STUDIU. Poluarea aerului, factor de risc pentru dezvoltarea cancerului colorectal prin modificări epigenetice

Prevenție

Redacția
22 mai 2024
Citit de 94 ori.

Expunerea la anumiți poluanți din aer, în special la particulele în suspensie PM2.5 ar putea crește riscul de cancer colorectal (CRC) prin modificări epigenetice, în special metilarea ADN.

Prin studii de asociere la nivelul epigenomului (EWAS) s-a evidențiat că poluarea aerului determină modificări ale markerilor epigenetici care pot induce inflamație, ceea ce crește riscul de dezvoltare și progresie a bolii.

Datele provin dintr-un studiu publicat în revista eBioMedicine, în care s-a înregistrat o asociere semnificativă între PM 2.5 și CRC, dar și incidența cancerului gastrointestinal și hepatic.

CRC este unul dintre cele mai comune tipuri de cancer întâlnite la nivel mondial și a cărui etiologie a fost asociată cu o gamă largă de factori de mediu, dar și cu stilul de viață. Poluarea aerului reprezintă un factor crucial, deoarece ar putea duce la dezvoltarea cancerului prin inducerea inflamației sistemice.

Studiul a implicat un număr total de 428.632 de participanți din cadrul UK Biobank, dintre care 2.401 au fost diagnosticați cu CRC și au fost eligibili. Între acești participanți, s-au identificat 533 de decese din cauze multiple și 767 de cazuri noi diagnosticate cu CRC. Asocierea pozitivă între expunerea la PM2.5 și riscul crescut de CRC, constatată și în alte studii anterioare, a fost confirmată.

Scorul de expunere la poluanți din aer (APES) a indicat că expunerea la diferiți poluanți din aer (PM10, PM2.5, NOx, NO2), individuală sau comună, a redus rata globală de supraviețuire a pacienților cu CRC într-un mod dependent de doză.

Alterările epigenetice, în special metilarea ADN la nivelul genelor TMBIM1/PNKD, CXCR5 și TMEM110, sunt implicate în medierea efectelor dăunătoare ale poluării aerului. Rezultatele arată un efect global negativ asupra dezvoltării și prognosticului CRC, după expunerea la poluanți din aer.

Poluarea aerului influențează dezvoltarea acestui tip de cancer prin intermediul inflamației sistemice, care este asociată cu creșterea nivelurilor de proteine interferon-gamma (IFN-γ) și producția de interleukine (IL).

Analizele de interacțiune între gene și mediu au arătat că expunerea la PM2.5 afectează gena TMBIM1/PNKD, influențând în acest mod supraviețuirea. De asemenea, expunerea pe termen lung la PM2.5 a fost asociată cu creșterea nivelurilor de proteină C-reactivă.

Toate rezultatele au confirmat efectul dăunător al poluării aerului asupra riscului de dezvoltare al CRC și în cazul ratei de supraviețuire a pacienților, precum și efectul alterărilor epigenetice ale genelor TMBIM1/PNKD, CXCR5 și TMEM110 în patogeneza acestui tip de cancer.

Studiul a identificat și o serie de alți factori implicați în prevenția CRC, printre care se numără activitatea fizică, fumatul și poluarea aerului.

Citește și