STUDIU. Apariția rezistenței la tratament în cancerul pulmonar non-microcelular la nefumători, determinată de factori genetici
Un studiu publicat în Nature Communications descrie mcanismele care explică de ce tratamentul țintit pentru cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC) eșuează la unii pacienți, în special la cei care nu au fumat niciodată. Studiul arată cum celulele tumorale care prezintă mutații în genele EGFR și p53 dezvoltă modificări genomice care favorizează apariția rezistenței la tratament.
Aproximativ 85% dintre pacienții cu cancer pulmonar au NSCLC, fiind cel mai frecvent tip întâlnit la nefumători. De asemenea, cancerul pulmonar la nefumători este a cincea cea mai comună cauză de deces în lume.
Cea mai frecventă mutație genetică în NSCLC este în gena receptorului factorului de creștere epidermal (EGFR), care stimulează creșterea celulelor canceroase. Această mutație apare în 10-15% din cazurile de NSCLC, în special la nefumători.
Ratele de supraviețuire variază în funcție de stadiul cancerului, doar o treime dintre pacienții cu NSCLC în stadiul IV și mutație EGFR supraviețuind până la trei ani. Inhibitorii EGFR, utilizați în tratamentul acestui tip de cancer, sunt disponibili de peste 15 ani. Cu toate acestea, în timp ce unii pacienți răspund bine la tratament, alții, în special cei cu o mutație suplimentară în gena p53, nu răspund și au rate de supraviețuire mai scăzute.
Pentru a înțelege de ce tratamentul eșuează la anumiți pacienți, au fost analizate din nou datele din studiile clinice ale inhibitorului EGFR de ultimă generație, Osimertinib. În cadrul studiului au fost examinate scanările inițiale și cele de urmărire ale pacienților cu mutații EGFR și p53. S-a constatat că, pentru pacienții care aveau doar mutația EGFR, toate tumorile și-au redus dimensiunile. Însă, pentru cei cu ambele mutații, unele tumori au continuat să se dezvolte, indicând rezistență la tratament.
„Am arătat că prezența mutației p53 este ascociată cu un prognostic mai prost la pacienții cu cancer pulmonar nelegat de fumat, deoarece mutația p53 împreună cu mutația EGFR, permite dublarea genomului. Acest lucru crește riscul dezvoltării celulelor rezistente la medicamente prin instabilitate cromozomială”, a declarat Profesor Charles Swanton, de la UCL Cancer Institute and the Francis Crick Institute, într-un articol publicat în News Medical.
În continuare au fost studiate și modele de șoareci cu mutațiile EGFR și p53 și s-a descoperit că tumorile rezistente aveau celule neoplazice care și-au dublat genomul. Testele in vitro au arătat că celulele cu ambele mutații și genom dublu dezvoltă rezistență la medicamente mult mai rapid.
În prezent, pacienții cu NSCLC sunt testați pentru mutațiile EGFR și p53, însă nu există un test standard pentru detectarea dublării genomului. De aceea, echipa de cercetare lucrează la dezvoltarea unui test diagnostic pentru utilizare clinică. Odată identificați pacienții cu dublare genomică, aceștia pot beneficia de tratamente mai țintite, cum ar fi urmărire intensivă, radioterapie timpurie, ablație pentru tumorile rezistente sau combinații de inhibitori EGFR și chimioterapie.
Acest studiu evidențiază complexitatea răspunsurilor la terapia țintită și subliniază necesitatea de a înțelege mai bine mecanismele moleculare pentru a dezvolta strategii terapeutice mai eficiente și personalizate pentru pacienții cu adenocarcinom pulmonar.
Citește și:
- Pembrolizumab, indicație nouă aprobată în UE: tratamentul cancerului pulmonar non-microcelular, înainte și după intervenția chirurgicală
- #ASCO24. Osimertinib prelungește supraviețuirea în cancerul pulmonar, stadiul III nerezecabil, pozitiv pentru mutațiile EGFR