STUDIU. Distribuția grăsimii corporale influențează riscul de cancer independent de indicele de masă corporală
Un studiu condus în cadul ”Integrative Cancer Epidemiology Program (ICEP)”, Universitatea din Bristol a adus noi dovezi care arată că modul în care grăsimea este distribuită în corp, și nu doar gradul de obezitate, poate influența riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer. Studiul, publicat în Journal of the National Cancer Institute, a arătat că dispoziția grăsimii – precum cea periviscerală și hepatică, crește riscul de a dezvolta 12 tipuri de cancer asociate obezității, independent de indicele de masă corporală (IMC).
Studiile anterioare au demonstrat că anumite tipuri de grăsime – în special cea viscerală și cea hepatică – pot crește independent riscul de boală. Aceste descoperiri au determinat mai multe organizații de sănătate să recomande ca evaluările riscului să nu se bazeze exclusiv pe IMC pentru a măsura impactul obezității asupra sănătății. Un aspect important al studiului este acela că, deși obezitatea generală reprezintă un factor de risc, anumite tipuri de grăsime pot fi mai dăunătoare – sau mai protectoare – decât altele.
Pentru a fi testată legătura dintre distribuția grăsimii și riscul de cancer, au fost analizate cinci trăsături de distribuție a grăsimii: țesutul adipos subcutanat abdominal (ASAT), țesutul adipos visceral (VAT), țesutul adipos gluteo-femural (GFAT), grăsimea hepatică și grăsimea pancreatică. Apoi au fost evaluate asocierile dintre aceste trăsături și riscul de a dezvolta 12 tipuri de cancer legate de obezitate: endometrial, ovarian, mamar, colorectal, pancreatic, mielom multiplu, hepatic, renal, tiroidian, cancer al vezicii biliare, adenocarcinom esofagian și meningiom.
„Aceste constatări susțin consensul tot mai larg potrivit căruia IMC-ul, deși util pentru tendințele la nivel de populație, poate fi prea simplist pentru a evalua riscurile de sănătate individuale. Rezultatele noastre ne arată că nu există o abordare ‘universal valabilă’ atunci când vine vorba despre cancer, ceea ce înseamnă că prevenția personalizată a cancerului în rândul persoanelor cu obezitate ar putea fi cea mai eficientă”, a declarat dr. Emma Hazelwood, cercetătoare în evoluția cancerului la Universitatea din Bristol, într-un articol publicat în Inside Precision Medicine.
Indicatorii precum IMC-ul nu pot surprinde variațiile de distribuție a grăsimii și impactul lor fiziologic, deși obezitatea este un factor de risc cunoscut în dezvoltarea unor anumite tipuri de cancer.
Rezultatele studiului au arătat că nivelurile genetic prezise mai mari de țesut adipos subcutanat abdominal cresc semnificativ riscurile de cancer endometrial, hepatic și de adenocarcinom esofagian. În schimb, nivelurile mai mari de țesut adipos gluteo-femural au fost asociate cu scăderea riscului de cancer mamar și de meningiom. De asemenea, s-a observat că grăsimea hepatică și cea viscerală cresc riscul de cancer hepatic, în timp ce grăsimea pancreatică a fost corelată cu un risc mai mare de cancer ovarian de tip endometrioid.
În cadrul studiului au fost analizate și mecanismele biologice care ar putea explica variațiile observate și au fost găsite dovezi că anumiți hormoni și markeri metabolici – precum testosteronul biodisponibil, insulina à jeun, IGFBP-1 și adiponectina – pot media efectele depunerilor specifice de grăsime asupra dezvoltării cancerului. De exemplu, țesutul adipos abdominal subcutanat pare să influențeze riscul de cancer endometrial prin căi care implică SHBG (sex hormone binding globuline) și testosteronul, în timp ce rolul protector al grăsimii gluteo-femurale în cancerul endometrial non-endometrioid ar putea fi legat de nivelurile mai ridicate de adiponectină.
Aceste constatări pot schimba modul în care medicii evaluează riscul de cancer la pacienți, luând în considerare nu doar greutatea corporală totală, ci și unde este stocată grăsimea. În viitor, indicatorii de distribuție a grăsimii ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu risc mai mare pentru anumite tipuri de cancer, facilitând strategii personalizate de prevenție și influențând alegerea tratamentelor pentru obezitate – fie că este vorba despre modificări ale stilului de viață sau despre terapii medicamentoase.
Pașii următori ai studiului vizează studii prospective care să confirme aceste rezultate și să clarifice modul în care diferitele tratamente pentru obezitate influențează distribuția grăsimii și mecanismele implicate în dezvoltarea cancerului.
Citește și:
- Cazurile de cancer renal s-a putea dubla până în 2050. Obezitatea, diabetul, hipertensiunea arterială și fumatul sunt principalii factori de risc
- The Lancet: patru din zece decese prin cancer sunt legate de factori de risc modificabili. Fumatul, alimentația nesănătoasă și glicemia crescută au cel mai mare impact
- STUDIU. Tinerele cu un indice de masă corporală ridicat au demonstrat un risc mai redus de a dezvolta cancer de sân, față de cele cu IMC sub limita normală