CE SPUN STUDIILE despre consecințele pandemiei COVID-19 asupra sănătății mintale

Ce spun studiile

Dr. Denisa Petrescu
29 aprilie 2022
Citit de 1836 ori.

Pandemia COVID-19 a fost declarată de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în luna martie a anului 2020. Doi ani mai târziu, dovezile științifice indică faptul că pandemia a avut un impact negativ considerabil asupra sănătății mintale la nivel global. Rezultatele mai multor studii arată un risc crescut de a prezenta manifestări sau tulburări psihice ulterior infecției cu SARS-CoV-2. Totodată, nu doar pacienții COVID-19 au raportat rezultate negative în ceea ce privește sănătatea mintală, ci și persoanele care nu au trecut prin infecție. Dacă inițial teama de necunoscut, infodemia și incertitudinea referitoare la riscul individual au contribuit la sentimente de nesiguranță și anxietate în populația generală, aceste reacții au fost ulterior prelungite de restricțiile și modificările stilului de viață implementate pe termen nedefinit.

Informații esențiale:

În timpul pandemiei, prevalențele tulburărilor depresive și a celor anxioase au crescut la cote alarmante în mai multe populații, ceea ce a condus și la presiuni suplimentare asupra serviciilor de sănătate mintală.
Impactul pandemiei COVID-19 se resimte și în rândul copiilor și adolescenților, aceștia fiind în mod particular vulnerabili la efectele negative pe termen lung.
Consumul de alcool și decesele legate de acest obicei nociv au crescut în mod dramatic.
Una din cinci persoane diagnosticate cu COVID-19 au primit și un diagnostic din sfera tulburărilor mintale pe parcursul următoarelor trei luni de la data primului test pozitiv pentru SARS-CoV-2.
Deși pandemia a generat un interes crescut în sfera tulburărilor psihice, această perioadă a evidențiat și vulnerabilitățile sistemice și necesitatea implementării unor politici de sănătate care să ofere sprijin pentru sănătatea mintală a populațiilor generale și a pacienților COVID-19.

Sănătatea mintală populațională în timpul pandemiei COVID-19

În primul an al pandemiei, la nivel mondial au fost raportate creșteri îngrijorătoare ale prevalenței tulburării depresive majore (TDM) și ale tulburărilor anxioase (27,6% și respectiv 25,6%). În ciuda variabilității datelor obținte, grupele cu risc crescut au fost reprezentate de femei, adulții tineri (între 20 și 24 de ani) și cei care aveau afecțiuni medicale pre-existente. Conform aceluiași raport publicat de OMS, deși datele nu indică o modificare semnificativă a ratelor de suicid de la începutul pandemiei, a fost raportat un risc crescut de tentative de suicid în rândul persoanelor tinere. Considerând legătura deja cunoscută dintre ratele de suicid și dificultățile financiare, este posibil ca pandemia să continue să determine un impact negativ asupra sănătății mintale pe termen lung prin prisma efectelor negative pe care le produce în economia globală.

În Marea Britanie, ulterior restricțiilor și măsurilor de izolare implementate în timpul primului lockdown pentru controlul pandemiei COVID-19, a fost raportată o creștere de 8 ori a prevalenței depresiei în populație, comparativ cu rata raportată în perioada pre-pandemie. De asemenea, cazurile de tulburări anxioase au crescut de circa șase ori în populația britanică în aceeași perioadă (de la 5% pre-pandemie la 31%). Aceste date se reflectă și în recordul de solicitări pentru servicii de specialitate din Marea Britanie pe parcursul anului 2021, atunci când au fost înregistrare 4,3 milioane de trimiteri către servicii de sănătate mintală.

„Pe măsură ce presiunea asupra serviciilor continuă să crească, tăcerea guvernului continuă să fie o preocupare gravă pentru colegiu, pentru forța de muncă din domeniul sănătății mintale și, cel mai important, pentru pacienții noștri. Avertismentul cu privire la coada lungă de sănătate mintală cauzată de pandemie nu a fost luat în considerare. Multe mii de oameni vor fi lăsați să aștepte mult prea mult timp pentru tratamentul de care au nevoie, dacă guvernul nu va conștientiza criza care cuprinde țara.”, a afirmat dr. Adrian James, președintele Royal College of Psychiatrists, Marea Britanie.

Impactul asupra copiilor, adolescenților și persoanelor tinere

Impactul pandemiei COVID-19 asupra copiilor și tinerilor este dificil de conceptualizat cu acuratețe, deoarece consecințele se pot manifesta pe termen lung și în mai multe domenii esențiale ale vieții. Conform datelor furnizate de UNICEF, cel puțin 1 din 7 copii la nivel global au fost direct afectați de măsurile de lockdown din timpul pandemiei, în timp ce peste 1,6 miliarde de copii au experimentat pierderi în plan educațional. Mai mult, modificarea rutinelor zilnice, perturbările din educație și activitățile recreaționale, precum și preocupările pentru sănătatea și veniturile familiei continuă să determine sentimente de frică, furie și înrijorări pentru viitor în rândul tinerilor. Raportul UNICEF avertizează că impactul pandemiei COVID-19 asupra bunăstării mintale ar putea fi resimțit de copii și tineri pentru mulți ani de acum înainte. De asemenea, conform unei analize conduse de London School of Economics și inclusă în raport, contribuția pierdută la economii din cauza tulburărilor mintale care determină dizabilități sau deces în rândul tinerilor este estimată la aproape 390 de miliarde de dolari anual.

„Au fost 18 luni lungi, lungi pentru noi toți – în special pentru copii. Cu măsuri de lockdown la nivel național și restricții de mobilitate legate de pandemie, copiii și-au petrecut ani de neșters din viața lor departe de familie, prieteni, săli de clasă, joacă – elemente cheie ale copilăriei în sine. Impactul este semnificativ și este doar vârful aisbergului. Chiar și înainte de pandemie, mult prea mulți copii erau împovărați de greutatea problemelor de sănătate mintală neabordate. Prea puține investiții sunt făcute de guverne pentru a răspunde acestor nevoi critice. Nu se acordă suficientă importanță relației dintre sănătatea mintală și rezultatele pe termen lung asupra vieții.”, a declarat Henrietta Fore, directorul executiv al UNICEF (octombrie 2021).

Conform unei analize a Centers for Disease Control and Prevention (CDC, SUA), în 2021, peste o treime din elevii de liceu au raportat o stare de sănătate mintală afectată și 44% au afirmat sentimente de tristețe și lipsă de speranță. Peste jumătate dintre liceenii chestionați au declarat experimentarea unui abuz emoțional din partea unui părinte sau unui alt adult cu care locuiau pe parcursul ultimului an (2021).

Consumul de alcool și substanțe psihoactive pe timpul pandemiei

În martie 2020, vânzările de băuturi alcoolice au crescut cu 22% în Statele Unite ale Americii, pe fondul unei izolări sociale și a dificultăților percepute odată cu nevoia de adaptare la noua realitate. În aceeași regiune, mortalitatea asociată alcoolului a crescut dramatic în primul an al pandemiei COVID-19. În 2020, decesele legate de alcool au crescut cu aproximativ 25% față de anul precedent, în contextul în care media creșterilor anuale ale acestui parametru între anii 1999 și 2019 a fost de numai 3,6%. Creșterea cu 25% a deceselor legate de alcool a depășit rata de creștere a deceselor din toate cauzele (16,6%). Mai mulți factori potențial implicați în aceste rate dramatice au fost evidențiați: utilizarea alcoolului pentru a face față stresului, rate mai mari de consum excesiv de alcool, accesarea mai frecventă a departamentelor de primiri urgențe pentru simptomatologie caracteristică sevrajului la alcool și întârzieri ale tratamentului în rândul persoanelor dependente.

