Podcast #VociCuAutoritate COVID-19
Podcast #VociCuAutoritate COVID-19

#ESCCongress. Cât de utile sunt intervențiile educaționale în rândul pacienților cu fibrilație atrială pentru a crește aderența la tratament?

mm
20 Oct 2020
203 Views

O treime dintre accidentele vasculare cerebrale apar la persoanele care suferă de fibrilație atrială (FiA). Problema anticoagulării pacienților cu FiA este încă de actualitate, deși se cunoaște faptul că fibrilația atrială se asociază cu un risc de cinci ori mai mare de accident vascular cerebral (AVC), care poate fi în majoritatea cazurilor prevenit prin anticoagulare orală. Cu toate acestea, medicamentele anticoagulante sunt puțin utilizate de pacienții cu fibrilație atrială. Depistarea precoce a fibrilației prin programe de screening  și controlul riscului de AVC prin tratament modern cu anticoagulante de nouă generație sunt punctele cheie ale managementului pacienților cu această tulburare de ritm.

Programele educaționale – răspunsul pentru a crește aderența la tratamentul anticoagulant?

Un program educațional privind prevenirea accidentului vascular cerebral la pacienții cu fibrilație atrială, care vizează atât pacienții cât și medicii acestora, nu reușește să crească rata de administrare a medicamentelor anticoagulante, conform unui nou studiu.

abonare

Iată care sunt rezultatele studiului IMPACT-AFib prezentat într-o sesiune online în cadrul Congresului Societății Europene de Cardiologie 2020.

Autorul studiului, Dr. Sean Pokorney, de la Universitatea Duke din SUA, a declarat: „Un număr mai mare de pacienți au inițiat anticoagulantele orale la scurt timp după trimiterea mesajului, ridicând astfel întrebarea dacă, poate, mai multe astfel de intervenții sau contactarea ulterioară a pacienților ar fi putut fi benefice”.

Un program educațional mai complex ar putea, însă, funcționa?

În 2017, studiul internațional, prospectiv, IMPACT-AF, publicat în revista The Lancet, a arătat rezultate diferite. Intervenția a implicat educarea medicilor și a pacienților, monitorizare constantă și feedback regulat. Utilizarea anticoagulantelor orale a crescut în grupul de intervenție de la 68% la momentul inițial al studiului, la 80% după un an (diferență de 12%), în timp ce în grupul care a beneficiat de standardul de îngrijiri, utilizarea a crescut de la 64% inițial, la 67% după un an (diferență de 3%).

Conform datelor prezentate anul acesta la sesiunile științifice virtuale ale Societății de Ritm Cardiac, pacienții cu fibrilație atrială au o aderență mai bună la anticoagularea orală atunci când, pe lângă îngrijirea standard, primesc notificări zilnice pe telefon pentru administrarea medicamentelor, precum și notificări privind erorile de administrare (doze ratate sau întârziate).

În rândul pacienților care au beneficiat de îngrijire standard, proporția celor cu un scor MMAS de 8 (măsurătoare bazată pe autoraportare; scor de 8 indicând aderența terapeutică) a scăzut de la 66,3% în prima lună, la 40% la 9 luni. O tendință similară a fost observată pentru proporția de zile acoperite de tratament de peste 80%, propoția pacienților a scăzut de la 75% în prima lună, la 30% la 9 luni. În schimb, proporția pacienților aderenți la tratament din rândul celor care au primit notificări prin smartwatch a crescut de la 62,5% la o lună, la 77,8% la 9 luni. Numărul pacienților cu o proporție de zile acoperite de minimum 80% a fost mai mare de 90% pe parcursul perioadei de 9 luni.

Aceasta nu este prima dată când un smartwatch și-a dovedit utilitatea la pacienții cu fibrilație atrială. Monitorizarea pulsului cu ajutorul Apple Watch poate fi utilizată în diagnosticul precoce al aritmiilor cardiace, inclusiv al fibrilației atriale. Rezultatele celui mai mai mare studiu, Apple Heart Study, prezentate în 2019, au arătat că diagnosticul de FiA a fost confirmat la 1/3 dintre cei la care telefonul a înregistrat o tulburare de ritm. Cu toate acestea, studiul a ridicat și foarte multe semne de întrebare privind utilitatea sa reală. Va servi interesul pacientului de a trăi mai mult și mai bine? Asta trebuie dovedit în timp.

Un proiect similar de cercetare a fost lansat în 2020 și de compania Fitbit pentru diagnosticul fibrilației atriale. 250.000 de persoane care dețin fitness-trackers și smartwatch-uri vor beneficia de monitorizare continuă a ritmului cardiac utilizând senzorii de fotopletismografie ai dispozitivelor.

Coroborând rezultatele acestor studii, ne putem gândi că o intervenție educațională pe mai multe niveluri și utilizând tehnologia modernă, menită să îmbunătățească utilizarea anticoagulării orale la pacienții cu fibrilație atrială și risc de AVC, ar putea conduce la o creștere a proporției pacienților aderenți la tratament. O astfel de intervenție, mai complexă, ar putea avea potențialul de a îmbunătăți prevenirea AVC la pacienții cu fibrilație atrială.

Rolul anticoagulării orale în prevenția AVC

Rolul central al anticoagulării în managementul FiA a fost reiterat în ghidul ESC 2020 pentru fibrilația atrială, bazat pe conceptul ABC (Atrial Fibrillation Better Care):

  • A” (Anticoagulare / evitați Accidentul vascular cerebral);
  • B” (gestionare mai Bună a simptomelor);
  • C” (optimizarea riscului Cardiovascular și al Comorbidităților).

AVC este a doua cauză de mortalitate prin boli cardiovasculare în România, după infarctul miocardic, înregistrându-se aproximativ 54.000 de decese anual. 15% din totalul accidentelor vasculare cerebrale sunt atribuite FiA. Între 1 si 3 % dintre persoanele cu vârstă cuprinsă între 65 și 75 de ani au FiA.

Accidentele vasculare cardioembolice având la origine FiA se pot preveni într-o mare măsură prin administrarea de anticoagulante orale. Din 2012, Societatea Europeană de Cardiologie a elaborat ghiduri care atestă superioritatea anticoagulantelor orale noi. Acestea pot fi inhibitori directi de trombină (factorul II al coagulării), de tipul dabigatranului (Pradaxa), sau inhibitorii factorului X – rivaroxaban (Xarelto) sau apixaban (Eliquis).

Printre avatajele medicamentelor de nouă generație se numară: o rată scăzută a sângerărilor, lipsa interacțiunilor medicamentoase și alimentare și faptul ca pacienții nu trebuie să efectueze teste de coagulare periodic, asa cum se întâmplă în cazul tratamentului standard cu anticoagulante de de tipul warfarinei.

Citește și: