De ce unii copii sunt mofturoși la masă: factorii genetici pot explica până la 16% din acest comportament
Nu toți copiii se raportează la mâncare în același mod. În timp ce unii acceptă cu ușurință alimente noi, alții pot avea reacții puternice de respingere sau pot mânca extrem de limitat. Aceste diferențe nu sunt întotdeauna explicate de obiceiurile familiale sau de educație și pot avea legături cu dezvoltarea timpurie și cu factori biologici.
În cadrul unui studiu publicat în JAMA Network, a fost analizată baza de date norvegiană MoBa, care urmărește copiii de la vârsta de 6 luni până la adolescență, pentru a investigata prevalența și caracteristicile dezvoltării ARFID (Avoidant/Restrictive Food Intake Disorder).
Evitarea sau restricția alimentară reprezintă o problemă frecventă în copilărie și poate lua forma unui model de alimentație disfuncțional caracterizat prin selectivitate alimentară, sensibilitate crescută la texturi, mirosuri sau gusturi, lipsă de interes pentru mâncare ori teamă de consecințe negative ale alimentației. Tulburarea evitant-restrictivă a ingestiei alimentare, introdusă în DSM-5 și ICD-11, descrie forme severe ale acestor comportamente atunci când produc deficite nutriționale sau de creștere, fără a fi legate de imagine corporală. În acest context, studiul evaluează prevalența fenomenului, evoluția lui de-a lungul copilăriei și adolescenței și posibilele sale baze genetice.
Studiul evidențiază faptul că simptomele persistente de evitare și restricție alimentară sunt asociate cu dificultăți de dezvoltare încă din primii ani de viață și cu risc crescut pentru tulburări de neurodezvoltare.
În cadrul studiului au fost incluse date de la peste 35.000 de copii cu date la 3 și 8 ani. Aproximativ o treime au prezentat simptome evitant-restrictive la una dintre vârste, însă doar 6% au manifestat un model persistent. Aproximativ 2-3% au prezentat, pe lângă simptomele alimentare și deficit de creștere sau au fost diagnosticați cu diverse afecțiuni medicale. Copiii cu simptomatologie persistentă au prezentat dificultăți mai mari în dezvoltarea limbajului, motricității, comportamentelor sociale, reglării emoționale și atenției, diferențele fiind vizibile încă din primul an de viață și menținându-se până la vârsta de 14 ani. Prevalența tulburărilor de neurodezvoltare, precum autismul, ADHD sau întârzierea globală de dezvoltare, a fost semnificativ mai crescută în rândul copiilor cu pattern persistent. Aceste rezultate sugerează că tendința de a evita mâncarea nu este un fenomen izolat, ci se integrează adesea într-un profil neurodezvoltativ mai amplu.
Analizele genetice realizate au indicat că variațiile comune ale ADN-ului explică între 8 și 16% din variabilitatea acestor comportamente alimentare, valori comparabile cu alte trăsături comportamentale din copilărie. S-a identificat o asociere semnificativă între o variantă genetică din gena ADCY3 și forma clinică de ARFID, genă anterior implicată în reglarea apetitului, semnalizarea olfactivă și boli gastrointestinale. Analizele au evidențiat corelații genetice între restricția alimentară și trăsături din sfera tulburărilor de neurodezvoltare, a dezvoltării fizice, preferințelor alimentare și funcțiilor digestive, ceea ce întărește ipoteza unui substrat biologic comun.
Identificarea unor variante genetice implicate, precum și a suprapunerii genetice cu alte trăsături complexe, reprezintă un progres important în înțelegerea bazei biologice a acestor comportamente. Rezultatele subliniază necesitatea identificării timpurii și a suportului multidisciplinar pentru copiii cu pattern persistent de evitare și restricție alimentară, deoarece aceste dificultăți tind să se mențină și să influențeze multiple domenii ale funcționării copilului.
Citește și:
- #ESMO23. Restricția calorică în timpul chimioterapiei îmbunătățește calitatea vieții și reduce oboseala pacientelor cu cancer de sân
- STUDIU. Primii biomarkeri imunologici materni care pot identifica o formă de autism au fost evidențiați cu ajutorul AI
- STUDIU. Problemele de neurodezvoltare ar putea fi anticipate prin modelarea microbiotei bebelușilor cu ajutorul Digital Twins