Tanatehnologia: noi concepte pentru transformarea digitală. Ce se întâmplă cu datele și rămășițele digitale ale persoanelor odată ce acestea încetează să mai existe fizic?




Trăim într-o societate înalt digitalizată – mare parte dintre interacțiunile noastre se desfășoară în mediul online, digital, virtual, iar pandemia Covid-19 a întărit aceste tendințe, impunând restricții privind contactul fizic. Aproximativ 4 miliarde de persoane la nivel global sunt active pe social media, iar Facebook este cea mai populară platformă la nivel internațional. Mulți dintre noi împărtășesc pe rețelele sociale cele mai importante evenimente din viața lor, chiar și momentele triste, ca decesul cuiva drag. Cei plecați de lângă noi nu vor fi uitați – avem conversațiile cu ei, conturile lor de social media unde și-au împărtășit opiniile și experiențele. Așadar, existăm ca entități virtuale, iar amprentele noastre digitale vor rămâne mult după ce nu vom mai fi în viață. Doar că, aceste date lăsate în urmă vor fi mult mai vulnerabile la modificări malițioase sau dimpotrivă, neintenționate, care însă vor altera istoria noastră individuală.

Însă nu doar datele pe care am ales să le împărtășim pe diversele rețele de socializare sau miliardele de mesaje schimbate cu cei dragi vor rămâne, ci și date despre sănătatea noastră, obiceiurile de consum, deplasări etc. În acest context, în această epocă înalt digitalizată, apar provocări etice cu privire la ce se întâmplă cu entitățile noastre digitale după decesul fizic.

abonare

Tanatologia este știința care se ocupă cu cercetarea semnelor, condițiilor, cauzelor și naturii morții. Tanatehnologia este un termen introdus pentru prima dată în 1997 de Carla Sofka, care făcea referire la acel moment, la „mecanismele tehnologice precum videodiscurile interactive și programele pentru computer care sunt folosite pentru a accesa informații sau pentru a ajuta la învățarea despre subiecte de tanatologie’’. Derulând timpul în 2021, apariția rețelelor sociale, internetului lucrurilor (Internet of Things) și senzorilor care digitalizează și arhivează aproape fiecare mișcare umană și experiență, tanatehnologia și, prin extensie, transformarea digitală, se află la un nou nivel. Ce se întâmplă cu rămășițele digitale ale persoanelor odată ce acestea încetează să mai existe fizic?

Articolul „Thanatechnology and the Living Dead: New Concepts in Digital Transformation and Human-Computer Interaction” oferă o perspectivă asupra înțelegerii și evoluției actuale a tanatehnologiei, raportată la oportunitățile digitale și Big Data, ale secolului XXI. Articolul a fost publicat în OMICS și dispune de expertiza a 15 autori și specialiști, printre care Dr. Marius Geantă, președinte Centrul pentru Inovație în Medicină și Prof. Angela Brand, profesor Departamentul de Sănătate Internațională, Universitatea Maastricht, Olanda.

De asemenea, în articol sunt evaluate cele mai potrivite strategii pentru guvernarea societății digitale actuale și a științei sistemelor. În măsura în care știința sistemelor depinde adesea de date provenite de pe platformele online – de exemplu, în vremuri de pandemie și crize ecologice – tanatehnologia este un domeniu de cercetare oportun și esențial, de importanță majoră, pentru sănătatea planetară (planetary health).

O nouă industrie pentru e-death și prezervarea digitală, dar și noi oportunități de interacțiune om-mașină/computer

Oportunitățile oferite de tehnologiile pentru interacțiunea om-computer sunt fără precedent, la fel ca și provocările apărute datorită lor. Industria funerară cu interes în domeniul digital a lansat tot felul de servicii care permit oamenilor să își memoreze amprentele digitale pentru a nu fi uitați atunci când mor. Cum ar fi ca un om de știință să își stocheze întreaga colecție de descoperiri într-un cloud, de exemplu, iar pe piatra de mormânt să fie un cod QR care să permită accesul la acele informații? Poate suna de domeniul SF, dar este cât se poate de realizabil.

