Testarea insulinei din salivă permite depistarea precoce a riscului de diabet zaharat și obezitate
Un nou studiu publicat în Applied Physiology, Nutrition, and Metabolism a demonstrat că nivelul insulinei dintr-o probă de salivă poate fi folosit ca o metodă non-invazivă și precisă pentru evaluarea sănătății metabolice. Această tehnică simplă, care nu necesită prelevarea de sânge, oferă posibilitatea identificării timpurii a hiperinsulinemiei, o condiție caracterizată prin niveluri ridicate de insulină în sânge. Detectarea precoce a dezechilibrelor metabolice permite intervenții eficiente înainte ca simptomele clasice să apară.
Studiul a inclus 94 de adulți sănătoși, cu vârste cuprinse între 18 și 69 de ani, grupați în funcție de indicele de masă corporală (IMC). IMC reprezintă greutatea unei persoane în kilograme împărțită la pătratul înălțimii ei în metri (kg/m²). Participanții au consumat o băutură standardizată după o perioadă de post, iar probele de salivă au fost colectate prin simplă expectorație, iar glicemia a fost măsurată prin teste rapide cu înțepătură la deget (finger-prick), la trei intervale: în stare de post, apoi la 60 și 90 de minute după consumul băuturii. Rezultatele au arătat că nivelurile de insulină în salivă au fost semnificativ mai ridicate în grupul persoanelor cu obezitate comparativ cu celelalte grupe, în ciuda faptului că nivelurile glicemiei nu au fost diferite. Aceasta indică faptul că testul de salivă poate detecta riscurile metabolice mai devreme și mai eficient decât măsurarea glicemiei.
Un aspect important al cercetării a fost descoperirea că unii participanți cu greutate normală au prezentat creșteri semnificative ale insulinei salivare după consumul băuturii, ceea ce sugerează un risc metabolic ascuns, chiar și în absența obezității sau a valorilor crescute ale glicemiei. De asemenea, s-a constatat că circumferința taliei reprezintă un predictor mai puternic al nivelurilor crescute de insulină în salivă decât greutatea totală sau vârsta, evidențiind rolul central al distribuției grăsimii abdominale în sănătatea metabolică.
Pe lângă diferențele clare între grupele de participanți în funcție de greutate, cercetătorii au identificat și valori orientative ale insulinei salivare care ar putea indica prezența hiperinsulinemiei: aproximativ 16 pmol/L în stare de post, 97 pmol/L la 60 de minute și 115 pmol/L la 90 de minute după masă. Aceste praguri ar putea fi utile în viitor pentru stabilirea unor limite de referință în evaluarea clinică. De asemenea, studiul subliniază faptul că hiperinsulinemia poate apărea cu 10–20 de ani înainte de creșterea glicemiei, ceea ce întărește importanța acestei metode de testare non-invazive în prevenția timpurie a diabetului de tip 2 și a altor boli cronice asociate, precum hipertensiunea, bolile cardiovasculare sau chiar cancerul.
Diabetul de tip 2 este o afecțiune metabolică în care organismul fie devine rezistent la insulină, fie nu produce suficientă insulină pentru a menține un nivel normal al glicemiei. Aceasta duce la creșterea glicemiei, ceea ce, în timp, poate provoca complicații grave, precum leziuni nervoase, boli renale și probleme cardiovasculare.
Citește și:
- STUDIU. Formele agresive de cancer de sân, mai frecvente la femeile cu sindrom metabolic
- STUDIU. Sportul și activitatea fizică scad riscul de obezitate la nivel molecular, influențând epigenetic markerii metabolici
- ENDO25. Decesele de cauză oncologică asociate cu obezitatea s-au triplat în ultimele două decenii