Lupta dintre virus și om: despre EBV, virusul care ar provoca cele mai multe cazuri de scleroză multiplă




Îmi amintesc senzația de frig și de neputință. Era tot ianuarie, la Fundeni, capătul de drum. Episodul începuse în ziua de Crăciun și avea să fie ultimul dintr-un lung șir de suferințe infernale ale bărbatului care, cu greu, abia trecuse de 40 de ani. Probabil că depășise, eram undeva în anii ’90, speranța de viață a celor care sufereau de ceea ce, la acel moment, se numea “scleroză în plăci”. Astăzi, se numește scleroză multiplă. Mă aflam, atunci, la intersecția dintre primii ani de facultate (cu speranțele și energia aferente) și ultimii ani de viață ai unchiului meu. O viață pe care mi-o amintesc mai degrabă prin evoluția naturală a bolii: la început trăgea mai greu un picior după el, apoi și pe celălalt, apoi nu și-a mai putut folosi mâinile, după care nu se mai putea mișca deloc, motiv pentru care și-a petrecut ultimii, destul de mulți ani, în pat, suferind și asteptându-ne să-l vizităm.

Evoluția naturală a bolii – ce cuvinte sofisticate pentru a ascunde neputința noastră, lipsa de soluții și, aveam să ne dăm seama, lipsa de înțelegere a mecanismelor prin care apar și progresează bolile cronice.

abonare

Peste vreo 10 ani, era tot frig, dar pe final de toamnă și început de speranță. Aveam emoții, mergând pe aleile pline de frunze ruginii ale Centrului pentru Studiul Cancerului din Heidelberg, pentru că urma să-l întâlnesc pe profesorul Harald zur Hausen, omul care, cu puțin timp înainte, primise Premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperirea relației de cauzalitate dintre infecția cu HPV și cancerul de col uterin.

Am reținut, din discuția de atunci și, mai ales, din prezentarea pe care avea să o facă la Nobel în România 2010, că relația de cauzalitate dintre infecțiile virale și apariția bolilor cronice nu se limitează la HPV și cancerul de col uterin. Plus, aveam să constatăm puțin mai târziu, și cancerul de cap și gât.

Sursa: Fundația unui nou început: Nobel în România 2010

Există, spunea profesorul zur Hausen, parvovirusuri care infectează animalele, cărora le consumăm carnea, virusuri care astfel ajung în organismul nostru contribuind la geneza cancerului colorectal. Nu doar carnea roșie și nu doar metoda de preparare (pe grătar) erau, iată, importante pentru apariția cancerului colorectal, ci și factorul infecțios, virusurile. Studiile sunt încă în curs, necesită timp.
Apoi, în plina dezvoltare a terapiilor interferon-free (jumătatea deceniului trecut), am aprofundat capitolele de hepatologie din cărțile clasice de medicină internă și nu ne-a fost deloc greu să identificăm virusul hepatitic C, dar și B+D, ca factori corelați cu apariția cancerului hepatic.

După cum, în campania “Să discutăm altfel despre cancer” (2018), am adăugat pe lista și virusul herpetic uman 8 ca sursă pentru sarcomul Kaposi (o formă gravă de cancer care apare la persoanele care suferă de HIV-SIDA).

Așadar, există multiple dovezi ale relației de cauzalitate dintre infectarea cu anumite virusuri și apariția unor boli de tipul cancerului.

Cele două lumi, umană și a microorganismelor, trăiesc în simbioză și își ocupă tot timpul pentru a găsi un echilibru. Când echilibrul se rupe, prin activitatea suboptimală a sistemului imun uman, apar, de obicei, bolile.

Pandemia ne-a arătat, la scară planetară, că balanța are două talere: pe unul stă sistemul imun al fiecăruia dintre noi, iar pe celălalt stă virusul. Cine câștigă? Pe termen scurt, dar și pe termen lung. Pentru că da, știm deja, coronavirusul poate persista luni de zile în organism (cum fac multe alte virusuri, mai ales ARN) punând la încercare vigilența sistemului imun.

Unul dintre virusurile cele mai răspândite, purtat de 95% dintre adulți, de cele mai multe ori fără sa știe, este virusul Epstein-Barr (EBV). Da, acel virus trecut la “și altele” în cele mai multe dintre cursurile și prezentările de virusologie pe care le-am văzut.

EBV are o latură romantică, totuși, și ar merita mai multă atenție: infectarea cu el provoacă asa-numita “boală a sărutului” (știintific, mononucleoza infecțioasă). În general, boala trece repede, fără complicații, dar virusul rămâne în organism, cum spuneam, și începe jocul de provocare cu sistemul imun. Dacă sistemul imun este compromis, pot apărea rapid forme de cancer precum limfomul Burkitt.

Dacă sistemul imun funcționează bine, cei mai mulți oameni nu vor afla vreodată că poartă EBV.

Însă exista o categorie de persoane care poartă EBV cronic și dezvoltă simptome neurologice, dar abia recent un studiu a reușit să demonstreze cauzalitatea dintre infecția cu virusul Epstein Barr și apariția sclerozei multiple.

Infecția cu EBV crește de 32 de ori riscul de a dezvolta scleroză multiplă, arată studiul, autorii vorbind despre acest virus ca despre principala cauză a sclerozei multiple.

Dacă aceste date vor fi validate, implicațiile vor fi majore: dezvoltarea unui vaccin (deja se află în studiu un vaccin bazat pe platforma ARNm) și a unui tratament pentru infecția cu EBV (nu există o terapie, în acest moment).

În consecință, vom putea discuta despre prevenirea sclerozei multiple, o situație care nu era nici măcar o ipoteză în urmă cu decenii, când boala avea un alt nume și predispunea la o suferință dusă dincolo de limitele umane.

Dr. Marius Geantă
Despre oameni, viață, știință și inovație. Mai multe despre mine.

Mă puteți urmări și pe:

Citește și: