SNS 2022-2030. A treia arie de intervenție – sistem de sănătate inteligent, rezilient, echitabil
Actuala Strategie Națională de Sănătate „Împreună pentru sănătate”, elaborată de Ministerul Sănătății și gândită pentru perioada 2022-2030, își propune să schimbe starea de fapt, deplasând accentul pe sănătatea cetățeanului privit ca o persoană cu nevoi multidimenisonale și nu ca un simplu pacient, cum a fost cazul în precedenta strategie. Accesează Strategia Națională de Sănătate 2022-2030: Cum va arăta sănătatea românilor în următorii ani?
Provocările cărora sistemul de sănătate va trebui să le facă față vor fi din ce în ce mai complexe, legate mai ales de îmbătrânirea populației, de morbiditate multiplă și de costurile asociate tehnologiilor inovative.
OG. 5 Guvernanța sistemului
Sănătatea din România a experimentat în ultimii 30 de ani multiple reforme și schimbări frecvente ale decidenților politici și tehnici. Lipsesc experții, iar capacitatea administrativă este redusă.
Țintele stabilite pentru 2030 vizează elaborarea unor masterplanuri și planuri regionale de sănătate funcționale; înființarea de noi instituții – ANDIS, CNIS, CPRUS, CNCPS – și dezvoltarea capacității celor existente – MS, CNAS, INSP, ANMDM, INMSS, DSP, CAS.
Politicile de sănătate vor avea la bază dovezi și vor fi încheiate parteneriate funcționale între Ministerul Sănătății și principalii actori guvernamentali locali și non-guvernamentali privitor la implementarea măsurilor de reformă.
Programele naționale de sănătate se vor concentra pe prioritățile de sănătate publică, elaborate, implementate și evaluate obiectiv și transparent, cu impact măsurat în starea de sănătate.
OG. 6. Sustenabilitate și reziliență a sistemului
Până acum, finanțarea sistemului a fost una deficitară, se arată în Strategie. Nici resursele nu au fost suficiente și nici nu s-au folosit așa cum trebuie. Exceptarea unor categorii numeroase de la plata asigurărilor, precum și neplata de către instituții a îndemnizațiilor a compromis conceptul de solidaritate, obligativitate și justiție socială al asigurărilor de sănătate și a contribuit la subfinanțarea sistemului.
În plus, există o nesincronizare între politicile naționale de sănătate și instrumentele lor de finanțare. Subfinanțarea cronică a asistenței medicale primare și a ambulatoriului de specialitate a avut ca efect transferarea unui număr important de servicii către cele de urgență prespital și spital.
„Acest proces, împreună cu inadecvarea tarifelor pentru servicii de spitalizare continuă, au condus printre altele la supra-codificare, internări nejustificate, inclusiv evitabile, și utilizarea în exces a serviciilor spitalicești. Elaborarea politicilor privind finanțarea sistemului de sănătate este fragmentată între diverse autorități publice și adeseori nu este bazată pe procese sistematice de utilizare a datelor statistice și de analiză a impactului. Fragmentarea politicilor este translatată și la nivelul mecanismelor de finanțare a serviciilor, atât a celor de sănătate publică, cât și a celor preventive, curative, paliative și de îngrijiri pe termen lung”, se mai arată în document.
Finanțarea din multiple surse a spitalelor, cu reguli distincte de alocare, contractare, plată și utilizare a crescut birocrația, neglijând importanța calității și a rezultatelor în starea de sănătate a pacienților.
Nu în ultimul rând, se mai spune în Strategie, în timpul pandemiei de COVID-19, mecanismele de finanțare au fost adaptate la noile posibilități de furnizare a serviciilor. Pentru spitale, aceasta a însemnat asigurarea nevoilor de cheltuieli independent de volumul de activitate. Revenirea acum la situația pre-2020 nu este posibilă în totalitate, existând oportunități de reformă structurală.
Strategia urmărește realizarea unui sistem de finanțare sustenabil și rezistent la șocuri provocate de crize economice și climatice.
Astfel, până în 2030, țintele sunt ca toate categoriile sociale care realizează venituri sau primesc prestații sociale să contribuie direct sau indirect, prin subvenții de la bugetul de stat, să plătească asigurări sociale de sănătate, iar veniturile Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, precum și resursele bugetare ale Ministerului Sănătății, să fie predictibile, suficiente și alocate multianual, potrivit nevoilor de cheltuieli generate de implementarea Planurilor Regionale de Servicii de Sănătate și a Masterplanurilor Regionale de Servicii de Sănătate.
Totodată, asigurările voluntare de sănătate să se dezvolte în prelungirea sistemului de stat și în concordanță cu interesele asiguraților. Documentul mai prevede înființarea Fondului pentru calitatea serviciilor medicale și finanțare adaptată la costurile reale ale serviciilor medicale spitalicești și ambulatorii.
