Dr. Marius Geantă, la Știința 360: Potențialul secvențierii genomice rapide în bolile neurologice pediatrice – „Totul e să avem timp”
Secvențierea rapidă a întregului genom ar putea identifica o cauză genetică pentru aproape jumătate dintre copiii spitalizați cu afecțiuni neurologice inexplicabile. Dincolo de randamentul diagnostic, miza este cât de repede pot fi transformate rezultatele genetice în decizii medicale relevante.
În emisiunea Știința 360, de la Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a explicat potențialul acestei tehnologii, dar și provocările care însoțesc integrarea ei în practica medicală.
De la incertitudine diagnostică la o explicație genetică
Pentru unii copii cu afecțiuni neurologice severe, identificarea cauzei bolii poate reprezenta un proces îndelungat. Manifestările clinice pot apărea la un anumit interval după naștere, iar medicii nu reușesc întotdeauna să stabilească etiologia prin investigațiile inițiale.
Hipotonia musculară, caracterizată printr-un tonus muscular redus, este unul dintre exemplele discutate de Marius Geantă în emisiune. În astfel de situații, absența unui diagnostic clar poate întârzia orientarea conduitei medicale și menține incertitudinea pentru familie.
„Genul acesta de manifestări despre care pediatrii nu prea știu ce să spună, nu pot să identifice etiologia, care nu pot să identifice cauza, au rămas așa tot timpul într-o zonă, pe de-o parte, de nevoi medicale neacoperite și, pe de altă parte, […] situațiile respective se transformă într-o povară imensă pentru copiii respectivi, pentru familii și pentru societate”, a explicat Marius Geantă la Știința 360.
O posibilă soluție este secvențierea rapidă a întregului genom (rapid whole-genome sequencing – rWGS), o tehnologie care permite analiza extinsă a ADN-ului pentru identificarea unor variante genetice ce ar putea explica manifestările pacientului.
Spre deosebire de testarea genetică țintită, care investighează anumite gene în funcție de suspiciunea clinică, secvențierea întregului genom poate fi utilă atunci când cauza bolii nu este cunoscută și nu există o singură regiune genetică evidentă care să fie investigată.
Mai multe detalii: STUDIU. Testarea genomică rapidă ar putea oferi un diagnostic pentru aproape jumătate dintre copiii cu boli neurologice inexplicabile
Ce arată studiul publicat în JAMA Neurology?
Un studiu realizat de specialiști de la Mayo Clinic și publicat în JAMA Neurology a evaluat utilitatea secvențierii rapide a întregului genom la 175 de copii spitalizați pentru afecțiuni neurologice fără o cauză identificată.
Cercetarea a arătat că testarea a identificat un diagnostic genetic concordant cu manifestările clinice la 79 dintre cei 175 de copii, reprezentând 45,1% din cohortă. Rezultatele preliminare au fost disponibile, în medie, după patru zile, iar rapoartele finale, după aproximativ 10,4 zile.
Randamentul diagnostic a fost diferit în funcție de vârstă: 52,7% dintre copiii aflați în afara perioadei neonatale au primit un diagnostic, comparativ cu 36,6% dintre nou-născuți.
Dincolo de identificarea unei cauze genetice, cercetătorii au analizat și efectul rezultatelor asupra îngrijirii medicale. Dintre cei 82 de copii cu diagnostic concordant cu tabloul clinic, 54 (65,9%) au beneficiat de modificări ale managementului medical.
În analiza publicată de Raportul de Gardă, Bianca Cucoș, medic genetician și editor-șef al publicației, evidențiază tocmai această distincție între randamentul diagnostic și utilitatea clinică. Identificarea unei variante genetice este importantă, dar relevanța ei depinde de concordanța cu manifestările pacientului și de măsura în care informația poate contribui la deciziile medicale.
Cele două dimensiuni nu trebuie confundate: un diagnostic genetic nu garantează existența unui tratament specific, iar o modificare a managementului nu demonstrează automat o îmbunătățire a prognosticului.
Citește și: Ziua Bolilor Rare 2023: Medicina genomică revoluționează strategiile de screening neonatal
De ce contează rapiditatea diagnosticului?
În bolile neurologice pediatrice, timpul necesar stabilirii diagnosticului poate influența traseul pacientului. Rezultatele genetice obținute în câteva zile pot contribui la alegerea investigațiilor suplimentare, la orientarea tratamentului și la stabilirea unei strategii de monitorizare.
În intervenția sa, Marius Geantă a subliniat că beneficiile unui diagnostic genetic diferă de la un caz la altul. Pentru unii copii, rezultatul poate permite identificarea unei opțiuni terapeutice mai potrivite. Pentru alții, poate deschide accesul la un studiu clinic sau poate contribui la evaluarea unor medicamente care nu ar fi fost luate inițial în considerare.
„Pentru unele dintre aceste boli, poate asta înseamnă și un tratament mai bun. Pentru altele, poate să însemne […] accesul într-un studiu clinic”, a explicat acesta.
Există și situații în care nu este disponibil un tratament care să vizeze direct cauza bolii. Chiar și atunci, cunoașterea etiologiei poate ajuta echipa medicală să ia decizii mai bine fundamentate și să evite intervenții care nu sunt justificate de diagnosticul real.
Prin urmare, valoarea secvențierii genomice nu se rezumă la obținerea unui rezultat de laborator. Întrebarea esențială este ce poate face echipa medicală cu informația respectivă și în ce măsură aceasta schimbă îngrijirea pacientului.
De ce este necesară secvențierea întregului genom?
În evaluarea unei boli cu etiologie necunoscută, medicii nu știu întotdeauna ce genă ar trebui investigată. O abordare limitată la anumite gene poate fi utilă atunci când manifestările clinice indică o suspiciune bine definită, însă poate să nu surprindă toate cauzele posibile în cazurile complexe.
Interpretarea rămâne însă complexă. O modificare genetică nu înseamnă automat că aceasta este responsabilă pentru boală. Rezultatele trebuie corelate cu tabloul clinic și cu dovezile științifice disponibile, pentru a diferenția variantele relevante de cele care nu explică manifestările investigate.
Această etapă este esențială pentru a evita atribuirea eronată a unei cauze genetice și pentru a transforma informația genomică într-un diagnostic cu semnificație clinică.
De ce nu se face secvențierea rapidă a întregului genom tuturor copiilor?
Dacă tehnologia poate identifica o cauză genetică la aproape jumătate dintre copiii incluși în studiu, apare firesc întrebarea de ce nu este utilizată pentru toți copiii încă de la naștere.
Marius Geantă a explicat că domeniul se află în evoluție și că extinderea utilizării testării genomice trebuie susținută de dovezi suplimentare. O direcție posibilă este identificarea unor grupuri de pacienți cu caracteristici clinice bine definite, pentru care probabilitatea obținerii unui diagnostic și beneficiul clinic justifică investigația, urmată de extinderea treptată a indicațiilor.
Costurile și disponibilitatea tehnologiei s-au schimbat în ultimii ani, însă accesul la secvențiere nu rezolvă singur toate provocările. Sunt necesare infrastructură, specialiști care să interpreteze datele, criterii de selecție a pacienților și trasee medicale prin care rezultatele să poată fi utilizate la timp.
În plus, studiul a fost retrospectiv și a inclus copii evaluați într-un singur centru medical terțiar din Statele Unite. Proporția diagnosticelor obținute nu poate fi extrapolată automat tuturor copiilor cu manifestări neurologice inexplicabile.
Rezultatele oferă argumente pentru evaluarea mai timpurie a testării genomice în cazurile potrivite, inclusiv în afara secțiilor de terapie intensivă neonatală, dar nu justifică, în sine, testarea universală.
De la diagnostic la utilitate clinică: următoarea etapă a medicinei genomice
O direcție de cercetare discutată de Marius Geantă este utilizarea datelor genomice pentru identificarea unor opțiuni terapeutice care nu ar fi fost evidente pe baza simptomelor sau a diagnosticului clinic inițial. Aceasta include investigarea posibilității ca unele medicamente deja aprobate să fie utile și în alte afecțiuni, atunci când există dovezi care susțin o asemenea utilizare.
O astfel de abordare necesită evaluare științifică riguroasă și nu înseamnă că un medicament poate fi recomandat doar pentru că datele genetice sugerează o posibilă legătură. Informația genomică trebuie integrată în ansamblul dovezilor clinice, iar deciziile terapeutice trebuie adaptate fiecărui pacient.
„Totul e să avem timp”, a remarcat Marius Geantă în emisiune, referindu-se la nevoia de a genera și analiza mai multe date și de a le transforma în utilitate clinică.
În cazul copiilor cu boli neurologice inexplicabile, secvențierea rapidă a întregului genom ar putea scurta drumul către un diagnostic și ar putea schimba conduita medicală într-o proporție importantă de cazuri. Provocarea următoare este ca aceste rezultate să fie integrate în trasee de îngrijire care să permită utilizarea lor la timp și în beneficiul real al pacienților.
Inteligența artificială generativă a fost utilizată pentru sprijin în redactare. Articolul a fost verificat, editat și aprobat de echipa Raportul de Gardă, care își asumă responsabilitatea editorială pentru conținut.