#Esențial în sănătate publică. Un nou antibiotic cu dublă țintă face imposibilă dezvoltarea rezistenţei antimicrobiene

Macrolonele, o nouă clasă de antibiotice care ţinteşte două componente diferite ale celulei bacteriene și fac dezvoltarea rezistenţei de 100 de milioane de ori mai dificilă, conform unui nou studiu publicat în Nature Chemical Biology. Macrolonele au fost dezvoltate prin combinarea structurii macrolidelor cu cea a fluorochinolonelor.

Folosirea antibioticelor pe scară largă, automedicația și tratamentul antimicrobian incorect au condus la o problemă de sănătate publică majoră din ultimii 50 de ani – rezistența la antimicrobiene. În ultimele decenii au fost dezvoltate foarte puține antibiotice noi, iar majoritatea antibioticelor recent aprobate sunt variante ușor diferite ale celor existente. Macrolonele reprezintă o metodă inovatoare de a dezvolta antibiotice eficace, care ar putea deveni un standard pentru terapia antimicrobiană în viitor.

Precum macrolidele, macrolonele acţionează la nivelul ribozomilor,  inhibând sinteza de proteine de către bacterii, iar precum fluorochinolonele, ţintesc ADN giraza. Macrolonele se atașează mai strâns de ribozomi în comparație cu macrolidele şi, totodată, sunt capabile de a se atașa și bloca inclusiv ribozomii de la tulpinile bacteriene rezistente la macrolide.

În urma unor experimente complexe de biologie structurală, a fost selectat membrul clasei macrolonelor cel mai promiţător pentru a fi eficace în tratarea infecţiilor. Ambele ţinte sunt inhibate de această moleculă la aceeaşi concentraţie, astfel că bateria nu poate deveni rezistentă prin achiziția de mutații aleatorii în oricare din cele două ținte simultan, fapt demonstrat statistic în cadrul studiului.

Riscul de infecții virale este crescut de prezența autoanticorpilor care ţintesc interferonul

Aproximativ 2% dintre persoane dezvoltă autoanticorpi împotriva interferonului de tip 1, ceea ce îi face mai susceptibili la infecții virale precum COVID-19, conform unui studiu publicat în Journal of Experimental Medicine. Interferonul de tip 1 este o moleculă esenţială pentru apărarea imună antivirală. Funcţia sa este blocată de prezenţa autoanticorpilor, astfel că organismul este expus suplimentar în contextul contactării unei infecţii virale ulterioare.

S-a constatat că autoanticorpi împotriva interferonului de tip 1 au fost dezvoltaţi cu precădere între vârstele de 60-65 de ani, iar persoanele care au prezentat acest tip de pierdere a toleranţei imunologice, au prezentat şi anticorpi direcţionaţi împotriva altor structuri proprii. Odată produşi, autoanticorpii anti-interferon de tip 1 au persistat pentru tot restul vieţii.

Indiferent cât timp a trecut de la dezvoltarea anticorpilor anti-interferon, probabilitatea de a avea forme severe de boală în urma infecţiei cu SARS-CoV-2 a fost crescută. Spre exemplu, persoanele care au prezentat anticorpi anti-interferon de tip 1 începând cu anul 2008 au avut forme severe de COVID-19 în 2020.

Noile rezultate au la bază analiza probelor de sânge a peste 2000 de adulţi din Swiss HIV Cohort Study, care au donat sânge de două ori pe an, timp de câteva decenii. A fost evaluată prezența autoanticorpilor împotriva interferonului de tip 1, momentul apariţiei acestora şi persistenţa în sânge.

SARS-CoV-2 poate infecta mai multe tipuri celulare pulmonare 

Mai multe tipuri de celule pulmonare decât se credea anterior pot fi infectate de SARS-CoV-2, inclusiv cele care nu prezintă receptori virali cunoscuți, conform unui nou studiu publicat în PNAS. Totodată, studiul a demonstrat că la nivel pulmonar apare un răspuns antiviral inflamator independent faţă de răspunsul imun dezvoltat împotriva SARS-CoV-2.

Până în prezent s-a considerat că SARS-CoV-2 infectează doar celule care prezintă anumiți receptori pe suprafaţă, în principal ACE2 (enzima de conversie a angiotensinei 2), care interacționează cu proteina Spike a virusului. Noile rezultate au arătat că atunci când nu există un astfel de punct de intrare, virusul pătrunde direct prin membrana celulară.

Variantele virale au avut preferințe diferite pentru tipurile celulare infectate de la nivel pulmonar. Tulpinile Delta au determinat cazuri mai severe de pneumonie, deoarece au afectat celulele pulmonare de la nivel inferior, în timp ce variantele Omicron au afectat în special celulele pulmonare de la nivel superior, ducând la formare ușoare de boală.

Noul studiu a indicat, de asemenea, o terapie care ar putea să blocheze pătrunderea celulară a virusului. Apilimod este un medicament care în prezent este studiat pentru tratamentul sclerozei laterale amiotrofice, demenței și pentru variate infecții virale.

În cadrul studiului, au fost colectate celule de la pacienți care au fost reprogramate pentru a deveni celule stem pluripotente induse, care pot fi transformate în alte tipuri de celule umane. Au fost generate diverse tipuri de tipuri celulare pulmonare formând, la o scară mică, o structură care a se aseamănă cu plămânul uman. Cu ajutorul acestor structuri de tip organoid poate fi analizată diversitatea proceselor fiziologice şi patologice la diferite rase sau grupuri etnice, precum şi în funcţie de sex.

Un nou test poate determina în câteva minute dacă un virus este infecțios sau nu

FAIRY (Fluorescence Assay for vIRal IntegritY) este un nou test care poate arăta dacă un virus este infecţios sau nu în câteva minute, permiţând instalarea măsurilor eficiente de a combate o potenţială nouă problemă de sănătate publică. Noua metodă este descrisă într-un studiu publicat în Biomacromolecules.

O dată la patru ani, un nou virus care are potențialul de a genera pandemii este descoperit, iar numeroase alte virusuri ar putea să treacă bariera dintre specii şi să genereze infecţii la om. În prezent, metoda utilizată pentru de a determina infectivitatea este prin cultivarea pe celule, ceea ce necesită multe zile, chiar săptămâni, şi nu există astfel de culturi celulare disponibile pentru a testa toate tipurile de virusuri.

Noua metodă utilizează un colorant care poate penetra virusurile prin porii de la nivelul capsidei. Acesta este conjugat cu o moleculă mai mare, care nu poate pătrunde prin porii capsidei. În urma ataşării la acidul nucleic viral, este produs un semnal fluorescent. Astfel, se poate vedea dacă virusul este intact și infecțios sau nu.

Metoda a fost testată pe herpes simplex virus, virusul respirator sincițial, citomegalovirus, rinovirus uman, coronavirus uman, chikungunya virus, virusul Dengue, virusul zika și enterovirus. Aceste virusuri reprezintă atât structuri anvelopate, cât şi neanvelopate, dar şi virusuri cu genom atât ADN, cât şi ARN, demonstrând că testul FAIRY are aplicaţii largi. În urma tratării virusurilor cu diverse substanțe chimice care au activitate virucidă, s-a confirmat că metoda distinge între virusurile infecțioase și cele non-infecțioase.

Eliminarea hepatitei C din rândul problemelor de sănătate publică. Unde ne aflăm?

În urmă cu un deceniu, au devenit disponibile antiviralele cu acțiune directă pentru tratamentul hepatitei C. În prezent, aceste terapii pot vindeca peste 97% dintre infecțiile cu virusul hepatitei C (VHC). Un nou studiu publicat în Eurosurveillance analizează progresele realizate pentru eliminarea hepatitei C din rândul problemelor de sănătate publică.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit drept ținte până în anul 2030 reducerea incidenței infecțiilor cronice cu virusul hepatitei C cu 90% și a mortalității determinate de infecția cu VHC cu 65%. Pașii recomandați de OMS pentru a obține eliminarea VHC ca problemă de sănătate publică sunt reprezentați de estimarea poverii infecțiilor cu VHC, setarea țintelor pentru eliminarea VHC, integrarea serviciilor pentru hepatita virală în sistemul de sănătate existent, creșterea accesului pentru testarea și tratamentul VHC, promovarea echității, implicarea comunității, ameliorarea supravegherii și monitorizării.

La nivel mondial, una dintre principalele provocări pentru a atinge țintele OMS este reprezentată de inechitatea între state, în funcţie de veniturile acestora. Ţările cu venituri crescute ar putea să atingă aceste ținte până în anul 2030, însă majoritatea țărilor cu venituri reduse sau medii ar putea să nu le atingă niciodată, deoarece terapia antivirală directă prezintă costuri crescute, acces limitat şi există, totodată, un nivel redus de conștientizare a problemei reprezentate de virusul hepatitei C.

Seroprevalenta VHC în România a scăzut de la 3,2 în 2006-2008 la 1,4 în 2020-2022. Cu o prevalență estimată de 0,9% a persoanelor infectate cronic cu VHC, România a devenit o țară cu endemicitate redusă a virusului hepatitei C, ca rezultat al testării pentru VHC, disponibilității terapiilor antivirale directe, accesului îmbunătățit la tratament, toate acestea făcând parte din Planul Național pentru Controlul Hepatitelor Virale.