Strategia Națională de Sănătate 2022-2030: Cum va arăta sănătatea românilor în următorii ani?

• Sănătatea românilor

Redacția
28 ianuarie 2023
Citit de 1358 ori.

Cu o natalitate redusă și o speranță de viață asemenea, cu spor negativ constant, cu rate mari de morbiditate și mortalitate evitabilă și o emigrație importantă, România rămâne una dintre țările plasate sub media UE la mulți dintre indicatorii de performanță și eficiență a sistemului de sănătate.

Actuala Strategie Națională de Sănătate „Împreună pentru sănătate”, elaborată de Ministerul Sănătății și gândită pentru perioada 2022-2030, își propune să schimbe starea de fapt, deplasând accentul pe sănătatea cetățeanului privit ca o persoană cu nevoi multidimenisonale și nu ca un simplu pacient, cum a fost cazul în precedenta strategie.

Abordarea centrată pe cetățeni ia în considerare faptul că, înainte ca aceștia să devină pacienți, ei trebuie să fie informați cu privire la sănătatea lor, să și-o poată proteja, iar mediul în care ei trăiesc să fie unul de bună calitate.

Documentul precizează că noua viziune este în acord cu solicitările Comisiei Europene privind dezvoltarea Acordului de Parteneriat și a programelor în România în perioada 2021 și 2027, precum și cu recomandările privitoare la sistemul de sănătate.

Direcțiile reformei

În actul normativ se arată că „România își asumă prin SNS 2022 – 2030, intenția fermă de a implementa reforme structurale susținute ale sistemului de sănătate. În mod special, acestea vizează:

• modernizarea, flexibilizarea și extinderea sistemului de sănătate publică;
• implicarea activă și responsabilizarea cetățeanului în deciziile referitoare la propria sănătate;
• disponibilitatea autorităților publice locale pentru activități concrete și susținute în îmbunătățirea stării de sănătate a comunităților pe care le reprezintă;
• accesul în timp util la servicii de îngrijiri de sănătate diversificate, performante și de calitate, oferite de echipe de profesioniști în asistența medicală primară;
• îmbunătățirea continuă a coordonării și furnizării serviciilor de urgență furnizate în timp util și continuarea integrării acestora în continuumul celorlalte servicii de îngrijiri de sănătate;
• investiții comprehensive în infrastructură, resurse umane și instrumente de creșterea calității serviciilor de îngrijiri de sănătate oferite în toate domeniile de asistență medicală;
• diversificarea serviciilor de îngrijiri de sănătate oferite ca și servicii ambulatorii (pre și post spital), eficientizarea, creșterea performanței și a calității serviciilor de îngrijiri de sănătate oferite în asistența medicală secundară și terțiară;
• creșterea capacității instituționale pentru elaborarea și coordonarea politicilor de sănătate, respectiv planificarea și organizarea serviciilor de îngrijiri de sănătate (inclusiv prin înființarea ANDIS, CRUSP, CNIS);
• diversificarea mecanismelor de finanțare și contractarea serviciilor de îngrijiri de sănătate;
• diversificarea, flexibilizarea, creșterea performanței și rezilienței profesioniștilor în sănătate;
• coordonarea și integrarea serviciilor de sănătate prin dezvoltarea rețelelor teritoriale funcționale pentru problemele de sănătate publică cu impact negativ major în dizabilitate și mortalitate evitabilă;
• modernizarea sistemului de management informațional în sănătate cu focus pe interoperabilitatea informațiilor și digitalizare;
• implicare susținută în cercetarea fundamentală și aplicată în sănătate în vederea gestionării și reducerii poverii bolilor printr-o îngrijire inovatoare durabilă, și dezvoltarea unor, instrumente, tehnologii și soluții pentru o societate sănătoasă”.

Analiza contextului

România are una dintre cele mai mari rate de mortalitate evitabilă dintre țările UE, decese care ar putea fi prevenite atât prin îngrijiri de bună calitate, cât și prin intervenții de sănătate publică. La fel ca și în restul țărilor UE, în România, bolile cardiovasculare sunt principala cauză a mortalității evitabile. Diferența ar fi că, la noi, valorile înregistrate sunt până la de 3 ori mai mari decât media UE 27.

Decalajul nu doar că se reflectă în indicatorii de sănătate, dar are consecințe indirecte asupra economiei, ducând la scăderea productivității forței de muncă și la dificultăți ale familiilor pacienților care se văd în situația de a aloca timp și bani pentru îngrijiri informale. Situația este cu atât mai gravă cu cât România are o populație îmbătrânită, profilul morbidității fiind unul mixt, marcat de coexistența bolilor transmisibile și netransmisibile.

Locul al doilea în clasamentul cauzelor mortalității este ocupat de cancere, iar al treilea de leziunile traumatice, potrivit datelor Eurostat.

Intervențiile în sănătate publică sunt limitate ca amploare, personalul și infrastructura fiind insuficiente. Ca urmare, rezultatele sunt slabe. De exemplu, se mai arată în document, în ultimii ani, performanța programului de vaccinare a fost sub ceea optimă, cele mai multe dintre vaccinurile prevăzute în Calendarul național având o acoperire sub 95%. Aceasta a dus la apariția între 2016 și 2022 a epidemiei de rujeolă, înregistrîndu-se peste 20.000 de cazuri și 64 de decese. Cauzele acestei situații au fost legate atât de refuzul vaccinării, cât și de lipsa vaccinurilor.

Screening-ul la nivel de populație aproape că nu există, singurul program coerent finanțat de Ministerul Sănătății fiind cel pentru cancerul de col uterin. Sunt însă în derulare programe regionale cofinanțate din fonduri UE pentru cancerul mamar, cancerul de colon, cancerul de col uterin, hepatitele virale B și C, precum și pentru bolile cardiovasculare.

Asistența medicală primară este centrată pe îngrijirea afecțiunilor acute și monitorizarea pacienților cronici și mai puțin pe prevenție și management integrat al bolilor cronice cu prevalență ridicată. Cabinetele medicale din rural sunt puține, accesul la aceste servicii medicale fiind deficitar. În consecință, numărul mediu de asigurați din listele medicilor de familie de la țară este mai mare, cu efecte negative asupra calității serviciilor. În plus, în 2019, 168 de comune, reprezentând 6% din total, nu aveau niciun cabinet de medic de familie.

Actualul sistem are drept componentă principală spitalele, resursele fiind alocate și utilizate ineficient. Între 2014 și 2019 serviciile de spitalizare continuă au cunoscut o descreștere, în timp ce au urcat cele de spitalizare de zi. Pandemia de COVID-19 însă a accentuat tendințele deja existente amplificând ineficiența – peste jumătate dintre spitale având la finalul lui 2020 un grad de ocupare a paturilor sub 40%, din cauza blocajelor, dar și a reticenței pacienților de a mai solicita îngrijiri. În condițiile în care populația a avut acces redus în perioada pandemiei la servicii diagnostice și terapeutice pentru afecțiuni cronice, este de așteptat ca incidența și complicațiile acestor afecțiuni să crească.

Deși cheltuielile totale cu serviciile de sănătate au crescut în România, ajungând la 6% din PIB în 2020, continuăm să investim puțin în sănătate. 80% dintre fondurile de sănătate sunt bani publici.

Numai o treime dintre angajați plătesc contribuții de sănătate la fondul de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), segmente importante de populație – angajați și pensionari – fiind scutiți de plată, deși realizează venituri și beneficiază de servicii medicale. Asta duce la acumularea unui deficit considerabil în contul FNUASS. Totodată, 14% din populație nu este asigurată având un acces limitat la pachetul minimal de servicii. În consecință, se produce o utilizare în exces a serviciilor de urgență și o depistare târzie a bolilor cronice.

Datele statistice ale CNAS și MFP arată că mai mult de jumătate dintre banii FNUASS se duc pe cheltuielile spitalelor, iar restul se împarte între serviciile medicale din ambulatoriu, medicamente și alte servicii și tehnologii medicale. Documentul mai arată că mecanismele de contractare și de plată a serviciilor medicale nu sunt corelate cu nevoile locale, iar tarifele decontate nu sunt adecvate costurilor reale ale furnizorilor. Infrastructura din sănătate este necorespunzătoare și distribuită inegal, iar investițiile din ultimii 5 ani nu au putut-o aduce la un standard adecvat de performanță.

Citește și:

• Lansarea Planului Național de Combatere a Cancerului, găzduită de Președintele României: „Lansăm astăzi un Plan Național bazat pe o viziune integrată și aliniată cu perspectiva europeană de reducere a poverii cancerului”
• INTERVIU. Prof. Dr. Maria Puiu, despre importanța medicinei genomice în Strategia Națională de Sănătate 2021-2027
• Raportul „Studii Clinice – investiții străine în România”: doar 10 studii clinice la 1 milion de locuitori se află în derulare începând cu mai 2019
• Raport Open Data Institute: „Utilizarea secundară a datelor în Europa”. Ce valoare ar putea aduce utilizarea secundară a datelor de sănătate în Romania?