Canalul Youtube Raportul de gardă
Rolul educației pentru sănătate în medicina personlizată

#ESCCongress: Spironolactona, mai eficientă decât multe medicamente noi în tratamentul hipertensiunii arteriale rezistente

mm
30 aug. 2017
1628 Views

Cea mai recentă descoperire a studiului PATHWAY-2 este că retenția de sare reprezintă principala cauză din spatele apariției hipertensiunii arteriale rezistente la medicamente și aceasta se datorează aldosteronului. Spironolactona este un medicament care inhibă acțiunea aldosteronului, fiind astfel cel mai eficient tratament în cazul hipertensiunii rezistente la medicamentele de ultimă generație. Studiul PATHWAY-2 a fost prezentat în cadrul Congresului Societății Europene de Cardiologie de anul acesta.

„Descoperirea faptului că sarea este principala cauză pentru care noile medicamente dau greș, ne-a permis să țintim hormonii care influențează hipertensiunea”, a declarat Dr. Morris Brown, coducătorul studiului PATHWAY desfășurat la Universitatea Queen Mary din Londra.

1 din 10 pacienți cu tensiune arterială mărită au „hipertensiune rezistentă”, asta însemnând că nu poate fi controlată în ciuda tratamentului cu un diuretic și cel puțin două alte medicamente anti-hipertensive.

Rezultatele inițiale ale studiului PATHWAY-2, din urmă cu doi ani, au scos la iveală faptul că spironolactona (un diuretic descoperit cu 50 de ani în urmă, dar utilizat rar pentru tratamentul hipertensiunii) a fost mult mai eficientă decât alte medicamente în scăderea tensiunii acestor pacienți cu hipertensiune greu de tratat.

PATHWAY-2 a fost la început, un studiu de fază IV care a comparat patru tipuri de intervenții adiționale în cazul pacienților cu hipertensiune greu de tratat (RHTN). La începutul studiului, toți pacienții (314 la număr) au primit cele mai bine tolerate doze ale trei medicamente: un inhibitor pentru enzima de conversie sau un blocant al receptorului de AGII în combinație cu un blocant al canalului de calciu și un diuretic.

Pacienții au primit constant acest tratament, fiind rotiți în 4 cicluri (un ciclu avea durata de 12 săptămâni), iar în fiecare ciclu au primit câte una dintre cele 4 terapii adiționale testate în studiu: placebo, bisoprolol, dozaxosin sau spironolactonă.

Trei substudii au fost incluse în studiul PATHWAY-2, evaluând mecanismul din spatele eficacității atât de mari a spironolactonei și testând dacă amilorida ar putea avea același efect. În urma măsurătorilor a fost confirmat faptul că într-adevăr, amilorida are același efect.

În acest moment, noile analize ale aceluiași studiu aduc în atenție motivul pentru care spironolactona și alte diuretice mai vechi, ca amilorida, funcționează la fel de bine de asemenea în reducerea hipertensiunii.

„Aceste descoperiri oferă alternative pentru pacienții care nu tolerează spironolactona. Avem acum două noi terapii bazate pe substanțe vechi. Studiul nostru dovedește că oricare dintre cele două diuretice va avea rezultate foarte bune în reducerea tensiunii la majoritatea pacienților. Această scădere a tensiunii va reduce semnificativ riscul bolilor de inimă, al accidentului vascular cerebral și al unui deces prematur”, a declarat Dr. Bryan Williams, Șeful Departamentului de Medicină din cadrul Universității College din Londra.

„Este remarcabil că având atâtea avansuri ale medicinei și terapii scumpe, am fost capabili să revizuim utilitatea medicamentelor descoperite acum mai bine de 50 de ani și să demonstrăm că ele funcționează foarte bine pentru pacienții cu RHTN”, a concluzionat Dr. Williams.

Mai multe știri #ESCCongress 2017:

Apixaban scade riscul de accident vascular cerebral la pacienții cu fibrilație atrială, tratați prin cardioversie

Studiul ORION 1: Inclisiran scade LDL-colesterolul din sânge pe o perioadă de până la un an

Beneficiile Rivaroxaban în boala ischemică periferică și boala coronariană stabilă

Un nou rol pentru enzima PCSK9: co-activator al funcției trombocitelor. Noi indicații pentru inhibitorii PCSK9?

Leave a Comment

Your email address will not be published.