ANALIZĂ. Ce înseamnă reapariția cazurilor de poliomielită în țările dezvoltate și cum poate fi oprită răspândirea virusului?

  • Health literacy
  • Prevenție



Cele două cazuri de paralizie asociate poliomielitei, raportate de către SUA (iunie) și de către Israel (februarie), sugerează prezența mult mai multor cazuri de infecție cu virus poliomielitic derivat din vaccinul atenuat oral. Infecția cu virus poliomielitic înregistrată în New York este primul astfel de caz din SUA după aproape un deceniu, însă analiza probelor recoltate în New York, Londra și Ierusalim indică o circulație mai largă a virusului derivat din vaccinul poliomielitic atenuat utilizat în unele țări ale lumii.

Cazurile de paralizie asociate poliomielitei reprezintă doar vârful aisbergului, deoarece virusul poliomielitic determină paralizie la mai puțin de 1 din 200 de persoane infectate.

abonare

Informații cheie:

  • Infecția cu virusul poliomielitic este asimptomatică în majoritatea cazurilor, însă 0,5% din totalul persoanelor infectate dezvoltă paralizie;
  • Nu există tratament curativ pentru poliomielită, doar tratament suportiv;
  • Infecția poate fi prevenită prin vaccinare – vaccin inactivat, utilizat în țările dezvoltate, și vaccin atenuat, oral, utilizat doar în țările aflate în curs de dezvoltare;
  • Virusul poliomielitic derivat din vaccinul oral afectează persoanele cu imunitate scăzută și persoanele neimunizate care intră în contact pe cale fecal-orală cu o altă persoană vaccinată recent;
  • Agenții patogeni detectați în apele reziduale nu reprezintă un pericol pentru populația generală, ci reprezintă o dovadă a circulației agentului respectiv în populație. Apele reziduale nu pot contamina rezervele de apă potabilă sau alte surse de apă cu care populația intră în contact.

Care este diferența dintre virusul poliomielitic sălbatic și poliovirusul derivat din vaccin?

Virusul poliomielitic este un enterovirus transmis pe cale fecal-orală. De la prima epidemie de poliomielită din anul 1984 până la dezvoltarea vaccinului în anii 1950, poliomielita a fost una dintre cele mai temute boli care afectează în special copiii sub vârsta de 5 ani. În trei sferturi din cazuri, infecția este asimptomatică, iar la mare parte din sfertul rămas, simptomatologia este similară gripei. Totuși, la unii pacienți, virusul se răspândește la nivelul sistemul nervos și determină meningită. Aproximativ 1 din 8 pacienți cu meningită (0,5% din totalul celor infectați) au afectare nervoasă permanentă – paralizie.

Nu există un tratament curativ pentru poliomielită, doar tratament suportiv și fizioterapie. Infecția poate fi însă prevenită prin vaccinare. Există două tipuri de vaccin utilizate pe scară largă. Vaccinul inactivat utilizat în țările dezvoltate este extrem de eficient, însă necesită administrarea injectabilă a patru doze de către un cadru medical și este mai scump.

Pe de altă parte, vaccinul atenuat este ieftin și poate fi administrat de către oricine sub formă de picături. Acest tip de vaccin conține o formă vie însă modificată de virus poliomielitic, fără virulență, care generează însă un răspuns imun și anticorpi specifici. Acest tip de vaccin are o serie de dezavantaje, motiv pentru care, odată cu apariția vaccinului inactivat, mai sigur, țările dezvoltate au renunțat complet la utilizarea vaccinului oral. 

Virusul atenuat poate suferi mutații pe măsură ce este transmis mai departe, și poate redobândi virulență și cauza poliomielită. Riscul cel mai mare de a dezvolta infecție cu poliovirus derivat din vaccin este la persoanele cu imunitate scăzută și persoanele neimunizate, dar care intră în contact pe cale fecal-orală cu o altă persoană vaccinată recent. O  persoană dintr-un milion vaccinate cu vaccinul atenuat oral va dezvolta paralizie.

Inițial, infecțiozitatea tulpinii virale provenită din vaccin era considerată un avantaj, deoarece copiii din zone defavorizate, la care accesul cadrelor medicale era dificil, puteau fi imunizați indirect prin intermediul acestei tulpini. Într-o societate cu un grad ridicat de imunitate, aceasta nu reprezintă o problemă, ci în zonele cu rată scăzută de imunizare. Ceea ce se întâmplă momentan în SUA, precum și în regiuni din Europa, Africa și Asia, se datorează existenței unor zone în care un procent semnificativ din populație este nevaccinată.

Poliomielita este o boală infecțioasă greu de stăpânit și din cauza simptomatologiei nespecifice, discrete sau chiar absente, care lasă multe cazuri nedepistate, precum și din cauza perioadei lungi de incubație, putând trece chiar și 30 de zile de la momentul infectării până la debutul simptomelor. Singurul mod de a ține sub control răspândirea virusului este prin imunitate de turmă, care în cazul poliomielitei necesită 80% din populație vaccinată.

Există multă confuzie în jurul virusului poliomielitic derivat din vaccin, multe persoane crezând în mod eronat că noile focare de poliomielită sunt determinate de vaccin. Însă vaccinul atenuat oral nu se mai utilizează în țările dezvoltate.

De ce apar noi cazuri de poliomielită în țări în care boala este declarată eradicată?

Virusul poliomielitic sălbatic circulă în numai două țări din lume: Afganistan și Pakistan, unde în acest an au fost raportate 9 cazuri până în luna iunie. Cazuri de infecție cu virus poliomielitic derivat din vaccin apar sporadic în diverse zone din Africa și Asia. Însă SUA, Marea Britanie și Israel nu utilizează acest tip de vaccin atenuat. Ratele înalte de imunizare împotriva poliomielitei din aceste trei țări (94% în SUA la copiii de 5-6 ani) înseamnă că majoritatea copiilor sunt protejați față de infecție, dar persoanele nevaccinate rămân vulnerabile în fața virusului. În anii 1990, după 14 ani de la ultimul caz endemic de poliomielită, un focar apărut într-o comunitate din Țările de Jos cu rată relativ scăzută de vaccinare, în ciuda unei imunități de 90% la nivel național, a condus la 2 decese și 59 de cazuri de paralizie.

raport CDC progres eradicare poliomielita
Raport CDC privind progresul înregistrat în eradicarea poliomielitei. Sursa foto: CDC.

Monitorizarea apelor reziduale pentru prezența diverșilor agenți patogeni reprezintă o strategie extrem de eficientă de sănătate publică, însă puține țări din lume o pun în practică. În anumite regiuni, ca Marea Britanie, Suedia și Israel, monitorizarea apelor reziduale este utilizată de ani de zile ca sistem de avertizare timpurie pentru a identifica și a reduce rapid răspândirea patogenilor, inclusiv norovirusuri, virusurile hepatitei și salmonella, iar mai recent SARS-CoV-2 și virusul poliomielitic. Marea Britanie monitorizează de rutină apele reziduale pentru a detecta prezența virusului poliomielitic numai în Londra și Glasgow. Iar statul New York a început monitorizarea de rutină a apelor reziduale abia în luna iulie, după ce a fost descoperit primul caz de paralizie asociată poliomielitei.

În Londra, unde autorităție au detectat prezența virusului poliomielitic în apele reziduale încă din luna februarie, virusul pare să se fi concentrat în zona de nord și cea de est a orașului. Însă în statul New York, virusul a fost detectat în două regiuni, precum și în orașul New York. Răspândirea în interiorul statului sugerează o transmisie importantă a virusului, motiv pentru care CDC a anunțat că va prioritiza supravegherea apelor reziduale în comunitățile cu rate scăzute de vaccinare.

Deși există mai multe moduri de a implementa monitorizarea apelor reziduale, studii recente au demonstrat că monitorizarea genomică a apelor reziduale permite detectarea variantelor SARS-CoV-2 cu cel puțin 2 săptămâni înainte de apariția focarelor. Experții în sănătate publică se așteaptă ca o eficiență similară să fie și în cazul detecției virusului poliomielitic. Citiți mai multe despre monitorizarea virală a apelor reziduale – cum funcționează și ce beneficii a adus în pandemia COVID-19.

Cum putem ține sub control noile focare de poliomielită?

Focarele de poliomielită apărute în țările dezvoltate atrag multă atenție la nivel internațional, însă în ultimele două decenii au fost mai multe focare importante în țările aflate în curs de dezvoltare. În ciuda eforturilor recente de a utiliza vaccinul inactivat la nivelul întregii lumi, majoritatea țărilor subdezvoltate continuă să utilizeze vaccinul atenuat oral.

Programul de eradicare globală a poliomielitei a avut un succes general – cazurile de poliomielită au scăzut cu 99,99% la nivel mondial de la începutul programului în anul 1988. Însă cu cât suntem mai aproape, cu atât mai dificilă devine parcurgerea ultimul prag până la obținerea eradicării mondiale. În plus, atunci când sute de milioane de doze de vaccin oral sunt administrate anual, riscul apariției unei mutații la nivelul virusului atenuat crește. Majoritatea cazurilor de poliomielită depistate în Africa sunt prin infecție cu tulpini virale derivate din vaccin.

În încercarea de a opri răspândirea poliovirusului, SUA, Israel și Marea Britanie și-au intensificat eforturile de vaccinare a populației pentru a acoperi golurile rămase în timpul pandemiei COVID-19. Conform CDC, două doze de vaccin inactivat oferă o imunitate de 90% față de toate cele trei tipuri de virus poliomielitic, în timp ce trei doze oferă o protecție de 99%. Însă campaniile de vaccinare din Londra și New York nu pot opri răspândirea virusului. Așa că, vor fi necesare alte soluții pentru a ține sub control apariția unor noi focare în cazul în care monitorizarea apelor reziduale va demonstra continuarea răspândirii virusului în următoarele luni.

În 2020, Organizația Mondială a Sănătății a început evaluarea unui nou vaccin oral împotriva poliomielitei pentru utilizare de urgență. Acest vaccin conține un virus poliomielitic cu anumite mutații care împiedică capacitatea de infecție a sistemului nervos. Noul vaccin nu este încă aprobat de autoritățile de reglementare și nu a fost testat pe scară largă. Cu toate acestea, până în prezent a fost administrat la peste 100 de milioane de persoane, fără semne de apariție a unor tulpini virale derivate de la acest vaccin.

Poliomielita reaparitie cazuri raspandire virus

Citește și: