#ACC24. Administrarea precoce de empagliflozin după un infarct miocardic nu scade riscul de complicaţii. La ce pacienţi ar putea prezenta beneficii?
Administrarea precoce de empagliflozin dupa infarctul miocardic nu reduce numărul de spitalizări pentru insuficienţă cardiacă şi numărul de decese, conform rezultatelor studiului EMPACT-MI, prezentate în cadrul sesiunilor ştiinţifice de anul acesta ale American College of Cardiology (ACC2024) și publicate în New England Journal of Medicine. A fost raportată, însă, reducerea riscului pentru prima spitalizare la pacienţii cu infarct miocardic care au primit empagliflozin. Aceste rezultate indică potenţialul acestei terapii de a prezenta beneficii la anumiți pacienți, însă este necesară definirea categoriilor de persoane cu infarct miocardic la care determină reducerea riscurilor cardiovasculare.
Studiul EMPACT-MI a inclus peste 6500 de pacienţi, din 22 de ţări şi peste 450 de centre de investigare. Aceşti pacienţi au fost randomizaţi 1:2 pentru a primi fie inhibitorul SGLT2 (sodium-glucose co-transporter-2) empaglifozin adăugat la terapia standard, fie doar terapie standard în primele 14 zile după spitalizarea pentru infarct miocardic acut. Aproape 60% dintre pacienţi au prezentat semne şi simptome de congestie care necesită tratament, aproape 80% au avut fracţia de ejecţie sub 45% şi peste 35% au avut ambele. Aproape toţi pacienţii au fost externaţi pe tratament cu antiplachetare şi statine şi peste 80% au primit şi un modulator al sistemului renină-angiotensină-aldosteron şi un beta-blocant. Perioada mediană de monitorizare a fost de 18 luni.
În cadrul ACC2024, au fost prezentate rezultatele unei analize exploratorii care ţinteşte reducerea până la zero a numărului de evenimente asociate cu insuficienţa cardiacă din cadrul studiului. Atât rezultatele pentru primul eveniment asociat cu insuficienţa cardiacă, cât şi pentru totalul spitalizărilor pentru insuficienţă cardiacă au favorizat administrarea inhibitorilor SGLT2, în comparaţie cu placebo. Rezultatele analizelor suplimentare au fost publicate în Circulation.
Într-o analiză pentru toate evenimentele adverse asociate cu insuficienţa cardiacă, care a inclus și vizitele la medic ale pacienţilor externaţi, împreună cu spizalizările şi decesele determinate de insuficienţa cardiacă s-au constatat beneficii suplimentare pentru administrarea inhibitorilor SGLT2, în comparaţie cu grupul care a primit placebo. Acestea susţin utilizarea inhibitorilor SGLT2 la pacienţii cu infarct miocardic, însă momentul iniţierii şi categoriile de pacienţi care pot beneficia de pe urma aceste terapii sunt în continuare neclare.
Rolul inhibitorilor SGLT2 la pacienții cu infarct miocardic
Deşi terapia infarctului miocardic în faza acută a progresat, supravieţuitorii prezintă în continuare risc ridicat de insuficienţă cardiacă. Riscul în primul an este de peste 30%. Inhibitorii SGLT2 previn evenimentele asociate insuficienţei cardiace la persoanele din grupurile de risc ridicat, precum pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 sau boală cronică renală. Din aceste motive, a fost evalut potenţialul de a reduce incidenţa complicaţiilor în urma unui infarct miocardic.
Un alt inhibitor SGLT2, dapagliflozin, a fost evaluat în cadrul unui studiu de amploare mai redusă, DAPA-MI, cu scop similar. Conform rezultatelor studiului DAPA-MI, administrarea dapagliflozin la pacienţii cu infarct miocardic acut cu funcţie ventriculară stângă alterată sau undă Q pe electrocardiogramă a determinat îmbunătăţiri cardiometabolice semnificative, însă nu a redus ratele de deces cardiovascular şi spitalizările pentru insuficienţă cardiacă.
Rezultatele statistice obţinute în cadrul studiilor DAPA-MI şi EMPACT-MI, deşi realizate pe populaţii diferite de pacienţi, au fost similare. În urma administrării inhibitorilor SGLT2, există un nivel redus de impact asupra spitalizărilor determinate de insuficienţa cardiacă, iar efectul asupra mortalităţii este absent. Cel mai probabil, inhibitorii SGLT2 prezintă beneficii cardiometabolice atunci când sunt administraţi pacienţilor post infarct miocardic acut, aşa cum au indicat rezultatele studiului DAPA-MI.
Deşi studiile DAPA-MI şi EMPACT-MI nu au avut rezultate pozitive în raport cu obiectivele primare, acestea au descoperit noi potenţiale beneficii ale administrării inhibitorilor SGLT2 la pacienţii cu infarct miocardic. Totodată, reprezintă baza pentru a construi noi studii de investigare a acestor terapii pentru a reduce riscurile pacienţilor cu infarct miocardic.
Citește și:
- #ESCCongress2023. Noul ghid ESC pentru reducerea riscului cardiovascular la persoanele cu diabet zaharat
- #ESCCongress2023. Revascularizarea completă este eficace şi sigură la pacienţii vârstnici cu infarct miocardic acut
- Raportul Federației Mondiale a Inimii 2023: țările din Europa Centrală și de Est înregistrează printre cele mai multe decese cardiovasculare, dar se află în topul implementării politicilor de prevenție