#EAU19. Testosteronul încetinește recidiva cancerului de prostată la pacienții cu risc scăzut
În cel mai mare studiu de acest fel efectuat până în prezent, cercetătorii americani au arătat că terapia de substituție cu testosteron încetinește recurența cancerului de prostată la pacienții cu risc scăzut. Acest lucru poate pune sub semnul întrebării aplicabilitatea tratamentului hormonal de prostată pentru care a fost decernat Premiul Nobel. Studiul a fost prezentat la Congresul Asociației Europene de Urologie 2019 din Barcelona.
Pentru mult timp, medicii au considerat testosteronul ca un hormon care promovează cancerul de prostată. Pentru lucrarea sa din 1941, care raporta impactul dramatic al reducerii testosteronului asupra cancerului de prostată, Huggins a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1966. De atunci, medicamentele care reduc nivelurile de testosteron au devenit o opțiune standard pentru mulți pacienți.
Cu toate acestea, la sfârșitul anilor 1990 și 2000, medicii au descoperit că, deși bărbații care au primit tratamente anti-testosteron pe termen lung nu au murit de cancer de prostată, aceștia au decedat prematur din cauza unor boli cardiovasculare. Deși terapiile anti-testosteron au tratat cancerul de prostată, nivelurile extrem de scăzute ale acestui hormon au determinat complicații metabolice, cum ar fi creșterea zahărului din sânge, diabetul zaharat, creșterea colesterolului, a grăsimii viscerale abdominale și nu numai. De asemenea, nivelul scăzut de testosteron cauzat de tratamentul anti-androgen a dus la pierderea funcției sexuale a multor bărbați. Acest lucru a determinat unii medici să sugereze tratamentul cu testosteron pentru bărbații cu risc scăzut după radioterapie sau tratamentul chirurgical.
„Au existat studii mai mici care au indicat faptul că testosteronul nu reprezintă un pericol pentru anumite grupuri de pacienți, dar acesta este cel mai mare studiu efectuat vreodată. Încă nu sugerăm că metodele de tratament trebuie schimbate. Suntem însă în stadiul în care trebuie să punem sub semnul întrebării tabu-ul împotriva utilizării testosteronului în terapia cancerului de prostată – în special pentru pacienții cu risc scăzut după prostatectomie radicală. Avem nevoie de comunitatea oncologică / urologică pentru a începe examinarea utilizării testosteronului” – a declarat Prof. Thomas Ahlering.
Începând din 2008, o echipă de medici de la Universitatea din California, Irvine, condusă de Prof. Thomas Ahlering, a început să selecteze cu atenție pacienții pentru substituirea testosteronului după tratamentul primar al cancerului de prostată cu prostatectomie radicală robotizată, în speranța de a îmbunătăți recuperarea funcției sexuale.
“Acest rezultat nu este ceea ce ne-am propus să dovedim, așa că a fost o mare surpriză: nu numai că înlocuirea testosteronului nu a generat recurențe, ci a redus ratele de recurență. În timp ce testosteronul nu vindecă cancerul per se, el încetinește progresia bolii cu o medie de 1,5 ani. Știm deja că testosteronul poate determină diverși markeri fiziologici, cum ar fi masa musculară, niveluri mai bune ale colesterolului și trigliceridelor și creșterea activității sexuale, astfel încat aceste constatări reprezintă un câștig” – a adăugat Prof. Thomas Ahlering.
Echipa a lucrat cu 834 pacienți supuși prostatectomiei radicale. Medicii au tratat 152 de pacienți cu risc scăzut, care nu prezentau semne de boală, cu terapie de substituție cu testosteron. După aproximativ 3,1 ani de la intervenția chirurgicală, medicii au testat pacienții pentru recurența biochimică a cancerului, prin măsurarea antigenului specific prostatic (PSA). Ei au descoperit că boala a recidivat numai pentru aproximativ 5% dintre pacienții tratați, în timp ce cancerul a reapărut la 15% dintre pacienții care nu au primit testosteron. Echipa a constatat o reducere a recidivei de aproape trei ori la trei ani.
Prof. Francesco Montorsi (Milano), Secretarul General Adjunct pentru Știință al Asociației Europene de Urologie, a declarat:
„Această lucrare este într-adevăr importantă, deoarece subliniază importanța controlului nivelurilor de testosteron, ca parte a managementului pacienților cu tulburări sexuale cauzate de prostatectomia radicală. Evident, selectarea pacienților potriviți este vitală, dar dacă este confirmată, această descoperire poate avea beneficii imediate asupra calității vieții pacienților; posibilitatea de a reduce mortalitatea reprezintă un bonus neașteptat. Acum, avem nevoie de studii de dimensiuni mai mari pentru a susține aceste rezultate”.
Citește și:
- Erleada, primul tratament aprobat de FDA care întârzie în medie cu 2 ani apariția metastazelor în cancerul de prostată rezistent la terapia hormonală
- Enzalutamida, aprobată de FDA pentru tratamentul cancerului de prostată hormono-rezistent nemetastazat
- Apalutamida, aprobată în UE pentru tratamentul cancerului de prostată hormono-rezistent la pacienții cu risc înalt de a dezvolta metastaze