Omul care a închis ușa
Zdrang. Și a închis-o cu forța, în urma pandemiei. Au căzut ceva bucăți de tencuială, pe podea. Apoi a încuiat-o și a înghițit cheia. Ca să nu își mai amintească, să uite tot ce a fost și să lase acolo, pentru eternitate, lecțiile neînvățate ale ultimilor doi ani. Dar cine suntem noi, să le dăm examen la pandemie?
Dacă nu mai auziți vorbindu-se despre pandemie de câteva săptămâni, asta nu înseamnă că s-a terminat, ci doar că a devenit o realitate mult prea incomodă. Prea se transmite virusul ăsta și ne scoate din zona de confort în fiecare zi, obligându-ne ba să inventăm un vaccin și apoi încă unul, adaptat, ba să descoperim medicamente orale, ba să punem în practică sisteme performante de supraveghere genomică și sindromică a virusului.
A, scuze, ultima parte este încă în categoria “wishful thinking”, unde ați văzut așa ceva în Europa, cu excepția Danemarcei?
Reprezentantul categoriei care a trântit acum ușa este descendentul, în timpuri pandemice, al deținătorului adevărului absolut despre sănătate și medicină. Categoria aceea pentru care s-a inventat probabil sintagma “Nu bateți la ușă, ies eu din când în când”. Și vă spun, vouă, muritorilor de rând, cum stau lucrurile.
Dacă, atunci când și cum vreau eu.
Articolul pe care îl citiți acum va avea valoare de documentar pentru cei care, peste sute de ani, se vor gândi să facă un parc al dinozaurilor pe care aparent nici pandemia nu i-a atins.
Aparent, pentru că, de fapt, lumea (nu doar cea medicală și științifică) s-a schimbat deja pentru totdeauna. Iar reflexul adolescentin de a trânti ușa pentru că știi tu mai bine ar trebui să ne stârnească un surâs, nu teamă sau resemnare.
Doar că dinozaurii nu știu să râdă.
Majoritatea oamenilor au ajuns să urască tot ceea ce ține de pandemie pentru că pur și simplu nu prea au înțeles despre ce este vorba. Și nu din vina lor.
Nu au înțeles (și nici nu aveau cum) ca în paralel cu criza de sănătate publică are loc un extraordinar proces de transformare a sănătății. De fapt, puțini am fost cei care am explicat, în acești doi ani, această transformare.
Doar o dovadă. Un vaccin sigur și eficient dezvoltat în numai 9 luni este mult mai mult decât un vaccin; este o inovație care a salvat milioane de vieți deja și care a setat în același timp un nou standard. De ce să fie nevoie de ani pentru a obține un vaccin, când tehnologiile noi permit comprimarea timpului, nu și a caracteristicilor de siguranță și eficacitate?
Jocul s-a schimbat în acest domeniu deja; 3 vaccinuri anti-HIV au intrat în studii clinice numai în ultima săptămână, alături de alte zeci de studii bazate pe noile platforme tehnologice care își propun să aducă soluții pentru infecții cu virusul gripal, CMB sau EBV, dar și pentru unele forme de cancer sau boli autoimune. Valul acestor inovații va fi nu doar amplu, ci va veni mult mai repede decât ne-am aștepta, ca un tsunami.
Dinozaurii nu se tem propriu-zis de meteoriți sau de explozii vulcanice și tsunami, ci se tem că lumea lor s-ar putea transforma peste noapte și vor fi nevoiți să se adapteze. Să își scurteze coada; să scape de solzi; să își facă dinții mai puțin ascuțiți; să îi accepte și pe alții, poate nu atât de mari ca ei, în proximitate; să înlocuiască exprimările verbale fioroase cu cuvintele.
Frica de transformare și teama de inovație i-au făcut pe mulți să își dorească “revenirea la normal” cât mai repede, deși știam că avem de fapt de-a face cu “o nouă normalitate”.
Paradoxal, suntem acum, în Europa, cu câteva excepții, în situația unei reveniri la vechea normalitate, deși de facto lucrurile s-au schimbat fundamental. De aceea, această iluzie va dura puțin, probabil câteva luni și tot atâtea mutații ale virusului.
Așa se întâmplă când închizi, fără să ai datele și dreptul, o ușă interzisă.
Mă puteți urmări și pe:
Citește și:
- Capul la cutie! Dacă se răstoarnă vagonul istoriei?
- Vechea și noua normalitate
- Pandemia actuală ne-a luat prin surprindere. Așa va fi și cu următorea?