STUDIU. Cunoașterea statutului de purtătoare a mutației BRCA1/2 înainte de diagnosticul de cancer de sân se asociază cu rate de supraviețuire mai mari
Identificarea mutațiilor la nivelul genelor BRCA1/2 înainte de diagnosticarea cancerului de sân este corelată cu o rată de supraviețuire mai mare. Conform datelor publicate recent în JAMA Oncology, rata de supraviețuire la 5 ani este de 94% pentru femeile care cunoșteau faptul că prezintă o mutație patogenă BRCA1/2 înainte de a primi diagnosticul de cancer mamar. Pacientele care nu își cunoșteau statusul de purtător al mutației genetice la momentul diagnosticului de neoplasm mamar, au înregistrat o medie a șansei de supraviețuire la 5 ani de 78%.
Screeningul genetic pentru mutațiile genelor BRCA1 (Breast Cancer 1 Gene) și BRCA2 (Breast Cancer 2 Gene) este recomandat, în prezent, în cazurile în care un pacient prezintă un istoric personal sau familial de cancer. Cu toate acestea, mai mult de jumătate din persoanele care prezintă aceste mutații nu întrunesc condițiile precizate, astfel încât majoritatea nu sunt conștiente de riscurile aferente și primesc diagnosticul de cancer mamar sau ovarian înainte să descopere că au mutații la nivelul BRCA1/2. Astfel, acești pacienți nu beneficiază de protocolul de supraveghere din timp și sunt private de alegerea de a minimiza riscul de dezvoltare de neoplasm mamar prin mastectomie bilaterală, spre exemplu.
Studiul publicat în JAMA Oncology a fost efectuat de cercetătorii din Israel și a cuprins 83% participante din populația de evrei așkenazi, întrucât mutația BRCA1/2 este de 5 ori mai frecventă la aceștia decât pentru restul femeilor de rasă albă (2,5% vs. 0,5%). Datele au fost obținute retrospectiv și au inclus 105 de paciente diagnosticate cu cancer mamar, 42 dintre acestea cunoscând în prealabil faptul că au mutația genetică BRCA1/2. Niciuna dintre ele nu a optat pentru mastectomie bilaterală în scop profilactic. Rezultate studiului au relevat următoarele concluzii:
- rata de supraviețuire la 5 ani a fost de 94% în rândul participantelor care știau de mutația BRCA1/2, comparativ cu doar 78% în grupul celor care au aflat de existența mutației la momentul diagnosticului.
- 80,9% dintre femeile care știau că au mutația BRCA1/2 au fost diagnosticate în stadiu incipient, de carcinom ductal in situ sau stadiul I al bolii, comparativ cu 30% din lotul de participante care nu știau de mutație la momentul diagnosticului.
- riscul de a fi diagnosticată într-un stadiu avansat al bolii (stadiul II cel puțin) este de 12 ori mai mare în rândul femeilor care nu au efectuat screening pentru BRCA1/2.
- în 85,7% din cazuri, biopsia de ganglion limfatic santinelă a fost suficientă pentru stadializarea cancerului mamar în grupul de paciente care se știau cu mutația BRCA1/2, comparativ cu doar 3,2% din celălalt lot. 34,9% dintre femeile care nu știau de prezența mutației au necesitat disecție de ganglioni limfatici axilari.
- 54,8% dintre pacientele conștiente că au mutația genetică nu au neccesitat chimioterapie, în timp ce în lotul opus 79,4% dintre participante au necesitat chimioterapie, fie adjuvantă sau neoadjuvantă.
Autorul principal al studiului, dr. Ephrat Levy-Lahad, directorul unității de genetică medicală din cadrul Centrului Medical Shaare Zedek, Ierusalim, Israel explică impactul rezultatelor obținute:
„A-ți cunoaște statutul de posesor al unei mutații genetice de acest tip implică o responsabilitate și creează un context complicat, care nu e de neglijat. Cu toate acestea, rezultatele obținute atestă faptul că informația este putere pentru aceste paciente”.
