STUDIU. Afecțiunile cardiace dezvoltate după accidentul vascular cerebral sunt mediate imunologic
Leziunile și disfuncțiile altor organe, precum inima, care apar după accidentul vascular cerebral (AVC) sunt determinate de prezența unor modificări epigenetice la nivelul celulelor sistemului imun, conform unui studiu publicat în Cell. Hiperexpresia interleukinei 1b (IL-1b) a fost identificată drept principalul mediator al modificărilor epigenetice constatate.
Efectele epigenetice post-AVC au determinat alterarea profilului de transcriere și, în consecință, proteomul. Blocarea IL-1b și inhibarea migrației celulelor proinflamatorii la nivel cardiac a prevenit leziunile cordului după accidentul vascular cerebral.
Implicarea mecanismelor imunologice în apariția comorbidităților post-AVC a fost puțin investigată anterior, studiul aducând informații noi valoroase, care ar putea contribui la dezvoltarea de terapii care blochează procesele care determină leziunile extra-cerebrale, prevenindu-le.
Leziunile cerebrale de tip acut declanșează un răspuns inflamator sistemic, inițiat de eliberarea în circulație de proteine nucleare și ADN din celulele necrozate. Nivelurile citokinelor cresc, celulele sistemului imun sunt mobilizate, cu modificări ale compoziției și funcției acestora. Spre deosebire de răspunsul inflamator acut post-AVC, efectele cronice asupra sistemului imun au fost puțin descrise.
În plus față de mortalitatea și morbiditatea determinată de leziunea cerebrală ischemică în sine, morbiditatea pe termen lung asociază comorbidități secundare și complicații, care includ tulburări cognitive și demență, depresie, evenimente cardiovasculare, inflamație vasculară persistentă și tulburări metabolice.
Pentru a aprofunda cauza acestor modificări cronice extra-cerebrale post-AVC, noul studiu, a utilizat un model de accident vascular cerebral la șoareci de laborator. Cu ajutorul tehnicilor de secvențiere unicelulară, au fost analizate celulele imune din sânge și multiple organe periferice la o lună după accidentul vascular ischemic determinat experimental.
S-a demonstrat prezența unor modificări persistente proinflamatorii ale transcriptomului pe o perioadă de până la 3 luni post-AVC, la nivelul monocitelor/macrofagelor prezente în diverse organe, dar în special în inimă și ficat. După un accident vascular cerebral, cordul a prezentat disfuncție cronică diastolică.
Modificările constatate în cadrul noului studiu au avut, așadar, o bază epigenetică. Acest lucru înseamnă că, în urma unui accident vascular cerebral, au fost perturbate o serie de procese care implică informația genetică, fără a altera structura acesteia, ci modul în care genele se exprimă.
Există mai multe tipuri de modificări epigenetice. Metilarea ADN-ului, în mod particular, este un proces epigenetic care are drept consecință represia genică, astfel că aceasta nu va mai fi transcrisă în ARN mesager, iar proteinele codificate nu vor mai fi sintetizate. Metilarea ADN-ului poate fi determinată de diverși factori, inclusiv perturbările moleculare generate de un accident vascular cerebral.
Citește și:
- Cauzele genetice ale accidentului vascular cerebral: variantele genei HTRA1 ar putea deveni ținte pentru tratamentul personalizat
- #EAN20. Tulburările de somn ar putea fi corelate cu apariția unui nou AVC la pacienții cu antecedente cerebrovasculare
- Harta remodelării cordului în urma unui infarct miocardic acut, realizată la o rezoluție multi-omică fără precedent. Care sunt implicațiile terapeutice?