Esențial Covid-19. Subvarianta Omicron XBB.1.5. Ce știm până acum?
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19 și alte amenințări de sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19, dar și al altor patogeni care amenință sănătatea la nivel local și internațional. Accesează Esențial Covid-19 de săptămâna aceasta.
Săptămâna 2-8 ianuarie 2023:
Subvarianta Omicron XBB.1.5. Ce știm până acum? Date ECDC și CDC
XBB.1.5 este o subvariantă a Omicron, iar datele preliminare arată că are un avantaj mare de transmitere și de a deveni dominantă, față de subvariantele care circulau anterior în America de Nord (139%) și Europa (137%). Această descendență a fost detectată pentru prima dată în SUA, în probe colectate pe 22 octombrie 2022. Începând cu 3 ianuarie 2023, 3.456 de secvențe au fost depuse în GISAID EpiCoV aparținând XBB.1.5, cu profilul mutațional specific. Cele mai multe dintre secvențe sunt din SUA (3 080 secvențe) și Regatul Unit (106 secvențe). Varianta a fost detectată și în alte țări (din datele existente), inclusiv în UE – Danemarca, Franța, Austria, Țările de Jos, Germania, Italia, Spania, Suedia, Islanda, Belgia, Cehia, Portugalia și Irlanda.
CDC raportează o durată de dublare de nouă zile pentru XBB.1.5, estimând că proporția actuală a variantei este de peste 40% în SUA, fiind probabil ca varianta să devină dominantă în țară în săptămâna următoare. Din datele CDC, pare că XBB 1.5 prezintă al doilea cel mai mare avantaj de răspândire până în prezent, pe locul doi după BA.1 (linia originală Omicron).
Însă, pe 4 ianuarie, într-o conferință de presă, epidemiologul senior al Organizației Mondiale a Sănătății, Maria Van Kerkhove, a declarat că XBB.1.5 este cea mai transmisibilă subvariantă Omicron care a fost detectată până acum.
Cea mai probabilă explicație a avantajului de transmitere este nivelul deja ridicat de evadare imună, combinat cu efectul unei mutații cheie în proteina Spike – S486P, care ar putea oferi fie un avantaj în transmitere, fie o evadare imună suplimentară, sau ambele. Această mutație a fost anterior detectată în rare cazuri, probabil datorită faptului că necesită două substituții de aminoacizi în același codon pentru a avea loc.
La ultima evaluare a variantelor SARS-CoV-2 circulante (21 decembrie 2022), ECDC clasifica subvarianta XBB ca fiind variantă de interes, nu de îngrijorare; variantele de îngrijorare (VOCs) fiind în continuare subvariantele BA – 2, 4 și 5.
Canada devine a patra națiune care confirmă poliovirusul tip 2 în apele uzate în 2022
Canada s-a alăturat Statelor Unite, Israelului și Regatului Unit în detectarea poliovirusului de tip 2 derivat din vaccin în probele de apă uzată în 2022. Laboratorul Național de Microbiologie din Canada a testat retrospectiv prin rt-PCR mostrele de apă uzată, 3 din 26 fiind pozitive pentru poliovirus. NML va continua să testeze probele arhivate la stațiile de epurare relevante, colectate începând cu septembrie 2022.
În noiembrie 2022, OMS a reiterat că riscul răspândirii internaționale a poliovirusului rămâne o urgență de sănătate publică de interes internațional și a extins notificarea până în 2023.
Începând cu 4 ianuarie 2023, Inițiativa Globală pentru Eradicarea Poliomielitei a confirmat că cazurile de poliomielită continuă să fie raportate la nivel mondial. Noile cazuri raportate (atât cu virus tip 1, cât și 2) în această săptămână au inclus: Afganistan, Algeria, Republica Centrafricană, RD Congo și Madagascar.
Mai multe detalii: ANALIZĂ. Ce înseamnă reapariția cazurilor de poliomielită în țările dezvoltate și cum poate fi oprită răspândirea virusului?
