Building the Post-Pandemic World. Dr. Marius Geantă: „În 2020, 500 de decese zilnice în Lombardia ni se păreau inacceptabile. Un an mai târziu, 600 de decese într-o zi, în România, nu stârnesc același cutremur interior și același oftat la nivelul societății”




Institutul Național de Statistică a organizat, în perioada 1 – 12 noiembrie 2021, la București, conferința “Building the Post-Pandemic World: The path to a more sustainable, safe and resilient society”, a șasea ediție din seria „Împreună protejăm România”.

Pe 11 noiembrie, Dr. Marius Geantă, președinte Centrul pentru Inovație în Medicină a vorbit în cadrul uneia dintre sesiuni despre momentul actual critic în care se află România și cum ar trebui privită de fapt „terminarea” pandemiei și „reconstrucția” societății și a sistemului.

abonare

De modul în care vom termina cu pandemia depinde modul în  care vom construi lumea în continuare. De fapt, un lucru absolut greșit și care se perpetuează încă de anul trecut este această iminență a terminării pandemiei, de parcă am avea un buton de on/off… Numai că lucrurile nu stau așa – suntem în al patrulea val în România. Lucrurile nu au cum să fie atât de simple.

Intervenția poate fi urmărită aici:

În continuare, redăm discursul și subliniem cele mai importante idei desprinse din acesta:

  • Ce urmează după pandemie? Tranziția către faza endemică a Covid-19.
  • Ce ne dorim noi ca societate să se întâmple în această fază endemică? Câte decese de Covid-19 sunt acceptabile anual?
  • Cum vom aloca resursele pentru o boală care va ocupa sezonier o proporție importantă din sistemul de sănătate?
  • Unde vom găsi în sistemul de sănătate din România loc suficient pentru pacienții cu boli cronice, care la rândul lor sunt din ce în ce mai mulți, ca urmare a neglijării, ineficienței programelor de prevenție și depistare precoce?

Ceea ce încercăm să anticipăm acum este ce urmează după pandemie – probabil va urma o fază de tranziție către faza endemică a Covid-19. În această perioadă de tranziție trebuie să punem împreună toate lecțiile pe care le-am învățat până acum și să ne pregătim de faza endemică. Este acea fază de stabilizare a Covid-19. În care și societatea, economia se vor așeza pe noi baze, ținând cont de toată această experiență. Iar întrebarea cheie la care trebuie noi să răspundem acum și nu mai târziu este ce anume ne dorim noi ca societate? Cât anume acceptăm, în termeni, de exemplu, de mortalitate prin Covid-19?

În februarie-martie 2020, când vedeam la televizor știrile care anunțau încă o zi în care în Lombardia s-au înregistrat 500 de decese din cauza Covid-19, eram cutremurat și la fel eram cu toții. Părea ceva incredibil ca 500 de oameni să moară într-o singură zi, într-o singură țară, din cauza aceleiași infecții. Din păcate, un an și jumătate mai târziu suntem cumva în România în aceeași situație, în care avem aproape 600 de decese într-o zi, dar fără a avea, din păcate, același cutremur interior și același oftat la nivelul societății. Pare că ne-am obișnuit și pare că acceptăm, pare că suntem tentați să considerăm că este normal ca 300-500 de oameni să moară din cauza Covid-19, o boală care poate fi prevenită în proporție de 95-96% prin vaccinare, să moară pur și simplu…

De ce este atât de importantă această perspectivă? Pentru că în perioada de tranziție și faza endemică a bolii, noi trebuie să decidem ca societate, așa cum facem de atâția ani pentru gripă, care este numărul acceptat de persoane care într-un an vor muri din cauza Covid-19.

Și am văzut genul acesta de date estimate în statele Unite, care la rândul lor m-au pus pe gânduri. Americanii spun că în faza endemică a bolii, în jur de 50 mii, până la 100 de mii de persoane vor muri în fiecare an din cauza Covid-19, pe când numărul de decese atribuite gripei într-un an este în jur de 30 de mii de persoane. Dacă lucrurile vor sta așa – și de puține ori s-au înșelat experții americani în astfel de predicții – înseamnă de fapt că noi la nivelul societății și sistemului de sănătate trebuie să pregătim un sector, o parte din sistemul de sănătate, pentru a lupta împotriva Covid. Și nu este o parte mică. Va fi o parte mai mare decât o alocăm în mod tradițional în fiecare sezon rece în lupta cu gripa.