OG 7. Asigurarea de resurse umane adecvate, retenția și profesionalizarea acesteia
Profesioniștii din sănătate sunt concentrați în centrele urbane mari și orașele universitare, astfel că distribuția acestora nu acoperă nevoile populației în mod egal. În plus, aceștia sunt demotivați – pentru că salarizarea creează inechitate între categorii de personal – și au o medie de vârstă ridicată. În cazul medicilor, nu există nicio legătură directă între remunerație și activitatea prestată, iar mecanismele adecvate cost-eficiență pentru planificarea pe termen lung a resursei umane lipsește.
Strategia prevede că România va implementa o politică publică de resurse umane adaptată, obiectivele fiind aliniate cu cele prevăzute în Planul Național de Redresare și Reziliență și în Planul Strategic Multianual pentru Dezvoltarea Resurselor Umane în Sănătate 2022-2030.
OG 8. Creșterea transparenței și responsabilității sistemului
Sistemul de sănătate nu dispune de date statistice organizate, generate, raportate și depozitate integrat și politica de management al informațiilor lipsește. Diversele sisteme de date nu sunt interoperabile, iar cele deținute în prezent de autorități – MS, CNAS, INMSS, INSP, ANMCS, DSP, CAS – sunt insuficient valorificate la elaborarea și evaluarea politicilor publice sau cercetării.
Platforma informatică a asigurărilor de sănătate este nefinalizată și disfuncțională, iar serviciile electronice pentru pacienți sunt insuficiente. Dosarul electronic al pacientului este și el nefuncțional.
Datele statistice necesare cuantificării rezultatelor și a impactului intervențiilor de sănătate publică și serviciilor de îngrijiri de sănătate finanțate din surse publice sunt indisponibile, iar serviciile de telemedicină sunt precare. Registrele de boală sunt parțial funcționale, neactualizate și nu furnizează rezultatele așteptate. „Calitatea serviciilor medicale furnizate la toate nivelurile de asistență medicală este percepută ca insuficientă și nu există un mecanism național pentru evaluarea obiectivă a acesteia”, se mai spune în document.
În aceste condiții, Strategia prevede măsuri de creștere a calității politicilor publice și a eficienței cheltuielilor prin dezvoltarea infrastructurii IT&C, inclusiv a registrelor de boală și a capacității de valorificare a datelor relevante din sistemul de sănătate.
Astfel, vor fi elaborate politici naționale de management al informațiilor de sănătate, Centrul Național pentru Informații în Sănătate (CNIS) va deveni operațional, la fel și Sistemul informațional Integrat în domeniul sănătății (SIIS). Acesta din urmă va colecta date și de la furnizorii privați de servicii medicale din afara sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate va fi restructurată și extinsă, cu sistem de e-programări, e-trimiteri, instrumente de asistență la prescriere și diagnostic și se va operațional Dosarul Electronic de Sănătate.
Documentul mai prevede elaborarea de instrumente de management clinic și trasee clinice pentru problemele majore de sănătate publică și pentru alte afecțiuni cu impact major asupra calității vieții. Sistemul de monitorizare și evaluare a calității serviciilor de sănătate va fi, de asemenea, operațional.
OG.9 – Coordonarea îngrijirii și integrarea serviciilor de sănătate
Întrucât pacienții nu au la dispoziție servicii de facilitare, de coordonare și de suport în luarea deciziilor privind sănătatea lor, Strategia prevede direcții de acțiune și măsuri prin care intervențiile de sănătate publică să fie planificate și organizate corespunzător, iar furnizarea acestora să fie realizată într-o manieră cost-eficace și sigură.
Astfel, se prevede ca traseele pacienților pentru problemele de sănătate publică cu impact negativ major în dizabilitate și mortalitate evitabilă să fie dezvoltate, implementate, monitorizate și ajustate regulat, astfel încât serviciile furnizate să fie de bună calitate și cu rezultate pozitive asupra sănătății pacienților.
Documentul prevede reglementarea, constituirea, pilotarea și replicarea rețelelor teritoriale care s-au dovedit funcționale.
OG.10 – Integrarea adecvată a cercetării și inovării pentru îmbunătățirea stării de sănătate
România alocă de ani de zile o jumătate de procent – 0,5% din PIB – pentru cercetare. Prin comparație, media la nivelul UE este de 2,3% din PIB. Academia de Științe Medicale este instituția care coordonează cercetarea din domeniul sănătății. Ea este subordonată Ministerului Sănătății și are afiliate 95 de unități care dezvoltă activități de cercetare. Cea mai mare parte a infrastructurii și resurselor și cele mai multe activități de cercetare se derulează la universitățile medicale, la Institutul Național de Sănătate Publică, la Institutele Naționale de Cercetare Dezvoltare specifice și la Academia Română.
Academia de Științe medicale nu are însă o strategie inteligentă de cercetare pentru sănătate, astfel că majoritatea unităților din subordine și-au dezvoltat una proprie. Chiar și așa, accesarea fondurilor de cercetare și inovare pentru sănătate de la nivelul UE este constant deficitară. Sistemul are probleme de guvernanță, finanțare și infrastructură precară, rezultatele fiind o ineficiență și o productivitate scăzută a acestuia, dar și o capacitate redusă de punere în practică a rezultatelor.
„Fondurile de cercetare de la nivelul UE pentru exercițiul financiar 2014-2020 au fost concentrate în câteva universități și institute naționale de cercetare dezvoltare, niciunul din domeniul sănătății. O altă problemă specifică acestui sector o reprezintă accesul extrem de limitat la studii clinice comparativ cu alte state membre, în principal din cauza modalității birocratice de aprobare a acestora și lipsei resursei umane specializate”, se mai arată în Strategie. Cele mai performante instituții de cercetare rămân universitățile, existând oportunitatea constituirii de consorții intersectoriale cu firme publice și private.
„România a elaborat, în anul 2021, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care va fi implementat până în anul 2026, cu finanțare nerambursabilă și rambursabilă de la Uniunea Europeană. PNRR prevede reforme în legătură cu mecanismele de plată, gestiunea resurselor umane, managementul investițiilor, precum și intervenții investiționale majore în sistemul de sănătate. Totodată, sistemul de sănătate va avea acces la finanțări nerambursabile considerabile și prin Programul Operațional Sănătate 2021-2027 sau prin alte surse dedicate/granturi. Alături de acestea, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate vor continua să implementeze programele finanțate prin împrumuturi de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, respectiv Proiectul privind reforma sectorului sanitar – îmbunătățirea calității și eficienței sistemului sanitar și Programul pe bază de rezultate în sectorul sanitar din România, se mai arată în document.
Potrivit aceleiași surse, cercetarea și inovarea pentru sănătate este o arie majoră de cercetare la nivel european, alături de economia verde, digitalizare și incluziune.
„Cercetarea în sănătate este concentrată pe menținerea unei vieți sănătoase, active într-un mediu care promovează sănătatea, pe gestionarea adecvată a problemelor de sănătate și reducerea poverii problemelor de sănătate publică cu impact negativ major în dizabilitate și mortalitate evitabilă, acces echitabil la intervenții de sănătate publică și servicii de îngrijiri de sănătate inovatoare și de calitate înaltă și instrumente, tehnologii și soluții digitale care facilitează furnizarea acestora”, prevede documentul.
Astfel, va beneficia de finanțare cercetarea prin care se dezvoltă tehnologii de diagnostic și terapeutice inovative, instrumente diagnostice predictive, servicii de îngrijiri de sănătate de precizie, de medicină personalizată, științe omice, precum și de tehnologii care cresc gradul de autonomie, inclusiv tehnologii digitale portabile.
OG.11 – Investiții în infrastructura de sănătate
Infrastructura sanitară și dotarea cu aparatură medicală are deficiențe majore care impactează negativ furnizarea serviciilor și calitatea acestora. Lipsesc politicile naționale integrate
cu privire la investițiile din acest domeniu. De asemenea, lipsesc datele referitoare la starea infrastructurii și a dotărilor de ultimă oră din spitalele publice. Proiectele de investiții propuse de autoritățile locale sau de unitățile sanitare nu converg cu nevoile populației și masterplanurile regionale. Adeseori, imobilele și dotările din cabinetele medicilor de familie sunt precare.
Strategia propune asigurarea capacității de management, planificare și implementare a proiectelor de investiții care să îmbunătățească accesul și să amelioreze calitatea serviciilor și să inverseze piramida acestora.
Documentul prevede implementarea Planului național de investiții în infrastructura de sănătate, cu valorificarea surselor multiple de finanțare existente, respectiv PNRR, alte fonduri externe nerambursabile, bugetul de stat, bugetele locale și împrumuturi de la BIRD.
Țintele pentru 2030 includ reabilitarea și modernizarea a 3.000 de cabinete ale medicilor de familie, modernizarea, extinderea și dotarea a cel puțin 50 de ambulatorii, precum și modernizarea a 200 de centre comunitare integrate.
Totodată este prevăzută înființarea Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate, stabilirea unor criterii obiective de selecție și bugetare a investițiilor făcute de Ministerului Sănătății, construcția a trei spitale regionale de urgență și investiții în modernizarea și dotarea a 100 de unități sanitare publice.
Citește și:
- SNS 2022-2030. A doua arie de intervenție – acces la servicii: scăderea cu 20% a numărului de localități fără medic de familie
- SNS 2022-2030. Prima arie de intervenție – sănătatea publică: reducerea deceselor evitabile și creșterea calității vieții prin programe de educație și prevenție