Moștenirea genetică imunitară din pandemia de ciumă bubonică din anii 1300: gena ERAP2
Două vaccinuri pentru virusul respirator sincițial, în curs de aprobare în 2023
Virusul respirator sincițial (VRS) este unul dintre cei mai fecvenți agenți patogeni care infectează tractul respirator, provocând o afecțiune asemănătoare gripei. Grupele de vârstă la risc crescut de forme severe de boală sunt sugarii, copiii și vârstnicii. În prezent nu există un vaccin aprobat pentru VRS.
Anul 2022 a marcat rezultate din studii clinice de fază III pentru două vaccinuri contra infecției cu VRS (Pfizer și GSK). Ambele vaccinuri au prevenit forma severă la persoane peste 60 de ani, fără a provoca efecte secundare grave. De asemenea, vaccinul dezvoltat de Pfizer i-a protejat pe nou-născuți timp de 6 luni atunci când a fost administrat mamelor la sfârșitul sarcinii.
Dezvoltarea vaccinului VRS a fost deraiată timp de zeci de ani după ce un studiu clinic al unui candidat experimental, cu mai bine de 50 de ani în urmă, a ucis doi copii și a spitalizat 80% dintre cei care l-au primit. Motivul descoperit ulterior: fabricat dintr-o versiune inactivată chimic a întregului virus, vaccinul a provocat doar anticorpi relativ slabi, care nu numai că nu au reușit să oprească virusul, dar, prin mecanisme puțin înțelese, au ajutat VRS să afecteze căile respiratorii.
Noile vaccinuri evită această problemă, bazându-se pe o proteină virală de suprafață care își schimbă forma după ce se leagă de un receptor celular – proteina de fuziune F pe care virusul VRS o utilizează pentru a putea infecta celulele umane. Ambele vaccinuri sunt bivalente, protejând împotriva tulpinilor A și B.
O nouă perspectivă asupra cazurilor extrem de rare de miocardită asociată vaccinurilor tip ARNm
Tinerii adulți și adolescenți care au suferit de cazuri rare de miocardită în urma vaccinării cu un vaccin COVID-19 pe bază de ARNm au avut niveluri crescute ale proteinei virale Spike în fluxul sanguin. Concluzia aparține unui studiu recent realizat și publicat în Circulation de o echipă de la Brigham and Women’s Hospital și Spitalul General Massachusetts.
Deși cu o populație mică inclusă – 61 de tineri adulți și adolescenți – 16 care au dezvoltat miocardită și 45 fără complicații, rezultatele sunt importante pentru a înțelege mecanismele care au stat la baza miorcarditei. Echipa a efectuat profilarea anticorpilor, inclusiv testarea răspunsurilor umorale specifice SARS-CoV-2 și evaluarea autoanticorpilor, analiza celulelor T specifice SARS-CoV-2 și profilarea citokinelor și antigenelor SARS-CoV-2.
Răspunsurile anticorpilor și ale celulelor T au fost în esență greu de diferențiat între cazuri și populația de control. Pentru mai multă precizie, a fost utilizat un test ultrasensibil (Simoa) pentru detectarea moleculelor individuale. Astfel s-a descoperit că adolescenții care au dezvoltat miocardită aveau niveluri semnificativ mai mari de proteină Spike (secvența completă) în sânge. Adolescenții din grupul de control asimptomatic, vaccinat nu au avut proteina Spike detectabilă în sânge. De asemenea, a fost investigată existența anticorpilor anti-N IgG în sânge, un marker imunologic al infecției recente cu SARS-CoV-2, însă nu au fost detectați. Acest lucru sugerează că infecția naturală a fost puțin probabil un factor care contribuie la miorcardită.
În timp ce studiul adaugă noi perspective despre miocardita post-vaccinare, autorii notează că este limitat de dimensiunea mică a eșantionului și nu poate face distincția între cauză și asociere – nu e clar dacă proteina Spike în sine provoacă inflamația miocardului sau este un biomarker al dereglării imune care duce la miocardită.
