Obezitatea crește adițional riscul de cancer de sân la femeile care au mutații BRCA
Obezitatea accentuează modificările asupra ADN-ului la femeile purtătoare de mutații BRCA1 sau BRCA2, ceea ce crește suplimentar riscul de cancer de sân. Studiul a fost realizat de o echipă de la Weill Cornell Medicine, publicat în Science Translational Medicine și demonstrează efectele obezității asupra dezvoltării cancerului într-o populație care se află deja la risc înalt. Rezultatele sunt relevante deoarece ar putea informa strategiile de prevenție și noi direcții de cercetare și pentru alte cancere ereditare.
Controlul greutății corporale și administrarea de medicație pentru a reduce complicațiile metabolice ar trebui să facă parte din strategiile de prevenție la femeile cu factori de risc genetici pentru cancerul de sân.
Au fost analizate probe de țesut mamar de la 69 de femei purtătoare de mutații BRCA1 sau BRCA2 (40 cu mutații BRCA1, 29 cu BRCA2), care au urmat mastectomie. Au fost incluse în studiu femei cu IMC de sub 25 kg/m2 și cele cu IMC de peste 25, încadrate în categoria de supraponderale sau obeze.
Folosind imunofluorescența, s-a analizat țesutul mamar și s-a demonstrat că un indice de masă corporală (IMC) crescut la femeile cu mutații BRCA se corelează cu modificările ADN-ului în țesutul glandular.
În întreg grupul de studiu, 43,5% dintre femei au fost diagnosticate cu cancer de sân invaziv, dintre care 41,9% aveau IMC sub 25 și 46,2% aveau IMC de 25 sau peste. În grupul cu IMC de 25 sau mai mare s-a înregistrat și o incidență mai mare a hipercolesterolemiei și hipertensiunii arteriale.
Prin expunerea țesuturilor, în condiții de laborator, la metformin – un medicament folosit pentru diabetul de tip 2, s-a dovedit că se poate reduce rata de mutații ADN. Metforminul scade expresia aromatazei, o enzimă implicată în biosinteza estrogenului.
Mai mult decât atât, s-au realizat și evaluări pe modele animale care prezentau mutații BRCA1 pentru a se demonstra relația de cauzalitatea dintre mutațiile ADN și creșterea tumorilor. La șoarecii de laborator obezi, cu sindrom metabolic, rata de formare a tumorilor era mult mai crescută decât la animalele normoponderale.
De asemenea, s-a demonstrat că leptina, insulina și estrogenul au un rol cheie în determinarea acestor modificări ale materialului genetic. Asocierea dintre obezitate și cancerul de sân poate fi explicată prin mai multe mecanisme. Unul dintre acestea ținte de micromediul generat de țesutul adipos, care include multe citokine inflamatorii. La acestea se adaugă modificările endocrine precum creșterea insulinei, estrogenului și leptinei. Acești factori stimulează transformarea tumorală, creșterea tumorii primare, invazia tisulară și metastazarea.
Țesutul adipos produce cantități de estrogen în exces, asociate cu creșterea riscului pentru mai multe tipuri de cancere (ex. cancer de sân, de endometru, ovarian). Aromataza este o enzimă implicată în sinteza estrogenului iar expresia acesteia în țesutul adipos stimulează creșterea tumorilor de sân și determină și rezistența la terapia endocrină care se observă la femeile în postmenopauză.
Persoanele cu obezitate au niveluri crescute în sânge de insulină și IFG-1 (insulin-like growth factor 1). Insulina este un hormon care reglează nivelul de glucoză în sânge. La multe persoane supraponderale sau obeze există rezistență la insulină, ceea ce înseamnă că pancreasul nu poate produce suficientă insulină și nivelul de glucoză din sânge rămâne crescut. Rezistența la insulină precede dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2, un alt factor de risc pentru cancer. Nivelurile crescute de IGF-1 au fost asociate cu dezvoltarea cancerului de colon, rinichi, de prostată și de endometru.
Celulele adipoase produc și hormoni numiți adipokine care pot stimula proliferarea celulară. Leptina este o adipokină care reglează balanța dintre aportul de alimente și cantitatea de energie folosită de organism. Nivelurile de leptină sunt direct legate de compoziția în grăsime a organismului. Pe măsură ce țesutul adipos crește, nivelurile ridicate de leptină determină creșterea celulelor transformate malign. Rezistența la leptină se asociază cu senzația de foame și în consecință duce la hiperfagie pentru a oferi organismului cantitatea de energie necesară.
Citește și:
- STUDIU. 17% dintre femeile cu infertilitate de cauză necunoscută sunt purtătoare de variante genetice asociate cu boli cardiovasculare sau cancer
- STUDIU. Prevalența obezității a crescut cu 12% în ultimele două decenii. Importanța combaterii factorilor de risc, chiar și la persoanele cu profil metabolic normal
- Un nou scor genetic identifică pacienţii oncologici pediatrici care au risc de obezitate severă