Osimertinib, primul tratament adjuvant aprobat de FDA pentru cancerul pulmonar non-microcelular EGFR pozitiv




Food and Drug Administration (FDA) a aprobat osimertinib, primul tratament adjuvant pentru pacienţii cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) cu mutaţii  la nivelul receptorului factorului de creștere epidermală (EGFR).

În studiul de fază III, ADAURA, care a stat la baza aprobării, 90% dintre pacienții cu NSCLC aflați în stadiu IB-IIIA care au primit osimertinib au fost în viață la doi ani, fără recurența bolii, comparativ cu doar 44% dintre cei care au primit placebo.

abonare

„Această aprobare este o nouă dovadă a faptului că este critică testarea genetică pentru toți pacienții cu cancer pulmonar pentru mutații EGFR înainte de a se lua o decizie terapeutică și  indiferent de stadiul bolii la momentul diagnosticului” – Dr. Roy Herbst, Yale Cancer Center,  autorul principal al studiului ADAURA.

Osimertinib a obținut din partea FDA statutul de medicament orfan (Orphan Drug Designation) pentru tratamentul adjuvant al NSCLC cu mutații EGFR, precum și denumirea de medicament inovator (Breakthrough Therapy Designation), pentru aceeași indicație. Medicamentul era deja aprobat atât în Statele Unite, cât și în Uniunea Europeană, pentru tratamentul de primă linie a cancerului pulmonar avansat cu mutații la nivelul EGFR.

„Aprobarea de astăzi a Tagrisso demonstrează modul în care cercetările suplimentare ale terapiilor aprobate în stadiile avansate ale cancerului pot îmbunătăți în cele din urmă opțiunile de tratament pentru pacienții aflați în stadii mai puțin avansate”, a declarat dr. Richard Pazdur, director al Centrului Oncologic de Excelență al FDA și director în funcție al Oficiului Bolilor oncologice din Centrul FDA pentru evaluarea și cercetarea medicamentelor.

Studiul clinic ADAURA confirmă eficacitatea osimertinib

Aprobarea s-a bazat pe rezultatele unui studiu de fază III, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo. Au fost înrolați 682 de pacienți cu cancer pulmonar non-microcelular în stadiu IB-IIIA, cu mutație EGFR confirmată (la nivelul exonului 19 sau exonului 21) și a căror tumoră a fost complet rezecată chirurgical. Un total de 339 de pacienți au primit osimertinib, iar ceilalți 343 pacienți au primit placebo ulterior recuperării post-operatorii și chimioterapiei adjuvante, în cazurile în care a fost administrată. Pacienții tratați cu osimertinib au primit 80 mg o dată pe zi pe cale orală, timp de până la trei ani.

Aprobare osimertinib NSCLC EGFR
Sursa foto: tagrisso.com.hk

Obiectivul principal al studiului a fost supraviețuirea fără boală la pacienții cu stadiul II-IIIA de boală. Obiectivele secundare au inclus supraviețuirea fără boală a întregii populații de studiu, supraviețuirea globală, siguranța și calitatea vieții. Analiza datelor privind calitatea vieții este în curs de desfășurare. Evaluarea recidivelor (inclusiv cele din sistemul nervos central, SNC) și evaluarea timpului până la recidiva bolii în SNC sau decesul reprezintă alte obiective exploratorii predefinite ale studiului.

Caracteristicile participanților incluși în studiu au fost similare între cele două grupuri:

  • Cele trei stadii ale bolii (IB, II sau IIIA) au inclus aproximativ câte o treime dintre participanți;
  • 68% și 72% dintre participanții din grupul osimertinib și respectiv placebo au fost de sex feminin;
  • Chimioterapia adjuvantă a fost administrată la 60% dintre participanții fiecărei grupe de studiu;
  • Distribuția tipurilor de mutații prezente la nivelul genei EGFR a fost identică în ambele grupuri de studiu – 55% au prezentat Ex19del, 45% L858R și 1% Thr790Met.

