 2021, iar numărul de radioterapeuți de la 239, până la 366, dar se menține insuficient. Cel mai mare deficit se observă în cazul personalului tehnic specializat, precum fizicienii medicali și tehnicienii de radiologie, care sunt greu de recrutat și de menținut în sistemul public din cauza salariilor neatractive în comparație cu cele ale personalului medical”.

  • Îngrijirile paliative sunt deficitare. Cele în regim de spitalizare sunt acordate de unele spitale de stat și private, precum și de centrele care funcționează în cadrul unor organizații non-guvernamentale, în total 1.779 de paturi.

„Dintre acestea, 59% sunt furnizate gratuit; pentru restul se plătește, ceea ce înseamnă că nu toată populația are acces. Sunt necesare, de asemenea, aproape 500 de echipe suplimentare de îngrijire paliativă la domiciliu, pentru acoperirea unui număr estimat de 46.000 de pacienți care au nevoie anual de îngrijiri paliative. În ultimii ani, au fost luate măsuri pentru creșterea capacității de îngrijiri paliative. Programul Sănătate 2021-2027 conține alocări pentru îmbunătățirea infrastructurii de îngrijiri paliative, îndeosebi în regiunile cu un deficit ridicat”, punctează documentul.

Citește și: