STUDIU. Excesul de țesut adipos abdominal se asociază cu atrofia cerebrală la adulții de vârstă mijlocie

  • Prevenție



Volumul crescut al țesutului adipos abdominal, atât de tip subcutanat, cât și visceral, se asociază cu atrofia cerebrală, în special la nivelul regiunilor implicate în funcția cognitivă și patologia bolii Alzheimer, conform unui studiu publicat în Aging and Disease. Aceste rezultate ar putea explica asocierile dintre obezitate și riscul crescut de demență. În acest context, volumul ţesutului adipos abdominal ar putea reprezenta un factor de risc modificabil pentru demenţe.

Principalele rezultate ale studiului:

abonare
  • Țesutul adipos visceral se asociază mai puternic cu atrofia cerebrală la femei
  • Ţesutul adipos subcutanat se asociază mai puternic cu scăderea volumelor cerebrale decât cel visceral
  • Deşi asocierile au fost semnificative statistic, dimensiunile efectului au fost, în general, reduse

La nivel mondial, aproape 2 miliarde de persoane sunt supraponderale şi obeze, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Obezitatea reprezintă un factor de risc pentru numeroase afecţiuni, iar pierderea în greutate este o modalitate de prevenţie şi de ameliorare a riscului pentru acestea. Noile rezultate sugerează că reducerea volumului ţesutului adipos abdominal ar putea reprezenta, totodată, o strategie preventivă adresată demenţei, în plus faţă de afecţiunile asociate clasic cu obezitatea, precum bolile cardiovasculare sau diabetul zaharat.

Studiul a inclus 10 000 de adulți sănătoși, cu vârste între 20 și 80 de ani, care au fost investigaţi prin imagistică prin rezonanță magnetică (IRM). Volumul ţesutului adipos visceral abdominal s-a asociat cu atrofia cerebrală, incluzând volumul total de substanţă cenuşie, volumul total al substanţei albe, precum şi volumul hipocampului, cortexului frontal şi al lobilor temporal, parietal şi occipital.

Fiind derulat un studiu observaţional de tip transversal, nu pot fi generate concluzii referitoare la cauzalitate, fiind constatate asocieri despre care nu există dovezi că o variabilă o determină pe cealaltă. De asemenea, studiul nu a inclus o serie de factori care ar putea influenţa asocierile, precum activitatea fizică, dieta şi substratul genetic.

Citeşte şi: