O lume în mare criză de idei
Dar flămândă după profit imediat și cu orice preț. Garanția profitului pe termen scurt și mediu este anchilozarea, încremenirea într-un proiect uzat moral și epuizat temporal, în ghemuirea sub umbrela zonei de confort pentru ca nu cumva să o părăsești, din greșeală, și minimalizarea sau eliminarea oricăror idei care ar putea schimba, fie și parțial, profitabilele paradigme.
Nu există o barieră mai mare în calea inovației decât căutarea și inventarierea bunelor practici de peste tot și încercarea de a le implementa ca atare, fără nuanțe, în medii complet diferite social, economic și cultural.
De fapt, există nu atât o barieră mai mare, cât o amenințare directă și iminentă la adresa inovației: gargara pe tema inovației, izvorâtă doar din dorința de a te înscrie în trendul cuvintelor răsunătoare. Trăncăneala asta este mai toxică decât dezinteresul pentru inovație ca soluție pentru anumite probleme.
Sunt atâția oameni care umblă cu inovația în gură și nu îi dau drumul orice s-ar întâmpla, ca un pitbull care tocmai și-a înfipt maxilarul într-un os de cauciuc (mare păcăleală!), încât ai senzația că trăim într-o lume atât de inovatoare și evoluată încât e capabilă să evite pandemii, războaie și crize energetice și financiare, chiar dacă toate ar fi comprimate și suprapuse în doi ani, să zicem.
Dar hei, cum, lumea asta care practică beția de cuvinte crezând că inovează nu a fost în stare să evite pandemia, războiul, criza energetică și criza financiară? Și se comportă în continuare ca și înainte, vechea aspirație de a reveni la normal, crezând că astfel ne vom salva cu toții?
Citește și:Valul 6: să uităm de imunitatea de grup
Seamănă prea mult cu scenele premergătoare scufundării Titanicului, când oamenii se distrau, cântau și dansau, deși vaporul deja luase apă, nu-i așa?
În astfel de momente precum cele pe care pe trăim acum, ai nevoie de idei și de lideri autentici sau te prăbușești ca societate, organizație sau sistem, mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie dovedit nimic în acest punct, dacă ai deschis un manual de istorie măcar în gimnaziu.
“Marius, dragă, lumea duce lipsă de idei mari”, mi-a spus un mare om, îl găsiți în multe cărți de istorie a medicinei, în ciuda eforturilor urmașilor de a-l minimaliza, de a-l reduce la cel mai mic numitor comun.
Cel mai mic numitor comun – această operație trebuia să rămână doar în cărțile de matematică, nu să se transforme în operațiune de masă, aplicată la nivel de societate, școală, corporație.
Dacă ești educat în spiritul unor valori care au traversat milenii, îți vine greu să înțelegi cum lumea poate funcționa și fără lideri autentici, și fără idei mari, de pe-o zi pe alta, ca o cursă nebună de nicăieri spre niciunde.
Oamenii și ideile lor minunate sunt necesari pentru a duce lumea mai departe, pentru a fixa mereu și mereu linia orizontului mai departe și mai departe, pentru a-i inspira pe oameni (și în primul rând pe copii și tineri, care au nevoie mai mult ca oricând de repere autentice) și a-i face să înțeleagă dimensiunea superioară a noastră, ca specie.
Altfel, trăind din festival in festival, dezinteresați de știință, inovație și idei mari, nu cumva viața noastră se reduce atât de mult încât practic asistăm la o involuție la scara umanității?
Istoria noastră este de fapt o succesiune de urcușuri și hăuri teribile, din care de fiecare dată am ieșit prin viziune, idei, lideri și nume proprii. Așa a rămas în istorie Apolodor, nu Gabriel din Damasc – ați înțeles ideea, iar exemplele sunt nenumărate.
O șansă ar mai fi, câtă vreme mai sunt oameni care au acces la știrile cu rover-ele care explorează Marte și care se numesc banal – Spirit, Opportunity, Curiosity și Perseverance – când puteau să se numească Las’ că merge și așa, frățioare.
Mă puteți urmări și pe: