#Covid19. Patru scenarii de evoluție a pandemiei în următorii ani, publicate de Guvernul UK: „Valurile vor fi cu atât mai grave cu cât vor fi detectate mai târziu”




La doi ani și două săptămâni de la declararea pandemiei la nivel global de către Organizația Mondială a Sănătății, multe dintre guvernele lumii (și majoritatea Statelor Membre UE) au decis să anunțe finalul acestei crizei globale, brusc, într-o perioadă de falsă acalmie post valul cinci, într-o perioadă în care situația generată de persoanele afectate de războiul din Ucraina pune o presiune suplimentară pe sistemele de sănătate, într-o perioadă în care apar în continuare noi variante virale, din ce în ce mai problematice și evazive. Pe scurt, într-o perioadă în care nu ne permitem să lăsăm garda jos.

Conform OMS, pandemia reprezintă răspândirea unei boli la nivel global și se produce în momentul în care un patogen nou apare și se răspândește în toată lumea, iar majoritatea oamenilor nu au imunitate față de această nouă infecție. Dacă SARS-CoV-2 nu ar fi suferit mutații majore în cei doi ani și ar fi rămas în forma ancestrală, probabil că puteam să ne imaginăm acum finalul pandemiei – schema inițială de vaccinare ar fi fost suficientă pentru ne proteja de formele severe, trecerea prin boală ar fi generat protecție mai puternică și pe termen mai lung, tratamentele cu anticorpi monoclonali ar fi fost la fel de eficace și așa mai departe.

abonare

Doar că Omicron ne-a arătat, mai vizibil decât predecesorii săi, că realitatea științifică este mai complicată: infecția cu Omicron nu oferă protecție considerabilă în fața reinfectării (fie tot cu Omicron, fie cu alte variante), doza booster de vaccin este esențială pentru a ne proteja de formele severe, transmisibilitatea este mai ridicată.

În plus, conform mai multor specialiști, pe baza a ceea ce știm până acum, nu există nicio garanție că SARS-Cov-2 va evolua în variante mai puțin contagioase sau care să provoace forme de COVID-19 mai puțin severe. Dovadă a acestei ipoteze – o variantă hibridă a SARS-CoV-2 (Deltacron) a fost detectată în mai multe țări din Europa și în SUA. Mai multe detalii, aici.

De aceea, este în continuare important ca atât cetățenii, cât și autoritățile să evalueze constant situația, să genereze ipoteze realiste, care țin seamă de cât mai multe date, specifice fiecărei țări, dar și să fie capabile să adapteze scenariile generate de alte guverne la situația locală.

GOV UK a publicat, la finalul lunii februarie, un raport în care prezintă patru scenarii posibile pentru evoluția pandemică în următoarele 12-18 luni, cu posibilitatea de repetare în următorii 2-10 ani: „Valurile vor fi mai grave dacă sunt detectate târziu, dacă eficiența vaccinului este scăzută sau dacă nu există suficiente doze de vaccin. Valurile pot fi exacerbate în comunitățile cu rate mai scăzute de vaccinare și dezavantajate. 

Eficacitatea mai scăzută a vaccinului va crește, de asemenea, dependența de medicamentele antivirale, iar utilizarea pe scară largă a acestora va crește riscul de apariție a rezistenței. Accesul la testare este, de asemenea, cheie pentru reducerea transmisiei și este probabil să afecteze forma și durata oricăror valuri viitoare. În general, viteza cu care testarea, vaccinarea și furnizarea de antivirale pot fi intensificate în caz de urgență va afecta semnificativ rezultatele”.

Scenariul 1 (reasonable best-case): vor apărea noi variante, însă nu vor fi la fel de capabile să evite răspunsurile imune și nu vor da forme de boală la fel de grave ca Delta. Doar persoanele vulnerabile vor primi doza booster anual. Antiviralele funcționează în continuare, iar cazurile de gripă se mențin scăzute.

Scenariul 2 (central optimistic): imunitatea globală în creștere va determina o severitate scăzută a bolii, însă valurile vor fi determinate de scăderea periodică a imunității sau de apariția unor variante. Tiparul general este de infecție sezonieră anuală, cu ani „buni” și „răi”, cei din urmă cu transmisibilitate mare și severitate asemănătoare valului Delta. Boala severă și mortalitatea vor fi limitate în mare parte la cei vulnerabili, vârstnici și cei fără imunitate anterioară.

  • Vaccinuri vor fi actualizate regulat și administrate anual celor vulnerabili, dar și altor grupuri în anii „răi”;
  • Comportamentele voluntare de protecție sunt ridicate în timpul valurilor;
  • Unele țări impun măsuri non-farmacologice (NPI) și începe să apară rezistența la antivirale.

Scenariul 3 (central pessimistic): Incidența globală ridicată și creșterea imunității populației determină apariția imprevizibilă a unor variante virale timp de mai mulți ani, cu o combinație de capacitate de evadare imună îmbunătățită și transmisibilitate mai mare comparativ cu Omicron, uneori de mai multe ori pe an și/sau cu severitate similară cu Delta în anii răi. Imunitatea existentă și vaccinurile actualizate continuă să ofere o bună protecție împotriva formelor severe. Deși nu mai severe, valuri repetate de infecție provoacă perturbări pe scară largă cu impact disproporționat în unele grupuri (de ex. copiii și educația). Alte caracteristici:

  • Vaccinarea anuală pe scară largă cu vaccinuri actualizate;
  • Rezistența la antivirale este larg răspândită;
  • Valurile SARS-CoV-2 nu reduc povara cazurilor de gripă;
  • Valurile SARS-CoV-2 se suprapun, ceea ce duce la încărcarea suplimentară a sistemului;
  • Comportamente voluntare de protecție limitate în timpul valurilor;
  • Unele țări impun NPI semnificative în anii răi.

Scenariul 4 (reasonable Worst-Case): Incidența globală mare, vaccinarea globală incompletă și circulația în rezervoarele animale conduc la apariția repetată a variantelor, inclusiv prin recombinare (schimb de material genetic între diferite variante care infectează aceeași celulă). Nu toate variantele sunt la fel de provocatoare, dar unele arată o evadare imunitară semnificativă în ceea ce privește imunitatea de la vaccinuri și infecția anterioară.

Schimbările imprevizibile ale modului în care virusul provoacă boala modifică rata și profilul de vârstă al formelor severe și al mortalității, cu impact crescut pe termen lung în urma infecției.

  • Este necesară vaccinarea anuală pe scară largă cu vaccinuri actualizate;
  • Rezistența anti-virală este larg răspândită;
  • Comportamentele de protecție voluntare sunt în mare parte absente și/sau o sursă de conflict social;
  • Este necesară utilizarea semnificativă a NPI-urilor, mai ales atunci când noile variante depășesc actualizările vaccinurilor (și/sau tehnologiile de testare eșuează).

Citește și: