STUDIU. Șapte noi locusuri genetice de risc pentru boala Alzheimer, descoperite prin analiza asocierilor la nivel de genom (GWAS) de la peste 1 milion de persoane
Odată cu creșterea speranței de viață, boala Alzheimer devine o problemă de sănătate publică cu implicații importante nu doar asupra pacienților, ci și asupra familiilor lor și societăților din care fac parte. Experții estimează o triplare a numărului de persoane diagnosticate cu această afecțiune până în anul 2050. Înțelegerea cauzelor și mecanismelor complexe implicate în apariția Alzheimer este facilitată în ultimii ani de avansurile științelor „omice”, iar rezultatele în dezvoltarea unor terapii eficiente pentru a încetini progresul bolii încep să apară.
Șapte locusuri de risc pentru boala Alzheimer, nedepistate de cercetările anterioare, au fost identificate printr-un nou studiu de asociere la nivelul întregului genom (GWAS – genome-wide association study). Rezultatele au evidențiat relevanța microgliei, a celulelor imune și a metabolismului proteic în patogeneza bolii Alzheimer cu debut tardiv (diagnosticată la vârsta de peste 65 ani – Engleză: late-onset Alzheimer Disease, LOAD). Studiul a fost publicat în jurnalul Nature Genetics și reflectă importanța colaborării între diverși specialiști pentru aprofundarea cunoștințelor asupra proceselor biologice ce determină boala Alzheimer (BA).
Studiul a analizat probe biologice de la peste 1 milion de persoane
Eșantionul studiului a inclus 1.126.563 de indivizi, dintre care 90.338 erau persoane care fie au fost diagnosticate cu BA (43.725), fie aveau antecedente familiale de BA (46.613), iar restul de 1.036.225 de persoane reprezentau grupul de control. Datele pentru genotipare au fost extrase din 13 cohorte internaționale (International Genomics of Alzheimer’s Project (IGAP), deCODE, UK Biobank, 23andMe, BioVU, the Trøndelag Health Study, DemGene, TwinGene, STSA, GR@CE, Gothenburg, ANMerge și Finngen). Utilizând multiple analize genetice, cercetătorii au descoperit noi căi biologice care leagă variantele genetice de boala Alzheimer cu debut tardiv. Toate aceste analize funcționale au implicat celulele imune și microglia ca celule de interes.
Astfel, au fost identificate 38 de locusuri de risc pentru boala Alzheimer cu debut tardiv, dintre care șapte nefiind cunoscute cu implicații potențiale în această patologie până în prezent. Două dintre cele 7 locusuri nou identificate, TMEM106B și GRN, au fost anterior implicate în demența frontotemporală. Celelalte cinci (AGRN, TNIP1, AVCR2, NTN5 și LILRB2) nu au fost niciodată asociate cu o boală neurodegenerativă prin cercetări anterioare de tip GWAS. Genele identificate au rol în agregarea amiloidă și tau, catabolismul plăcilor de amiloid, recrutarea celulelor imune și funcția celulelor gliale. Totodată, rezultatele studiului sugerează faptul că genele de risc sunt cel mai probabil exprimate în microglie.
Cu toate acestea, pe baza dovezilor curente și în ciuda eșantionului de studiu generos, este dificil de stabilit dacă asociațiile genetice identificate se referă în mod specific la boala Alzheimer, sau la toate tipurile de demență. Unii experți estimează că ar fi necesară analiza a 2,2 milioane de probe biologice pentru a detecta 80% din varianța genetică de pe cromozomul 19, care conține gena ApoE – implicată în patogeneza bolii Alzheimer. Mai mult, aceștia consideră că ar fi necesare 7,8 milioane de probe pentru a detecta 80% din variațiile față de restul genomului. Pe lângă eșantioanele tot mai mari ale studiilor de tip GWAS, sunt necesare și alte metodologii de cercetare pentru elucidarea arhitecturii genetice a bolii Alzheimer.
Importanța unor astfel de date este conferită de posibilitatea de a dezvolta instrumente eficiente de evaluare precoce a riscului pentru boala Alzheimer și, în măsura disponibilității, de a putea oferi intervenții în vederea reducerii acestui risc, în particular în contextul în care este de așteptat ca incidența bolii să crească în următorii ani.
Boala Alzheimer este o patologie neurodegenerativă ce se caracterizează prin deteriorarea progresivă și ireversibilă a memoriei și a celorlalte procese cognitive, alături de alte manifestări clinice. Din nefericire, medicamentele utilizate în momentul prezent tratează patologia din punct de vedere simptomatic, nefiind capabile să încetinească progresia debilitantă a bolii Alzheimer.
Datele științifice din ultimii ani indică faptul că doi anticorpi monoclonali (aducanumab și donanemab) ar putea avea capacitatea de a reduce semnificativ declinul cognitiv al pacienților cu boala Alzheimer, unul dintre aceștia (aducanumab) fiind și recent aprobat de către FDA, în ciuda opiniilor divergente asupra eficacității imunoterapiei. Managementul bolii Alzheimer dispune de variante limitate de tratament, astfel că posibilitatea identificării celor la risc de a dezvolta afecțiunea și intervențiile pentru reducerea acestui risc prezintă un interes ridicat în cercetarea din acest domeniu.
Citește și:
- FDA aprobă aducanumab, prima imunoterapie care încetinește progresia bolii Alzheimer
- STUDIU. Donanemab reduce semnificativ declinul cognitiv și funcțional la pacienții cu boala Alzheimer
- Cea mai amplă analiză genomică asupra tulburării despresive majore identifică noi variante genetice implicate