Și pentru că studiul a fost efectuat în Israel, vă invităm să urmăriți o ediție a emisiunii „Unu-la-unu cu Dr. Marius Geantă”, în care acesta discută cu Dr. Mor Moscovitz, medic oncolog specializat în tratamentul cancerului pulmonar, de la Spitalul Rambam din Haifa, Israel, despre testarea comprehensivă genetică în cancerul pulmonar:
Dr. Mehmet Copur, medic specialist oncolog din cadrul Morrison Cancer Center, Nebraska, S.U.A., argumentează faptul că screeningul pentru populația generală pentru mutații genetice de tip BRCA1/2 este dificil.
„Populația la risc ar trebui să fie de acord cu testarea genetică, să respecte indicațiile pentru minimizarea riscului de a dezvolta cancer și să aibă fie asigurare de sănătate, fie posibilitățile financiare necesare să parcurgă toate investigațiile recomandate ulterior de către medic. De asemenea testarea genetică este costisitoare și greu de susținut pentru orice sistem de sănătate”, explică dr. Copur.
Despre testarea genetică în cancerul mamar
Un studiu publicat recent în revista Cancers a demonstrat importanța și cost-eficiența testării genetice a BRCA 1/2 în rândul femeilor din populația generală. Un program de screening în masă ar fi cost-eficient, indiferent de venitul țării în care este implementat și are potențialul să prevină un număr semnificativ de cazuri și de decese cauzate de cancerul mamar sau ovarian. O testare genetică universală, realizată la scară largă, ar putea preveni între 2.319 și 2.700 de cazuri de cancer de sân pentru fiecare milion de femei, precum și între 327 și 449 de cazuri de cancer ovarian pentru fiecare milion de femei.
Mutațiile BRCA reprezintă 90% din cazurile de cancer de sân care au o influență genetică. Riscul de dezvoltare a cancerului mamar apare la 60-80% dintre cei afectați. De asemenea, femeile care prezintă mutații la nivel BRCA1/2 au un risc între 10% și 50% de a dezvolta cancer ovarian în timpul vieții. Gena BRCA1 codifică o fosfoproteină nucleară cu rol important în supresia tumorală și în stabilizarea genomului celular. Mutațiile genei BRCA1 determină, astfel, o replicare a ADN-ului defectuasă care în timp duce la formarea celulelor maligne. Gena BRCA2 codifică de asemenea o proteină cu rol în controlul replicării ADN-ului celular și în declanșarea apoptozei (moarte celulară programată) în cazul celulelor necorespunzătoare.
În urmă cu 2 ani, FDA a aprobat punerea pe piață a primului test genetic vândut direct consumatorului, care poate detecta 3 dintre cele peste 1.000 de mutații de la nivelul genelor BRCA1/BRCA2. Testul analizează probe de ADN obținute din salivă, de fiecare utilizator și raportează fie dacă o femeie este la risc crescut de a dezvolta cancer mamar și ovarian, sau dacă un bărbat are un risc mare de a dezvolta cancer de prostată sau de sân.
Impactul pandemiei COVID-19 asupra sistemului de sănătate se reflectă și în limitarea accesului la programe de screening oncologic sau la proceduri terapeutice pentru pacienții diagnosticați cu cancer. Comorbiditățile oncologice expun populația la un risc înalt de infecție severă cu SARS-CoV-2, astfel încât asistența medicală trebuie să fie accesibilă și promptă la acești pacienți. Despre recomandările specialiștilor pentru pacienții oncologici în timpul pandemiei puteți citi mai multe aici.
Citește și:
- STUDIU. Programele de screening în masă pentru identificarea mutațiilor BRCA 1/2 pot fi cost-eficiente, indiferent de venitul țării în care se implementează
- Fundația Renașterea: Accesul la diagnostic și tratament pentru pacienții oncologici din România este periclitat de pandemia COVID-19
- Raport IHE. Progrese în diagnosticul cancerului: cum au schimbat testarea genomică și biomarkerii standardul european?