Referitor la ratele de supraviețuire fără boală (DFS) la 24 de luni, datele studiului relevă:

  • DFS = 90% la pacienții cu NSCLC stadiul IB-IIIA cu mutație EGFR care au primit osimertinib comparativ cu doar 44% dintre cei care au primit placebo;
  • DFS = 89% în populația generală de studiu tratată cu osimertinib, comparativ cu 52% pentru cei din grupul placebo.

Supraviețuirea medie fără boală nu a fost atinsă cu osimertinib, comparativ cu 27,5 luni cu placebo, ceea ce semnifică faptul că, la data publicării rezultatelor, osimertinib continua să aibă efect benefic și să susțină supraviețuirea fără recurență tumorală. Au fost raporate 29 de decese (9 în grupul osimertinib și 20 în grupul placebo).

În ceea ce privește recidiva bolii în populația generală de studiu, au fost raportate următoarele:

  • Recidivă locoregională la 7% dintre pacienții din grupul osimertinib și 18% din grupul placebo;
  • Recidivă în SNC la 1% dintre pacienții din grupul osimertinib și 10% din grupul placebo;
  • La 24 de luni, a fost observată o reducere cu 82% a riscului de reapariție a bolii în SNC sau deces la pacienții tratați cu osimertinib, comparativ cu placebo.

Beneficiul adus de osimertinib asupra supraviețuirii fără progresia bolii a fost, de asemenea, observat la subgrupurile din întreaga populație, indiferent de rasă, stadiul bolii sau tipul de mutație EGFR.

Cele mai frecvente efecte secundare ale osimertinib includ diaree, erupții cutanate, dureri musculare, piele uscată, inflamație periunghială, oboseală și tuse. Boala pulmonară interstițială a fost raportată la 3% dintre pacienții tratați cu osimertinib. Nu au fost raportate evenimente adverse fatale în grupul osimertinib, însă un astfel de eveniment (embolie pulmonară) a avut loc în grupul placebo.

Osimertinib este un inhibitor de generația III al tirozin kinazei EGFR

Gena EGFR codifică o proteină numită receptorul factorului de creştere epidermal, implicat în căi de semnalizare cu rol în creșterea și diviziunea celulară. Mutațiile genei EGFR pot determina activarea constantă a receptorului, chiar și în lipsa unui ligand, ceea ce poate accelera proliferarea tumorală.

Între 10% și 35% dintre pacienții cu NSCLC prezintă mutații la nivelul genei EGFR. Aceștia beneficiază în urma tratamentului cu inhibitori ai tirozin kinazei EGFR (gefitinib sau erlotinib), care blochează căile celulare de semnalizare responsabile pentru stimularea creșterii celulelor tumorale. Însă rezistența la tratament (cauzată în urma unor mutații dobândite) apare în peste 60% dintre cazuri, la un an de tratament cu inhibitori ai tirozin kinazei EGFR de generația I sau II. Prin țintirea mutației EGFR Thr790Met, osimertinib este eficient în contracararea fenomenului de rezistență.

Ilustrarea căii de semnalizare EGFR
Mecanismele de acțiune a EGFR în celula tumorală, și etapa în care osimertinib inhibă acest ciclu proliferativ.

Cancerul pulmonar, cel mai frecvent tip de cancer și principala cauză de deces prin cancer la nivel mondial

Cel mai frecvent tip de cancer pulmonar este cel non-microcelular (80-85% din cazuri). Aproximativ 30% dintre pacienții cu NSCLC prezintă o formă de boală rezecabilă în momentul diagnosticării. Deși intervenția chirurgicală reprezintă tratamentul principal în stadiile incipiente, ratele de recurență sunt ridicate. Pentru pacienții cu NSCLC în stadiul II-III care au avut o rezecție chirurgicală completă a tumorii, chimioterapia adjuvanta (post-operatorie) este standardul de îngrijire. Însă beneficiul adus asupra supraviețuirii pacienților este foarte mic. Astfel, medicina de precizie în oncologie poate oferi beneficii clinice semnificative prin terapiile inovatoare precum osimertinib.

Citește și: