STUDIU. Riscul de boală renală la persoanele cu diabet zaharat poate fi determinat de o mutație genetică rară, cu transmitere ereditară
Un nou studiu demonstrează pentru prima dată transmiterea ereditară a unei mutaţii care se asociată cu o predispoziţie crescută pentru diabet zaharat şi insuficienţă renală, despre care se ştia până în prezent că apare doar în mod spontan, explicând de ce membrii anumitor familii au un risc ridicat de a dezvolta aceste afecţiuni. Studiul a inclus persoane din mai multe generaţii ale aceleiaşi familii, iar rezultatele au fost publicate în NPJ Genomic Medicine.
Această descoperire susţine testarea genetică în cadrul familiilor cu risc ridicat, deoarece prezenţa mutaţiei descrise ar putea fi ţintită terapeutic pentru a reduce riscul de a dezvolta diabet şi boală renală. Studiul s-a derulat în cadrul Universităţii din Utah, în colaborare cu Centrul pentru Diabet Joslin şi Harvard Medical School.
Au fost utilizate probe de ADN de la 14 de persoane din aceeaşi familie, reprezentând mai multe generaţii. Dintre acestea, 6 persoane din 3 generaţii diferite au avut diabet zaharat şi boală renală în stadiu terminal. Secvenţierea întregului genom (whole genome sequencing, WGS) a evidenţiat modificări ale genei ADIPOQ, care codifică adiponectina. Prezenţa mutaţiei s-a asociat, în medie, cu un nivel cu 85% mai scăzut de adiponectină şi cu un nivel cu 30% mai ridicat al ceramidelor, în comparaţie persoanele care nu au moştenit modificarea genetică.
Adiponectina este un hormon care promovează sensibilitatea la insulină, scade inflamaţia şi inhibă moartea celulară. Persoanele supraponderale sau obeze produc mai puţină adiponectină, fiind predispuse la dezvoltarea rezistenţei la insulină, diabet zaharat de tip 2, boală renală şi alte afecţiuni. Adiponectina scindează ceramidele, lipide al căror nivel creşte în contextul unui deficit de adiponectină. Ceramidele sunt implicate în debutul diabetului zaharat de tip 2 şi ar putea să fie implicate în boala renală diabetică, explicând asocierea mutaţiilor care reduc producţia de adiponectină cu dezvoltarea acestor afecţiuni.
Mutaţia identificată determină o scurtare a genei şi apare la o persoană din 57 000. Are un caracter dominant, astfel că prezenţa unei singure copii a genei mutante este capabilă să scadă producţia de adiponectină. Aceste rezultate reprezintă un punct de plecare în dezvoltarea unor terapii personalizate care au efecte similare adiponectinei endogene şi care scad astfel riscul de diabet şi boală renală.
Citeşte şi:
- STUDIU. Peste 90% dintre cazurile de diabet monogenic sunt diagnosticate greșit. Testarea genetică permite diagnosticarea corectă a tipului de diabet la copii și stabilirea unui tratament personalizat
- Evenimentul „Să înțelegem diabetul și inovațiile din ultimul secol”: povara diabetului în România. Care sunt provocările?
- #ADA22. Inhibitorii SGLT2 scad riscul de fibrilaţie atrială la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, conform datelor din viața reală