PROPUNERE: o nouă definiţie a embrionului uman. Care sunt implicațiile?
Recent, o echipă de la Weizmann Institute of Science a raportat în Nature, obținerea unor structuri embrionare din celule stem, în laborator. Posibilitatea construirii unor comunități de celule stem care se auto-organizează similar structurilor embrionare în primele săptămâni de viață a ridicat întrebarea dacă aceste modele pot fi denumite embrioni sau nu. În acest context, o nouă definiție a embrionului uman a fost propusă într-un articol publicat în Cell. Lucrarea este un pas înainte pentru a crește gradul de conștientizare la nivelul factorilor de decizie politică, societăților științifice și comisiilor de etică legat de implicațiile progreselor științifice în domeniul embriologiei.
Conform definiției propuse, embrionul uman reprezintă “un grup de celule umane susținute de elemente care îndeplinesc funcții extra-embrionare și uterine care, combinate, au potențialul de a forma un făt”, având la bază ceea ce poate deveni un embrion uman – un organism viu, și nu originea sa în procesul de fecundație.
Deoarece definițiile acceptate în prezent nu realizează o distincție clară între ce reprezintă embrionul uman versus modelele embrionare, există o serie de consecințe care ar putea limita utilizarea acestora, începând de la atragerea finanțărilor pentru cercetarea care folosește aceste structuri până la condamnări penale ale cercetătorilor implicați în studiul lor.
Modelele embrionare reprezintă, însă, o resursă importantă de a studia și înțelege infertilitatea, avorturile spontane și bolile genetice, fiind o alternativa mai flexibilă din punct de vedere etic de a cerceta embrionii umani. Propunerea noii definiții este o modalitate de a evita eventualele consecințe negative asociate definirii improprii a embrionului uman și de a susține progresele în domeniul embriologiei prin utilizarea modelelor embrionare.
Istoricul definirii embrionului uman
Termenul de embrion (“ceea ce crește”), originar din limba greacă, a fost definit începând cu anii 1870 drept rezultatul procesului de fertilizare a ovocitului de către spermatozoid. În secolul 20, definiția legală a embrionului s-a referit la grupul de celule rezultate în urmă fertilizării și care se dezvoltă până la apariția organelor precum cordul și creierul, moment din care acesta este considerat făt.
În 1997, când a fost realizată prima clonare a unui mamifer, s-a demonstrat că nu este necesar procesul clasic de fertilizare pentru a fi obținut un organism în viață. Introducerea ADN-ului recoltat din orice celulă într-un ovocit gol poate produce o clonă, sărind peste etapa de fertilizare. Mai multe state au modificat definițiile legale ale embrionului, unele dintre acestea incluzând capacitatea embrionului de a genera o ființă umană. Definițiile acestea, însă, au fost adesea vagi.
Acoperă noua definiție toate aspectele care ar trebui considerate?
În raport cu nivelul tehnologiilor actuale și capacitatea de generare a unui organism viu în laborator, noua definiție a embrionului uman pare să fie adecvată, deoarece modelele embrionare generate în acest moment în laborator din celule stem nu sunt capabile de a forma un nou-născut. Sau cel puțin nu știm acest lucru. Progresul științific ulterior, însă, ar putea să permită supraviețuirea și nașterea unui organism format pe această cale, moment în care standardele etice de utilizare a acestor modele embrionare în cercetare vor fi similare celor aplicate embrionilor umani formați prin fertilizare.
Absența capacității de generare a unui organism viu pe baza modelelor sintetice ar putea fi demonstrată, fără a exista dubii, doar prin inițierea unei sarcini la o persoană cu ajutorul acestora. În prezent, însă, este interzisă clonarea umană reproductivă. De asemenea, ghidurile aplicabile emise de International Society for Stem Cell Research interzic transferul unui model uman embrionar în uterul unui om sau al unui animal.
Din aceste motive, pentru a stabili potențialul de generare a unui organism uman viu, a fost propusă construirea unor modele embrionare similare pentru diverse specii de animale, acestea putând fi implantate intrauterin și evaluat, astfel, potențialul de transformare într-un organism viu. Noua definiție nu este, însă, perfectă în raport cu situațiile care pot să apară în prezent. Acei embrioni umani care au mutații genetice incompatibile cu supraviețuirea peste 20 săptămâni de sarcină ar putea să nu mai fie considerați embrioni umani, dacă noua definiție ar deveni legală.
Așadar, aspectele care trebuie evaluate și considerate pentru a defini embrionii umani sunt foarte complexe și este probabil ca niciodată să nu putem să stabilim o definiție perfectă și corectă, din punct de vedere atât, biologic, cât și etic și legal. Este important ca aceasta să fie adaptată în mod constant, pe măsură domeniul evoluează și noi probleme trebuie identificate și țintite.
Citește și:
- Primii bebeluși concepuți prin utilizarea ADN-ului care provine din 3 surse s-au născut în Regatul Unit
- STUDIU. Durata sarcinii și momentul nașterii, influențate de factori genetici. Cum ar putea fi prevenite nașterile premature?
- #ESCCongress. Ghid despre fertilizarea in vitro, contracepția și încetarea sarcinii pentru femeile care suferă de boli cardiovasculare