ADA recomandă screeningul steatozei hepatice non-alcoolice pentru toți adulții cu diabet zaharat de tip 2

  • Prevenție



Steatoza hepatică non-alcoolică este o problemă majoră de sănătate la nivel global și cea mai comună patologie de la nivelul ficatului. Se estimează că, în următoarele decade, povara globală a acestei patologii va crește. În ciuda faptului că este o boală cu prevalență crescută în populația generală, doar o mică parte dintre pacienții cu steatoză hepatică non-alcoolică vor dezvolta steatohepatita non-alcoolică, cu fibroza parenchimului hepatic avansată (stadiul 3-4) și complicații legate de boala hepatică. Pacienții cu diabet zaharat de tipul 2 prezintă un risc crescut pentru a dezvolta steatohepatita non-alcoolică și fibroza avansată.

Într-un ghid publicat în iunie, ca o actualizare a American Diabetes Association (ADA) Standards of Care in Diabetes 2023, este recomandat screening-ul universal pentru steatoza hepatică la pacienții diagnosticați cu diabet zaharat de tipul 2 și prediabet, alături de recomandări pentru tratamentul bolii hepatice.

abonare

Afectarea hepatică este prezentă la 70% dintre persoanele diagnosticate cu diabet zaharat de tip 2, fiind comună și la persoanele cu prediabet și la cei care au diabet zaharat de tip 1 și sunt obezi. Cel mai frecvent tip de afectare hepatică este steatohepatita non-alcoolică, complicațiile acesteia fiind ciroza și cancerul hepatic.

Steatohepatita non-alcolică (NAFLD) este inclusă în patologia steatozică non-alcoolică a ficatului, reprezentând principala cauză pentru ciroză și transplant la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.

ADA recomandă screening-ul pentru steatoza hepatică non-alcoolică, în special la cei cu factori de risc cardiometabolici, obezi sau diagnosticați cu boală cardiovasculară, chiar dacă nivelul seric al enzimelor hepatice este normal și au fost diagnosticați cu diabet zaharat.

Modalitatea de screening recomandată este FIB-4 (fibrosis-4 index). Fibroza hepatică este cel mai important factor prognostic la pacienții cu steatoză hepatică non-alcoolică. În ciuda faptului că biopsia hepatică este esențială în diagnosticul diferențial dintre steatoza hepatică non-alcoolica și steatohepatita non-alcoolică, precum și în determinarea gradului de fibroză, nu poate fi făcută la toți pacienții diagnosticați cu steatoza hepatică. FIB-4 este o modalitate neinvazivă de screening clinic pentru detecția fibrozei de la nivelul parenchimului hepatic.

Acest scor se calculează pe baza nivelului seric al enzimelor hepatice, al numărului de trombocite și al vârstei pacientului. Un scor de 1.3 sau mai mare este considerat ca risc crescut pentru fibroza semnificativă din punct de vedere clinic, iar o valoare de peste 2.6 este cu risc foarte crescut.

nalfd
Image by brgfx on Freepik

„Motivul pentru care ADA recomandă folosirea FIB-4, în locul determinarii nivelului seric al enzimelor hepatice, cum era sugerat în trecut, este că acum se cunoaște că 70% din persoanele cu diabet zaharat de tip II au deja steatoză și aproximativ 1 persoană din 5 din această categorie deja au fibroză. Determinarea enzimelor hepatice din sânge reprezintă o modalitate ineficace de screening”, a relatat într-un articol publicat în Medscape, Dr. Kenneth Cusi, prezentatorul noului ghid ADA.

Însă acest scor FIB-4 este un test bun pentru a exclude boala hepatică avansată, dar poate să dea și rezultate fals pozitive sau negative, cu necesitatea ajustării valorii cut-off la persoanele de peste 65 de ani și nu este recomandată utilizarea la persoanele sub 30 de ani.

În ghid este recomandată schimbarea stilului de viață la toți pacienții cu diabet sau prediabet și steatoză hepatică non-alcoolică, în special la cei supraponderali sau obezi.

În plus, ADA recomandă luarea în considerare a tratamentului adjuvant cu un agonist glucagon-like (GLP-1), cu beneficii demonstrate la cei cu diabet zaharat de tip 2, depistați cu NAFLD. Agoniștii GLP-1 sau pioglitazona sunt metodele de terapie preferate pentru cei cu fibroza hepatică dovedită prin biopsie sau clinic, dezvoltată în cadrul steatozei hepatice non-alcoolice, împreună cu utilizarea statinelor, din cauza riscului cardiovascular crescut.

La cei cu ciroză decompensată care au diabet zaharat de tip 2, insulina este tratamentul de elecție pentru tratarea hiperglicemiei, însă statinelșe nu sunt recomandate la aceștia, deoarece datele despre siguranța tratamentului sunt limitate.

Citește și: