Raport IHE. Cancerul în Europa: mai multe cazuri diagnosticate, dar și mai mulți supraviețuitori. Inovația face diferența, dar există diferențe între Est și Vest în materie de acces

  • Acces la inovație



Cancerul rămâne una dintre principalele și cele mai discutate probleme de sănătate publică la nivelul Europei. Povara bolii este în continuă creștere atât pentru pacienți, cât și la nivelul sistemului de sănătate, deoarece oamenii trăiesc mai mult datorită progreselor înregistrate în alte arii ale medicinei. În același timp, datorită evoluției la nivel științific, și în special datorită noilor imunoterapii, în unele cazuri cancerul s-a transformat dintr-o boală fatală, într-o afecțiune cronică, apărând noi provocări care trebuie adresate.

Scopul raportului Comparator Report on Cancer in Europe 2019”, realizat de către IHE (The Swedish Institute for Health Economics) este de a oferi decidenților o imagine clară asupra situației cancerului la nivelul Europei, astfel încât să faciliteze crearea unor planuri și acțiuni pentru a reduce povara bolii. Acest raport poate constitui o bună bază pentru Planul european de control al cancerului, care se lansează astăzi, 4 februarie 2020, în Parlamentul European. Ediția 2019 a IHE Report este o actualizare a precedentelor rapoarte comparatoare pe tema cancerului, realizate în perioada 2005-2016.

abonare
Infografic Comparator Report on Cancer in Europe 2019
Mortalitatea prin cancer a crescut cu 20% între anii 1995-2018, de la 1,2 milioane la 1,4 milioane de decese. Însă creșterea mortalității a fost semnificativ mai mică decât cea a incidenței cancerului, cu 50%. La nivel individual, această diferență se traduce prin creșterea supraviețuirii.

Raportul oferă o descriere actualizată și de ansamblu a:

  • creșterii poverii cancerului în ultimele decenii, diferențiind povara asupra stării de sănătate, de povara economică;
  • noilor medicamente oncologice dezvoltate, alături de o analiză prospectivă a acestora;
  • aprobării și accesului la medicamentele oncologice;
  • problemelor în politicile de sănătate publică în vederea accesului la îngrijiri oncologice de calitate și personalizate.

Cancerul afectează persoanele de orice vârstă, însă riscul de a dezvolta boala crește semnificativ odată cu îmbătrânirea, deoarece mecanismele de reparare celulară devin mai puțin eficiente, dar și datorită acumulării în timp și expunerii la factori de risc.

Numărul cazurilor nou diagnosticate de cancer și numărul deceselor prin cancer, în funcție de vârstă. Sursa: IHE

Numărul de cazuri nou diagnosticate de cancer (incidența) este foarte mic la copiii și adulții tineri, însă crește rapid după vârsta de 40 de ani. În aceeași manieră, numărul deceselor (mortalitatea) crește odată cu vârsta. În 2018, trei din cinci noi cazuri diagnosticate (61%) și trei din patru decese (76%) s-au produs la persoane de peste 65 de ani.

Incidența cancerului este în continuă creștere, ajungând de la 2,1 milioane la 3,1 milioane de cazuri noi între anii 1995-2018 (creștere cu 50%). Acest fenomen este favorizat de o serie de factori, precum îmbătrânirea populației. Însă o altă parte dintre factori pot fi adresați prin politicile de sănătate publică. Prima măsură în acest sens a fost luată prin declarația „The War on Cancer” în SUA în anul 1971. În Europa, primul program al Comisiei Europene, „Europe Against Cancer”, a fost adoptat în 1987.

Incidența și mortalitatea cancerului (în milioane de cazuri) în Europa, între anii 1995-2018. Proiecția statusului-quo 2020-2040. Sursa: IHE

Se estimează că 40-45% din cazurile de cancer pot fi prevenite. Toate țările europene apelează la diverse modele de prevenție si detecție precoce prin diagnostic precis și screening. Cea mai importantă astfel de măsură este cea care vizează reducerea fumatului la nivelul populației. Directiva privind Produsele din Tutun (2014/40/EU) a fost un pas important în această direcție la nivel european, însă rămân multe de făcut la nivel național. Programele de vaccinare anti-HPV s-au dovedit cost-eficiente, însă nu sunt implementate complet în multe țări. Un model cost-eficient al programelor organizate de screening se adresează cancerului colorectal, cervical și de sân (în această ordine a priorității), în timp ce cost-eficiența screeningului cancerului de prostată și pulmonar nu este încă stabilită.

Factorii de risc prevenibili ai cancerului. Sursa: IHE

Peste unul din patru decese din Europa (26%) este determinat de cancer, astfel cancerul este a doua cauză de deces, după bolile cardiovasculare. Cancerul provoacă a doua cea mai mare povară a bolii (20%, măsurată în DALY). În unele țări înstărite, precum Danemarca, Franța, Olanda, Regatul Unit, cancerul a devenit principala cauză de deces, iar acest trend se preconizează că va urma și în restul țărilor europene.

Câte decese sunt provocate de cancer, în funcție de grupa de vârstă (anul 2016). Sursa: IHE

Mortalitatea prin cancer a crescut cu 20% între anii 1995-2018, de la 1,2 milioane la 1,4 milioane de decese. Însă creșterea mortalității a fost semnificativ mai mică decât cea a incidenței cancerului, cu 50%. La nivel individual, această diferență se traduce prin creșterea supraviețuirii. Motive ale acestui trend sunt progresele majore înregistrate în diagnosticul și tratamentele medicale, alături de programele de screening. Există un tipar clar al țărilor mai înstărite, ce înregistrează rate mai mari ale supraviețuirii comparativ cu țările mai sărace. 

Creșterea supraviețuirii se datorează mai ales cercetării în domeniul oncologiei, care a condus către progrese în screening și tratament. Oncologia a intrat într-o nouă etapă în secolul 21 datorită noilor terapii moleculare țintite. O contribuție importantă în progresul controlului cancerului o are imuno-oncologia: activarea propriului sistem imun al organismului pentru a lupta împotriva tumorilor maligne. În ultimii 5 ani, imunoterapiile au devenit piatra de temelie în lupta împotriva cancerelor solide – peste 2.000 de studii clinice sunt în derulare în prezent. Datele actuale indică faptul că se poate discuta de vindecare în cazul anumitor pacienți cu neoplasme metastazate. Toate acestea sunt posibile datorită imuno-oncologiei.

Progresul înregistrat în partea de diagnostic a facilitat, de asemenea, aprecierea gradului de răspuns al pacienților la anumite terapii și a permis personalizarea îngrijirii. În ultimii cinci ani, capacitatea de a activa sistemul imunitar propriu al unei persoane pentru a ataca celulele canceroase a devenit standardul în multe tumori solide. 

Cercetarea în domeniul cancerului a condus către creșterea numărului de terapii aprobate în diverse indicații în ultimii ani. În perioada 2012-2018, în fiecare an, aproape zece medicamente noi au fost aprobate de către EMA, comparativ cu patru medicamente în perioada 2001-2011. Un număr semnificativ de medicamente sunt considerate „orfane, din cauza populației mici de pacienți căreia se adresează. Se preconizează că cercetarea oncologică se va afla în centrul atenției și va primi mai multă finanțare în următorii ani din partea Comisiei Europene.

Numărul de medicamente oncologice aprobate de către EMA și indicațiile în funcție de tipul cancerului. Sursa: IHE

Însă inovațiile oncologice aduc beneficiu doar dacă ajung la pacienți, ceea ce necesită sporirea cheltuielilor în domeniul sănătății. Costurile directe ale cancerului s-au dublat la nivelul Europei între anii 1995 și 2018. Cheltuielile raportate la nivel de individ au crescut cu 86%, ajungând la 195€, însă diferă mult între țări (Austria, Germania, Elveția, Belgia, Olanda, Luxemburg, Franța cheltuiesc cel mai mult). Țările est-europene cheltuiesc cel mai puțin, ceea ce reflectă cheltuielile în general mai scăzute în domeniul sănătății. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, diferențele în costurile directe per individ au scăzut datorită creșterii nivelului de cheltuieli în țările mai sărace.

Costurile directe ale cancerului per capita, în anul 2018. Sursa: IHE

Costurile indirecte ale cancerului au scăzut cu 9% în Europa între anii 1995-2018, corespunzând unei scăderi cu 15% la nivel de individ (ajungând la 133€). Cauza este scăderea mortalității în rândul pacienților aflați la vârsta la care încă sunt apți pentru muncă, ceea ce a scăzut pierderea productivității cauzată de mortalitatea prematură. Cu toate acestea, productivitatea pierdută prin morbiditate a rămas stabilă.

Costurile de îngrijire informală au aceeași magnitudine cu cele indirecte. Faptul că suma costurilor indirecte și pentru îngrijire informală este aproape la fel de mare ca totalul cheltuielilor pentru cancer, subliniază importanța găsirii și aplicării unor măsuri la nivel de societate pentru îmbunătății prevenția, detectarea și tratarea cancerului.

Accesul pacienților la noile medicamente oncologice este mult mai mare în țările bogate, atât în ceea ce privește valoarea, cât și volumul de medicamente, iar acest tipar nu s-a schimbat de-a lungul timpului. Atunci când vine vorba de valoarea medicamentelor, țările care cheltuiesc cel mai mult sunt: Austria, Germania și Elveția (92-108€), în timp ce Cehia, Letonia și Polonia se află la polul opus (13-16€). Raportat la volumul de medicamente, țările mai sărace au folosit numai o treime – o jumătate din nivelul folosit de principalele cinci țări europene (Franța, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie).

Cele mai mari diferențe în ceea ce privește accesul la medicamente s-a observat în cazul imunoterapiilor, medicamentelor folosite în mielomul multiplu și cancerul de prostată. În țările mai sărace, accesul la imunoterapii a fost de numai 10-20% în raport cu țările europene mai înstărite. Însă diferențele în accesul la terapii între țări au fost mai mici în cazul medicamentelor mai mature, adresate unor populații mai mari.

O provocare în accesul la medicamente este compromisul între accesul rapid și dovezile asupra beneficiilor pentru pacienți. În momentul aprobării din partea EMA (Agenția Europeană a Medicamentelor), multe medicamente oncologice nu au suficiente dovezi pentru beneficiile clinice în termeni de supraviețuire generală, ceea ce face necesară realizarea studiilor ulterioare pentru a evalua rezultatele în practica clinică, precum și ajustarea prețurilor în funcție de aceste studii. Sunt necesare îmbunătățiri în colectarea și analizarea datelor din viața reală pentru a le face utile în contextul înțelegerilor dintre plătitori și producători. Acest lucru ar putea conduce către aprobare mai rapidă și acces mai echitabil la medicamentele inovatoare, care aduc cel mai mare beneficiu pacienților și sistemelor de sănătate.

O altă provocare în accesul la medicamentele noi este nevoia de a pune în balanță compensarea corespunzătoare valorii cu capacitatea sistemului de sănătate de a acoperi acele costuri. O mare parte din pacienții europeni, mai ales din Europa de Est, nu are acces la terapii eficiente din cauza incapacității statelor de a acoperi costurile. În ultimii ani au fost propuse noi metode de apreciere și stabilire a prețului, astfel încât să faciliteze accesul la noile descoperiri, precum terapiile CAR-T sau terapiile combinate. Utilizarea biosimilarelor și a genericelor este o altă cale importantă pentru a susține cheltuielile cost-eficiente și pentru a stimula investițiile în medicamente inovatoare, care înainte păreau inaccesibile din punct de vedere material.

Este necesar ca sistemele de sănătate să cântărească costurile pentru a investi în diverse arii ale oncologiei, cu potențialele beneficii aduse pacienților. Acest lucru va permite o mai bună utilizare a resurselor reduse și va oferi valoare cheltuielilor. Este dovedită asocierea pozitivă dintre investițiile în oncologie și supraviețuire, însă există diferențe în eficiența îngrijirilor atât între țări, cât și în cadrul aceleiași țări. Acest lucru oferă loc pentru a ameliora eficiența și rezultatele în toate țările europene. 

Citește și: