Pembrolizumab, prima imunoterapie aprobată de FDA pentru cancerul esofagian avansat
Pembrolizumab a fost aprobat de către FDA (US Food and Drug Administration) ca monoterapie la pacienții cu carcinom esofagian cu celule scuamoase avansat local sau metastatic, care exprimă PD-L1, recidivat după cel puțin o altă linie de terapie sistemică.
Odată cu aprobarea pembrolizumab, cancerul esofagian s-a alăturat astfel formelor de cancer care pot beneficia de imunoterapie. Noua aprobare a medicamentului se adaugă unei liste care include alte 20 de indicații validate de FDA pentru pembrolizumab, printre care se numără cancerul pulmonar, melanomul, cancerul de cap și gât, cancerul hepatic, renal, urotelial.
„De-a lungul timpului, pacienții cu cancer esofagian avansat au dispus de opțiuni terapeutice limitate, mai ales în cazul bolii recidivate. Odată cu această aprobare, pembrolizumab oferă o nouă opțiune importantă de terapie pentru pacienți și medici”, a declarat Dr. Jonathan Cheng, vice-președinte al diviziei de cercetare oncologică din cadrul Merck Research Laboratories.
Aprobarea se bazează pe rezultatele studiului KEYNOTE-181, prezentate la începutul acestui an în cadrul Simpozionului pentru Cancerele Gastrointestinale. Studiul multicentric, randomizat, controlat placebo, de fază 3, a înrolat 628 de pacienți cu forme recidivate, avansate local sau metastazate de cancer esofagian care au progresat după administrarea prealabilă a cel puțin unei alte terapii sistemice. A fost testată prezența markerului PD-L1 la nivelul tumorilor, precum și statusul PD-L1 utilizând un kit farmacologic aprobat de FDA (PD-L1 IHC 22C3).
Pacienții au fost împărțiți în două grupuri în funcție de tratament:
- pembrolizumab (câte 200 mg la 3 săptămâni);
- oricare alt regim chimioterapic: paclitaxel (80-100 mg în zilele 1, 8 și 15 ale fiecărui ciclu de 4 săptămâni), docetaxel (câte 75 mg la 3 săptămâni) sau irinotecan (câte 180 mg la 2 săptămâni).
Statusul tumoral a fost evaluat la fiecare 9 săptămâni de la începerea tratamentului, care a fost întrerupt numai în cazul atingerii nivelului maxim de toxicitate sau progresiei bolii.
Obiectivul principal al studiului a fost supraviețuirea globală. Deși tratamentul a fost favorabil, nu s-a înregistrat o diferență semnificativă statistic a supraviețuirii globale între cele două grupuri (7,1 luni vs 7,1 luni).
Beneficiul terapeutic a fost semnificativ la subgrupul de pacienți cu tumori al căror scor combinat pozitiv al PD-L1 a fost ≥ 10 (n = 222 de pacienți), indiferent de histologia tumorală. CPS (scor combinat pozitiv) se calculează pe baza numărului de celule pozitive PD-L1 și de celule tumorale viabile, derivate din țesutul biopsiat.
În cazul pacienților cu CPS ≥ 10 , tratamentul cu pembrolizumab a condus la o supraviețuire de 43% la 12 luni, față de 20% în cazul celor tratați cu placlitaxel, docetaxel sau irinotecan. După o evoluție medie de 7,1 luni a pacienților tratați cu pembrolizumab și de 6,9 luni a celor din grupul de control, s-au obținut rate ale supraviețuirii globale de 9,3 luni, comparativ cu 6,7 luni. În plus, profilul de siguranță a fost mai bun în cazul tratamentului cu pembrolizumab față de chimioterapie.
„Pacienții cu cancer esofagian avansat după prima linie de chimioterapie au prognostic nefavorabil și puține opțiuni de tratament. Taxanii și irinotecanul au fost folosiți drept linia a doua de tratament dar nu s-au observat beneficii asupra supraviețuirii globale în studiul de fază 3 care a evaluat chimioterapia. Datele acestea ne sugerează că pembrolizumab ar trebui considerat ca noul standard terapeutic de linia a doua la pacienții cu CPS al PD-L1 ≥ 10”, a concluzionat Dr. Takashi Kojima, National Cancer Center Hospital East, Kashiwa, Japonia.
Rolul pembrolizumab în cancerul esofagian
Pembrolizumab este un anticorp monoclonal ce blochează interacțiunea dintre PD-1 și liganzii săi, PD-L1 și PD-L2. Fiziologic, interacțiunea dintre PD-1 și PD-L1 are rolul de a inhiba limfocitele T, menținând activitatea sistemului imun în limite normale. Astfel, se previn distrugeri tisulare sau fenomene autoimune. Unele tipuri de cancer se folosesc de această cale pentru a inhiba răspunsul imun prin producția unor proteine care se leagă de PD-1. Inhibitorii PD-L1 și PD-1 împiedică acest mecanism adaptativ al celulelor maligne, activează limfocitele T și cresc capacitatea sistemului imun de a lupta împotriva celulelor tumorale.
Cancerul esofagian determină 400.000 decese anual în întreaga lume. Rata de supraviețuire la 5 ani pentru pacienții cu cancer esofagian localizat este de 43%, însă atunci când boala diseminează în alte organe aflate la distanță, doar 5% dintre pacienți supraviețuiesc.
