Osilodrostat, prima terapie orală care blochează sinteza cortizolului în boala Cushing, aprobată de FDA
Osilodrostat (denumire comercială Isturisa) este primul medicament aprobat de FDA (U.S. Food and Drug Administration) pentru tratamentul bolii Cushing la pacienții adulți care nu au indicație de rezecție chirurgicală a glandei pituitare, sau care au parcurs intervenția chirurgicală fără vindecare ulterioară. Osilodrostat se administrează oral și acționează prin inhibarea enzimei 11-beta-hidroxilază, prevenind sinteza de cortizol la nivelul glandelor suprarenale.
„Boala Cushing este o afecțiune rară, iar această nouă terapie ajută prin normalizarea nivelului de cortizol la cei care nu pot fi tratați convențional chirurgical”, afirmă Dr. Mary Thanh Hai, directorul Biroului de Evaluare a Medicamentelor din cadrul FDA.
Studiul de fază 3, randomizat, dublu-orb, în urma căruia s-a decis aprobarea Isturisa, a inclus 137 de pacienți adulți, cu o vârstă medie de 41 de ani, diagnosticați anterior cu boala Cushing. În majoritatea cazurilor a fost decisă intervenția chirurgicală de rezecție hipofizară, fără îndeplinerea ulterioară a scopului curativ. Toți participanții au primit timp de 6 luni osilodrostat 2 mg de 2 ori pe zi, doză care putea fi crescută până la 60 mg pe zi. La aproximativ jumătate dintre pacienți, nivelul de cortizol s-a normalizat după finalizarea acestei etape. Ulterior, a fost instituită faza de scădere treptată a dozei, în care 71% dintre cei cu nivel fiziologic de cortizol în sânge și cu tolerabilitate maximă la osilodrostat au fost redistribuiți pentru 8 săptămâni în 2 grupuri:
- grupul de test – administrare de Isturisa în doze mai mici;
- grupul de control – administrare de placebo.
La finalul studiului, rezultatele au arătat că 86% dintre pacienții care au primit osilodrostat și-au păstrat nivelul de cortizol în limite fiziologice, comparativ cu doar 30% dintre cei care au primit placebo.
Reacții adverse
Cele mai comune reacții adverse semnalate au fost insuficiența suprarenală, cefalee, grețuri și vărsături, astenie și edemul cauzat de retenția de fluide prin acțiunea asupra receptorilor de mineralocorticoizi. Hipocortizolemia, alungirea intervalului QT (o formă de aritmie cardiacă) și acumularea de precursori din lanțul de sinteză al cortizolului au fost de asemenea înregistrare ca efecte secundare, însă intr-o proporție scăzută.
Mecanismul de acțiune al osilodrostat
Osilodrostat inhibă enzima 11-beta-hidroxilază, una dintre enzimele esențiale pentru sinteza cortizolului în etapele finale ale cascadei de reacții biochimice, ce are loc la nivelul glandelor suprarenale. Medicamentele aprobate până în prezent pentru tratarea hipercorticismului, întâlnit atât în sindromul Cushing, cât și în boala Cushing, acționează în diverse teritorii – fie central, la nivelul glandei hipofize, fie periferic, la nivelul glandelor suprarenale, sau direct asupra receptorilor de cortizol, în întregul organism.
Până în prezent, osilodtrostat este singurul medicament aprobat și consacrat pentru tratamentul bolii Cushing. A fost declarat medicament orfan (Orphan Designation) de către FDA, adică destinat terapiei unei boli rare, cu producție în număr restrâns.
Despre boala Cushing
Boala Cushing este o afecțiune rară (1-3 cazuri la 1 milion de locuitori pe an), caracterizată de hiper-producția de hormon ACTH la nivelul glandei hipofize. ACTH reprezintă mesagerul central care determină secreția de cortizol de către glandele suprarenale, ce ulterior are efecte importante în cadrul mai multor țesuturi din organism. Cele mai frecvente efecte ale creșterii patologice ale cortizolemiei sunt:
- hipertensiune arterială;
- obezitatea cu dispunerea axială a țesutului adipos (facial, peri-cervical, trunchi și abdomen);
- diabet zaharat de tip 2;
- imunosupresie;
- vergeturi dispuse abdominal și axial:
- depresie și tulburări de dispoziție;
- hirsutism (pilozitate excesiv reprezentată la nivelul feței, pieptului, coapselor).
Sindromul Cushing reprezintă tabloul clinic complet al acestor manifestări și poate fi întâlnit și în alte condiții patologice, nu numai în boala Cushing. Cel mai frecvent, sindromul Cushing apare în urma terapiei prelungite cu glucocorticoizi.
Citește și:
- Acromegalia, o boală endocrină rară, pentru care stabilirea diagnosticului corect poate dura până la 16 an
- Portofoliul Janssen România, extins prin adăugarea medicamentelor orfane pentru hipertensiunea arterială pulmonară ale Actelion