Vedem ce se întâmplă acum în spitale în valul 4. Să ne imaginăm cum vom putea găsi resursele necesare, în primul rând umane, apoi financiare, asigurarea materialelor și medicamentelor, resursele de spațiu din spitale, pentru o boală care a apărut și nu va dispărea, va rămâne aici cu noi – într-un sistem de sănătate care oricum avea probleme în a deservi nevoile pacienților cu boli cronice sau acute. Unde vom găsi în sistemul de sănătate din România loc suficient pentru pacienții cu boli cronice care la rândul lor sunt din ce în ce mai mulți, ca urmare a neglijării, ineficienței, programelor de prevenție și depistare precoce?

Acestea sunt câteva întrebări și ele pot părea îngrijorări fără sens, pot părea întrebări retorice sau simple exerciții filosofice – puteți gândi și astfel. Numai că din păcate, la un moment dat, realitatea ne va aduce în acest punct, în care va trebui să găsim o soluție la nivelul sistemului de sănătate – o soluție de transformare, schimbare, în care într-adevăr să vorbim despre implementarea în practică a lecțiilor din pandemie.

Până acum, din păcate, am învățat destul de puține lucruri. Valul 4 pare că a surprins pe toată lumea, pentru mulți nici nu mai e un subiect. Campania de vaccinare este, după cum am văzut într-o propunere privitoare la țintele de anul viitor, este pur și simplu scoasă din sertare și apare în urma unei lipse de consultare cu actorii din societatea civilă, care ar fi trebuit luați alături de la început. Pare că rămânem în continuare în același paternalism, în aceeași idee centrată ca și înainte de pandemie, pe rezolvarea cazurilor în spital. Și mai puțin centrată pe fiecare cetățean, pe fiecare pacient, pe fiecare dintre noi.

Building the post pandemic world - Marius Geantă

Mă puteți acuza din nou de o retorică goală, lipsită de sens și de conținut, încă un om care vorbește despre pacienți și despre cetățeni în centrul sistemului de sănătate. Și vă voi da câteva cifre care ne arată că noi ca medici, parte din sistemul de sănătate, nu am venit absolut deloc în întâmpinarea dorințelor oamenilor:

  • La începutul campaniei de vaccinare, 6 din 10 români spuneau că își doresc să primească informații despre vaccin de la medicul de familie sau medicul curant (cei cu boli cronice).
  • În acest moment, în care discutăm, doar 30% au primit informații de la MF sau medicul curant.

Vă dați seama că diferența de 30% ar putea însemna enorm la nivel individual, dacă persoanele vor primi informațiile corecte și vor lua decizia de a se vaccina și ar însemna enorm și din perspectiva sănătății publice. Cum ar fi ca încă 30% din populația României să se vaccineze ca urmare a eforturilor de comunicare precisă a informațiilor din partea medicilor de familie sau curanți. Să nu înțelegeți că-i învinuiesc pe medici – nici vorbă. Pentru că și medicii, ca și cetățenii, au intrat în această pandemie cu mâinile goale – niciunul dintre noi nu a fost aici în timpul precedentei pandemiei – gripa spaniolă din 1918, deci noi cu toții știam doar din cărți – nu aveam o reprezentare a unei pandemii într-o lume globalizată cu peste 7 miliarde de cetățeni.

Nevoia de a ne educa noi pe noi ca medici a fost și este mai mare ca oricând în contextul pandemiei, cu atât mai mult cu cât vin elemente noi. Tehnologia ARNm era o necunoscută pentru cei mai mulți dintre noi în urmă cu un an de zile. Tehnologia de secvențiere a genomului folosită în supravegherea genomică în multe părți ale lumii este o necunoscută și acum. Vor apărea generații noi de vaccinuri, deja apar medicamente orale care promit foarte mult (ex. anticorpi monoclonali). Toate acestea sunt inovații care apar, dar dacă noi nu ne educăm, nu înțelegem și nu comunicăm aceste lucruri, iar la rândul lor, oamenii cărora ne adresăm nu înțeleg valoarea acestor inovații e ca și cum ele nu ar exista.

Și aceasta este concluzia intervenției mele de astăzi – pentru aproape 70% din populația României, această incredibilă inovație care este vaccinul anti Covid-19, este ca și cum n-ar exista.

Citește și: