STUDIU. Adăugarea ribociclib la tratamentul adjuvant pentru cancerul de sân HR+/HER2- incipient reduce cu 25% riscul de recurență
Pacienții cu cancer de sân HR+/HER2-, diagnosticați într-un stadiu incipient al bolii, au avut un răspuns bun la tratamentul cu ribociclib împreună cu un inhibitor de aromatază nesteroidian, cu îmbunătățirea supraviețuirii fără boală comparativ cu un inhibitor de aromatază în monoterapie. Aceste date au fost demonstrate într-un studiu de fază 3 publicat în The New England Journal of Medicine.
”În studiul NATALEE, am examinat inhibarea CDK4/6 în cancerul de sân cu HR+/HER2-, prin adăugarea a 3 ani de tratament adițional cu ribociclib la tratamentul adjuvant standard cu inhibitori nesteroidieni de aromatază la pacienți cu cancer de sân descoperit incipient. Rezultatele acestui studiu au arătat un beneficiu semnificativ în supraviețuirea fără dezvoltarea bolii invazive la cei care au primit ribociclib față de un inhibitor nesteroidian de aromatază ca terapie adjuvantă în cancerul de sân stadiul II sau III cu receptori hormonali pozitivi și HER2 negativi; un risc cu 25.2% mai mic de boală invazivă, recurență sau moarte și un beneficiu absolut în supraviețuirea fără a dezvolta boală invazivă la 3 ani”, au declarat autorii studiului într-un articol publicat în Oncology Nursing News.
În studiul NATALEE randomizat de fază 3, condus la nivel internațional, cercetătorii au distribuit în mod egal și randomizat pacienții astfel încât un grup a primit ribociclib oral într-o doză de 400 mg administrată o dată pe zi pentru 21 de zile consecutive, urmate de 7 zile de pauză, într-un ciclu de 28 de zile timp de 36 de luni în combinație cu letrozol 2.5 mg oral sau anastrozol 1 mg oral, o dată pe zi, iar celălalt grup a primit un inhibitor nesteroidian de aromatază în monoterapie. Pacienții care au primit tratamentul combinat nu au întrerupt inhibitorul de aromatază nesteroidian după cele 36 de luni. Aceștia au fost incluși în studiu în funcție de stadializarea anatomică (stadiul II vs III), statusul hormonal (femei premenopauză și bărbați vs. femei postmenopauză), administrarea chimioterapiei adjuvante sau neoadjuvante și locația geografică.
Pacienții cu stadiul IIB sau III au fost incluși în studiu indiferent de statusul ganglionilor limfatici. Cei cu boală stadiul IIA au fost eligibili dacă existau metastaze în cel puțin un ganglion limfatic, iar la cei cu stadiul II fără implicare ganglionară, indexul de proliferare Ki-67 trebuia să fie de cel puțin 20% sau să fie incadrați într-un grup cu risc genomic înalt. Au fost excluși din studiu pacienții cu tratament cu inhibitori CDK4/CDK6 în antecedente, boala cardiacă necontrolată, semnificativă din punct de vedere clinic sau cu anomalii de repolarizare cardiacă.
Studii anterioare au demonstrat că administrarea ribociclibului împreună cu terapia endocrină a dus la îmbunătățiri importante în supraviețuirea fără progresia a bolii la pacienții cu cancer de sân diagnosticat într-un stadiu avansat, cu HR+/HER2-. Studiul NATALEE a urmărit evaluarea combinației terapeutice și la pacienții diagnosticați într-un stadiu incipient.
Administrarea timp de 3 ani a ribociclibului în doză de 400 mg a avut un profil de siguranță predictibil, fiind mai bun decât în cazul administrării acestuia în doză de 600 mg în cancerul mamar metastatic.
Cea mai comună reacție adversă de orice grad la pacienții care au primit tratament combinat a fost neutropenia asimptomatică (62.1%), un efect cunoscut al ribociclibului. La 19% din pacienții care au primit ribociclib a fost necesară oprirea tratamentului din cauza reacțiilor adverse, iar la 21.9% a fost scăzută doza. În grupul celor care au primit doar tratament endocrin, oprirea tratamentului a fost din cauza recidivei bolii (7%) sau deciziei medicului/pacientului (12%).
În prezent pacienții sunt monitorizați și urmăriți în continuare pentru a evalua rezultatele pe termen lung pentru a înțelege mai bine cum tratamentul cu ribociclib afectează recurența bolii atât precoce, cât și tardiv.
Autorii însă subliniază că în ciuda rezultatelor încurajatoare observate în terapie cu inhibitorii CDK4/6 la pacienții cu cancer de sân stadiile II și III, chimioterapia nu trebuie înlocuită cu aceștia. Pe de altă parte, testarea pentru mutația BRCA este foarte importantă la pacienții cu risc înalt, deoarece administrarea ribociclib împreună cu terapia endocrină poate să interfereze cu folosirea olaparibului, un inhibitor al enzimelor poli ADP-riboză de tip polimerază, indicat la pacienții cu cancer mamar cu risc înalt, stadiu precoce și cu mutație BRCA, folosit în monoterapie sau în combinație cu alte chimioterapice bine cunoscute.