#WCLC2023. Cea mai lungă supraviețuire raportată vreodată în cancerul pulmonar microcelular avansat, atinsă printr-o nouă combinație terapeutică
Utilizarea combinată a benmelstobartului, anlotinibului şi a chimioterapiei prelungeşte supravieţuirea generală (OS) şi supravieţuirea în lipsa progresiei (PFS) a pacienţilor cu cancer pulmonar microcelular (SCLC) în stadiu extensiv, conform unui studiu prezentat în cadrul World Conference on Lung Cancer 2023, care a avut loc în Singapore. Aceste rezultate au raportat cea mai îndelungată supravieţuire generală obţinută în urma unui tratament la această categorie de pacienți, fiind totodată prima dată când un regim terapeutic prelungește PFS peste 6 luni la pacienții cu SCLC în stadiu extensiv.
Principalele rezultate:
- PFS mediană a pacienţilor care au primit combinaţia terapeutică a fost de aproape 7 luni, faţă de peste 4 luni la cei care au primit chimioterapie şi placebo
- Supravieţuirea mediană generală a fost de aproape 20 de luni la pacienţii care au primit benmelstobart, anlotinib şi chimioterapie şi de aproape 12 luni la grupul de control
- ORR (objective response rate) a fost de peste 81% în urma administrării combinaţiei terapeutice şi de aproape 67% în urma administrării chimioterapiei împreună cu placebo
- Durata răspunsului a fost de aproape 6 luni la persoanele care au primit combinaţia terapeutică şi de peste 3 luni la grupul de control
Prelungirea PFS şi OS în urma administrării tratamentului combinat a fost mai puţin evidentă la pacienţii cu metastaze cerebrale, precum şi la persoanele care au avut istoric de expunere la tutun.
Supravieţuirea pacienţilor cu SCLC în stadiu extensiv este limitată, iar terapiile disponibile, inclusiv imunochimioterapia, au beneficii limitate la aceşti pacienţi, din cauza micromediului tumoral particular al acestui subtip de cancer pulmonar, caracterizat de imunosupresie, angiogeneză şi vascularizație. Administrarea concomitentă a benmelstobartului, anlotinibului şi chimioterapiei ar putea să contribuie la reprogramarea micromediului tumoral şi să stimuleze infiltrarea cu celule imune. Benmestobart este un inhibitor PD-L1 recent dezvoltat, iar anlotinib este un inhibitor tirozin kinazic care inhibă receptorii 2 şi 3 ai factorului de creştere a endoteliilor vasculare.
Studiul clinic randomizat de fază III a inclus aproape 740 de pacienţi cu SCLC în stadiu extensiv din 72 de centre, care au primit fie combinaţia terapeutică (aproape 250), fie chimioterapie cu etoposid/carboplatin şi placebo (aproape 250). Studiul a inclus cea mai mare proporţie de pacienţi fără istoric de expunere la tutun (peste 20%) inclusă în investigaţiile terapiilor adresate SCLC.
Până la progresia bolii sau dezvoltarea intoleranţei la toxicitatea tratamentului, a fost administrată terapie de menţinere cu benmelstobart şi anlotinib, doar anlotinib sau placebo. Perioada mediană de monitorizare a pacienţilor a fost de 14 luni. Profilul de siguranţă al combinaţiei terapeutice a fost considerat tolerabil şi gestionabil, însă frecvenţa evenimentelor adverse de grad minim 3 a fost de peste 93%, incluzând neutropenie, trombocitopenie, leucopenie, reacţii imunologice.
Citeşte şi:
- STUDIU: Cancerul pulmonar microcelular poate fi clasificat în patru subtipuri, în funcție de profilul expresiei genice
- Cauzele cancerului pulmonar la nefumători: trei subtipuri moleculare identificate prin analiză genomică
- USPSTF: Screeningul cancerului pulmonar trebuie început după vârsta de 50 de ani la persoanele cu istoric de fumat de peste 20 pachete-an