Centrul European pentru Monitorizarea Drogurilor și Dependențelor de Droguri a inclus evaluarea impactului pandemiei COVID-19 asupra consumului de substanțe ilicite la nivel european în raportul lor European Web Survey on Drugs 2021. Rezultate mixte au fost obținute, fiind raportată o creștere a consumului de cannabis și heroină (eșantionul a inclus un număr redus de participanți care afirmă consumul de heroină), în timp ce consumul de substanțe stimulante (MDMA, cocaină și amfetamine) a scăzut. Datele reflectă intențiile uzuale pentru consumul acestor substanțe. Majoritatea participanților care au declarat consumul de canabis au motivat obiceiul prin intenția de a se relaxa sau de a-și reduce nivelul de stres. Totodată, restricțiile impuse pentru prevenirea răspândirii COVID-19 au vizat mai ales locurile în care substanțele psihostimulante sunt de obicei utilizate, ceea ce ar putea explica reducerea consumului de astfel de droguri.

Infecția SARS-CoV-2 și implicațiile asupra sănătății mintale

Multiple studii demonstrează efectele negative asupra bunăstării meitale pe care pacienții cu COVID-19 sau cei care se recuperează în urma infecției le experimentează. În acest sens, dosarele electronice a peste 69 milioane de pacienți din 54 de instituții medicale americane au fost analizate pentru a investiga dacă diagnosticul de COVID-19 se asociază cu rate crescute de diagnostice psihiatrice ulterioare. Eșantionul a cuprins 62.354 de pacienți COVID-19, iar incidența oricărui diagnostic psihiatric în primele 14 până la 90 de zile ulterioare diagnosticului de COVID-19 a fost de 18,1%. Altfel spus, una din cinci persoane diagnosticate cu COVID-19 au primit și un diagnostic din sfera tulburărilor mintale pe parcursul următoarelor trei luni de la data primului test pozitiv pentru SARS-CoV-2. Cel mai frecvent au fost diagnosticate tulburările anxioase, cele de somn și demența.

De asemenea, pacienții cu forme grave de COVID-19 par să aibă un risc crescut de manifestări psihice. Un studiu longitudinal la scară largă (247.249 de participanți din șase țări) a raportat un risc semnificativ crescut de simptome depresive și anxioase în rândul pacienților cu forme severe de COVID-19, în special în rândul celor care au stat la pat mai mult de 7 zile.

Pe de altă parte, diverse studii arată că deși pacienții cu afecțiuni mintale nu prezintă o susceptibilitate mai mare la infecția SARS-CoV-2, aceștia au un risc crescut de forme severe și chiar deces din cauza COVID-19.

Sindromul long-COVID-19

Tulburările din sfera sănătății mintale reprezintă doar una dintre multiplele componente ale sindromului post-COVID-19, care poate afecta orice sistem sau organ. Rezultatele unei meta-analize recente indică o prevalență crescută a unor simptome psihice în primele șase luni de la infecția cu SARS-CoV-2, cele mai frecvent raportate fiind insomnia, fatigabilitatea, dificultățile cognitive sau tulburările anxioase.

O altă analiză longitudinală a utilizat date din sistemul Veterans Health Administration din Statele Unite pentru a evalua riscul unor afecțiuni psihice în rândul persoanelor diagnosticate cu COVID-19, la un an de la infecție. Eșantionul studiului a cuprins un număr impresionant de participanți: 153.848 de persoane care au supraviețuit în primele 30 de zile ale infecției cu SARS-CoV-2 și două grupuri de control (unul format din peste 5 milioane de persoane fără dovada infecției și un alt grup de control istoric (n = 5.859.251) care a precedat pandemia). Comparativ cu grupurile de control, s-a observat un risc de tulburări mintale semnificativ mai mare în rândul persoanelor care au trecut prin infecție, printre care: tulburări anxioase, tulburări depresive, tulburări de somn, declin neurocognitiv, tulburări asociate factorilor de stres sau tulburările legate de consumul de opioide și alte substanțe. Grupul de studiu a avut un risc cu 76% mai mare de consum de analgezice opioide și un risc cu 20% mai mare pentru utilizarea altor substanțe. Totodată, a fost raportată o creștere cu 55% a utilizării antidepresivelor și o creștere cu 65% a benzodiazepinelor pentru tratarea anxietății. Deși riscuri mai crescute au fost observate la persoanele spitalizate pentru COVID-19, riscurile crescute au fost observate și la personaele care nu au necesitat internare în timpul infecției. Așadar, persoanele care supraviețuiesc infecției SARS-CoV-2 par să fie la risc pentru o gamă largă de simptome și afecțiuni psihice, deși puterea acestei asocieri este modestă. Aceste date confirmă faptul că SARS-CoV-2 nu este doar un virus care produce afectare pulmonară, ci unul sistemic care poate afecta tot organismul.

„Valul de oameni cu tulburări de sănătate mintală va ajunge în clinici în următorul an sau în doi-trei ani, ca urmare a COVID și ca urmare a pandemiei”, a declarat Ziyad Al-Aly, șeful de cercetare și dezvoltare al VA St Louis Healthcare System.

Cu toate acestea, studiile asupra sindromului post-COVID-19 sunt dificil de evaluat din cauza posibilității de a atribui în mod eronat simptomele psihice ca fiind cauzate de COVID-19, dar și din cauza unei perioade lungi de timp în care nu a existat un consens asupra definiției sindromului long-COVID-19. O definiție a acestei condiții a fost publicată de OMS pe 6 octombrie 2021.

Adaptarea sistemelor de sănătate publică

Încă de la începutul pandemiei, diverși experți și organizații au emis avertismente și recomandări în legătură cu consecințele COVID-19 și a măsurilor de prevenție asupra sănătății mintale. În aprilie 2020 a fost atrasă atenția asupra posibilității unei creșteri substanțiale a cazurilor de anxietate, depresie, consum de substanțe sau violență domestică. Totodată, limitarea bruscă a accesului la servicii de specialitate, fie de psihiatrie sau de psihoterapie, a determinat nevoia stringentă de continuare a furnizării acestor servicii în sistem digital, prin soluții de telemedicină. Cu toate acestea, lipsa de infrastructură tehnologică și de educație în utilizarea acestora (nivel scăzut de digital literacy) au limitat implementarea telemedicinei în anumite contexte.

„Informațiile pe care le avem acum despre impactul COVID-19 asupra sănătății mintale a lumii sunt doar vârful aisbergului. Acesta este un semnal de alarmă pentru toate țările să acorde mai multă atenție sănătății mintale și să facă o treabă mai bună în sprijinirea sănătății mintale a populației lor”, a declarat dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS (martie 2022).

Conform OMS, serviciile medicale adresate afecțiunilor mintale, neurologice și celor asociate consumului de substanțe au suferit cele mai mari perturbări în perioada pandemiei. Deși situația s-a îmbunătățit parțial până la finalul celui de-al doilea an al pandemiei, astăzi multe persoane încă întâmpină dificultăți în accesarea îngrijirilor medicale de care au nevoie – atât pentru tulburările mintale pre-existente, cât și pentru cele nou diagnosticate. Potrivit Mental Health Atlas (2020) publicat de OMS, guvernele din întreaga lume au cheltuit în medie puțin peste 2% din bugetele lor de sănătate pentru sănătatea mintală. De asemenea, multe țări cu venituri mici au raportat mai puțin de un profesionist în sănătate mintală la 100.000 de cetățeni. Așadar, deși pandemia a generat un interes crescut în sfera tulburărilor psihice, această perioadă a evidențiat și vulnerabilitățile sistemice și îndeosebi investițiile minime în serviciile de sănătate mintală. Pentru adresarea acestor nevoi, este esențială stimularea investițiilor și creșterea capacității resursei umane în domeniul sănătății mintale la nivel global.

Multiple studii la scară largă au fost implementate pe timpul pandemiei, utilizând diverse metodologii de evaluare a impactului COVID-19 asupra bunăstării mintale. În ciuda variabilității rezultatelor, datele obținute confirmă necesitatea dezvoltării și implementării unor politici și intervenții de sănătate care să ofere sprijin pentru sănătatea mintală atât a populațiilor generale, cât și a pacienților care se recuperează post-COVID-19. Nevoia devine tot mai presantă în contextul războiului din zona Europei și al consecințelor economice pe termen lung (așteptate ca urmare a pandemiei dar și a războiului).

Citește și: