Sunt Dr. Ana Maria Vasile, medic specialist în Medicină Nucleară, și am fost prezentă la Congresul Internațional de Longevitate 2026, unde am urmărit timp de câteva ore prezentările și discuțiile. Cu experiență și interes profesional în oncologie și imagistica morfo-funcțională, dar și în bolile neurologice degenerative și inflamatorii, urmăresc îndeaproape evoluțiile din medicina personalizată, inovația medicală și alfabetizarea în sănătate.
În materialul de mai jos, sumarizez câteva idei care mi-au atras atenția la congres și explic, acolo unde este relevant, de ce acestea merită urmărite din perspectiva medicinei actuale.
Longevitatea nu mai este doar un subiect de laborator, ci o preocupare care adună laolaltă cercetători, medici și public larg, de la tineri la vârstnici. Aceasta a fost impresia dominantă la cea de la Congresul Internațional de Longevitate 2026, organizat la Biblioteca Națională a României din București. Programul a fost axat pe terapii regenerative, optimizarea stilului de viață, neuroștiințe și prevenție, iar în cadrul evenimentului au fost atât prezentări, cât și demonstrații practice și expoziții de profil.
Printre invitații internaționali s-au numărat Dr. Maria Blasco, fost director al CNIO din Spania și autoritate mondială în cercetarea telomerilor și a regenerării celulare, Patrick Paine, cercetător la Harvard Medical School care studiază reprogramarea celulară parțială, Prof. Valerio Orlando, expert în epigenetică și în influența stilului de viață asupra expresiei genelor, și Prof. Maria Pia Abbracchio, reper european în neuroștiințe și prevenirea bolilor neurodegenerative. Lor li s-au alăturat Dr. Ilia Stambler, fondatorul International Longevity Alliance, inginerul José Cordeiro și specialiști din Letonia, India și Statele Unite.
Te-ar putea interesa și: Longevitatea este determinată în proporție de 50% de factori genetici
Unul dintre conceptele care mi-au atras atenția a fost paradoxul oxidativ antioxidativ, prezentat de Dr. Mihai Băican, medic specializat în ozonoterapie, oxigenoterapie și medicină regenerativă. Excesul de specii reactive de oxigen produce leziuni ale proteinelor, lipidelor și ADN-ului, însă, în cantități controlate, aceleași molecule funcționează ca semnale care activează mecanismele de apărare ale celulei. Acest stres oxidativ moderat și tranzitoriu, cunoscut în literatura de specialitate sub numele de hormeză, stimulează sistemele antioxidante endogene, repararea celulară și biogeneza mitocondrială. Scopul nu este, așadar, eliminarea completă a stresului oxidativ, ci un organism capabil să răspundă adecvat la stres și să transforme această provocare în adaptare și reziliență. Ideea are implicații practice: studiile au arătat că administrarea în doze mari a unor antioxidanți, precum vitaminele C și E, poate atenua o parte dintre beneficiile metabolice ale exercițiului fizic, tocmai prin blocarea acestor semnale adaptative.
Natural, o altă discuție care mi-a atras atenția a fost cu privire la vârsta biologică vs. vârsta cronologică. Suntem obișnuiți să definim vârsta prin numărul de ani de la naștere, însă cercetarea prezentată la congres propune o perspectivă mult mai nuanțată: două persoane de aceeași vârstă cronologică pot avea celule, țesuturi și riscuri de boală foarte diferite. Pentru un medic, această distincție este interesantă tocmai pentru că mută discuția de la un număr pe care nu îl putem schimba la ceea ce se întâmplă efectiv în organism.
Ideea devine cu atât mai interesantă atunci când este legată de biomarkeri și de posibilitatea de a măsura aceste diferențe biologice. Nu înseamnă că avem deja un „ceas” care poate spune cu precizie cât de sănătos este un organism sau cât va trăi o persoană, dar direcția de cercetare poate avea implicații importante pentru prevenție și, în perspectivă, pentru o medicină mai personalizată.
Un alt subiect care ar putea părea desprins din medicina viitorului a fost reprogramarea celulară. La congres au fost prezentate cercetări experimentale privind posibilitatea de a reda unor celule îmbătrânite anumite caracteristici asociate unei stări biologice mai tinere. Rezultatele prezentate de Patrick Paine, cercetător la Harvard Medical School, explorând utilizarea unor peptide și a factorului GxF1 pentru a induce astfel de modificări celulare.
Evident, aici este important să păstrăm distanța dintre ceea ce se întâmplă în laborator și ceea ce putem face astăzi pentru un pacient. Vorbim despre cercetare experimentală, nu despre un tratament disponibil. Tocmai această delimitare mi se pare esențială atunci când vorbim despre longevitate: faptul că putem influența anumite mecanisme biologice în laborator nu înseamnă încă faptul că putem „întineri” un organism. Dar este o direcție de cercetare pe care merită să o urmărim.
Un subiect care mi s-a părut important tocmai prin legătura lui directă cu viața de zi cu zi a fost sănătatea femeii după menopauză. Dr. Elizabete Ārgale a atras atenția asupra faptului că, după menopauză, o femeie poate avea încă peste 30 de ani de viață în față. Asta schimbă perspectiva asupra menopauzei: nu este doar un moment biologic de tranziție, ci începutul unei perioade lungi în care sănătatea cardiovasculară, osoasă, musculară și cerebrală trebuie privite cu aceeași atenție.
Mi se pare o direcție importantă și pentru că ne amintește că longevitatea nu înseamnă doar să adăugăm ani vieții. Contează foarte mult ce se întâmplă în acei ani. Prevenția și intervențiile care mențin funcționalitatea și calitatea vieții pot avea un impact mult mai concret pentru oameni decât promisiunea unei „întineriri” care aparține încă laboratorului.
O atmosferă deschisă tuturor vârstelor
Poate cel mai îmbucurător aspect a fost publicul. În sălile Bibliotecii Naționale s-au întâlnit tineri, adulți și vârstnici, cu toții interesați de același lucru: cum pot trăi nu doar mai mult, ci mai bine. Atmosfera a fost relaxată și prietenoasă, iar faptul că evenimentul a fost gratuit l-a făcut accesibil unui public larg. Longevity Expo Forum Fest confirmă astfel un interes în creștere pentru medicina preventivă în România și arată că longevitatea începe să fie privită ca un proiect al întregii vieți, nu doar al vârstei a treia.
Citește și:
- Lideri mondiali ai longevității, la București. Cercetători de la Harvard, CNIO și KAUST, la Congresul Internațional de Longevitate 2026
- Deși femeile sunt mai longevive decât bărbații, cancerele sistemului reproducător reduc diferența de supraviețuire în anii activi ai vieții
- STUDIU. Longevitatea este determinată în proporție de 50% de factori genetici