Mai mult, datorită avansurilor machine learning, inteligenței artificiale, precum și Big Data și tehnicilor High Performance Computing, este relativ ușor să antrenezi și creezi avatare ale celebrităților decedate pentru a oferi prestații live. Iar aceste tehnologii pot fi aplicate și pentru populația generală.

Recent, CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, a anunțat că își propune să transforme compania într-un metavers, în următorii cinci ani. Un metavers (univers meta, care transcende realitatea) este o lume online în care oamenii se pot juca, lucra și comunica într-un mediu virtual, folosind adesea căști VR (virtual reality). Mark Zuckerberg a descris Metaversul Facebook ca „un internet întruchipat, în care în loc să doar vizualizați conținutul – vă aflați în el”.

În tot acest tablou, o întrebare fundamentală se ridică: Ar trebui să fim autorii propriilor experiențe digitale și reprezentări digitale, atât în timpul vieții, cât și după ce murim?

În timpul vieții, cu excepția incidentelor nefericite, când conturile ne sunt supuse unor breșe de securitate, avem (cel puțin teoretic) control absolut asupra datelor noastre. Însă după ce murim, lucrurile devin mai complicate, iar copia noastră digitală este mai vulnerabilă. Mai mult, datele pot fi folosite pentru a genera povești false, imagine false, deepfake-uri.

Inițiative pentru reglementarea tehnologiilor inovatoare precum AI au fost luate, iar Comisia Europeană își propune să traseze foarte clar limitele de utilizare pentru AI.

Tanatehnologia și transformarea digitală
Articolul „Thanatechnology and the Living Dead: New Concepts in Digital Transformation and Human-Computer Interaction” oferă o perspectivă asupra înțelegerii și evoluției actuale a tanatehnologiei, raportată la oportunitățile digitale și Big Data, ale secolului XXI. Articolul a fost publicat în OMICS și dispune de expertiza a 15 autori și specialiști.

Un domeniu emergent la fel de important pentru subiectul dezbătut în articol este cel al Digital Twins (gemenilor virtuali), care își propune realizarea copiei virtuale a organismului uman pentru a fi utilizată în predicția celui mai bun tratament pentru individ, la momentul potrivit, eliminând efectele adverse prin testarea terapiei pe această copie virtuală. Ideal, un DT ar trebui să integreze nu doar date legate de biologia persoanei, date omice, ci și date legate de comportament, mediu. Se aproximează că deciziile pe care o persoană le ia în viața de zi cu zi (comportamentul individual) influențează cu peste 30% starea de sănătate. Și cum poți prezice mai eficient deciziile unei persoane decât urmărindu-i activitatea din mediul virtual? Odată ce DT-urile vor deveni realitate, ele pot fi entitățile virtuale de bază atât pentru cei care sunt încă în viață, cât și pentru cei decedați.

Astfel, tanatehnologia devine un concept cheie pentru reglementarea domeniului digital, și în special, a sănătății digitale, oferind multiple oportunități de agregare a datelor primare, dar și de utilizare a acestor date în scopuri secundare.

Comisia Europeană a lansat anul trecut inițiativa Destination Earth (DestinE), care își propune să creeze o copie digitală (Digital Twin) a planetei Pământ. Datele (im)mortale și extinderea în timp a Big Data în universul digital creează perspective și provocări fără precedent. Nemurirea digitală sau invers, moartea digitală în cazul persoanelor decedate care nu doresc păstrarea amprentelor digitale, pot facilita sau împiedica accesul la fenomene populaționale și rezultatele clinice ale pacientului. Toate aceste aspecte trebuie să fie integrate și reglementate în inițiativa DestinE, dar și în altele care vor apărea, deoarece nu mai putem vorbi doar de datele celor vii, ci și de datele rămase în urma celor care au decedat. Aproape la fel ca și sufletul unei persoane, amprenta sa digitală va dăinui atâta vreme cât omenirea va exista.

Citește și: