STUDIU. Exerciţiile fizice îmbunătățesc răspunsul la tratamentul adjuvant în cancerul de sân

Exerciţiile fizice previn reducerea nivelului de antioxidanţi care apare în cursul tratamentului pentru cancerul mamar prin influențarea mecanismelor epigenetice. Acestea sunt concluziile unui studiu publicat în Redox Biology. Rezultatele justifică integrarea exerciţiilor fizice în managementul pacienţilor cu cancer, datorită impactului pozitiv asupra homeostaziei de tip redox. Astfel, efectuarea de exerciţii fizice poate ameliora evoluţia clinică a pacientelor cu cancer de sân şi să îmbunătăţească răspunsul la tratamentele administrate post-chirurgie.

Efectuarea exerciţiilor fizice s-a asociat cu:

• menţinerea activităţii genelor pentru antioxidanţi (SOD, superoxid dismutaza) la nivel plasmatic
• creşterea semnificativă a expresiei SOD2 la nivel celular, modificare invers corelată cu metilarea promotorului specific
• modificări similare ale expresiei genice şi metilării promotorului genei L3MBTL1, asociată cu cancerul de sân
• creşterea nivelurilor ARN-ului mesager pentru gena TET1 şi reducerea expresiei DNMT3B, ambele fiind gene implicate în căile de demetilare/metilare

Au fost incluse 20 de paciente cu cancer mamar primar, aflate în timpul etapei de tratament cu chimioterapie, radioterapie sau terapie hormonală, indiferent dacă schema terapeutică a fost de tip monoterapie sau combinată. Jumătate dintre participante au fost incluse într-un program de exerciţii fizice supervizat online, iar jumătate au reprezentat grupul de control.

Studiul a evaluat impactul activităţii fizice asupra metilării promotorilor specifici, expresiei genice  şi activităţii pentru 3 gene asociate cu antioxidanţii (SOD1, SOD2 şi CAT – catalaza) şi 3 gene asociate cu cancerul mamar (BRCA1, L3MBTL1 şi RASSF1A). De asemenea, au fost investigate mecanismele prin care sportul afectează căile de metilare şi demetilare, incluzând funcţiile genelor TET1 (Tet metilcitozin dioxigenaza 1), DNMT3A şi DNMT3B (ADN metiltransferaza 3 – alpha şi beta).

Activitatea fizică şi sănătatea umană

Inactivitatea fizică este unul dintre cei mai importanţi factori de risc pentru majoritatea bolilor comune, fiind a patra cauză de deces la nivel mondial. Stilul de viaţă sedentar se asociază cu debutul prematur al bolilor. Activitatea fizică are un impact pozitiv asupra funcţionării şi fiziologiei corpului uman, îmbunătăţeşte rezistenţa, eficacitatea sistemelor respirator, cardiovascular, neurologic şi imun şi multiple procese care sunt alterate în cursul îmbătrânirii şi în apariţia bolilor netransmisibile.

Creşterea nivelurilor de activitate fizică se corelează cu probabilitatea redusă de a dezvolta unele dintre cele mai frecvente boli netransmisibile, precum boala coronariană, sindromul metabolic, bolile neurologice şi cancerul. Sportul reduce incidenţa bolilor asociate cu stresul oxidativ, prin producţia de radicali liberi de oxigen care determină fenomene de adaptare asociate stresului pozitiv. Mecanismele prin care sportul determină aceste rezultate asupra sănătăţii, însă, au fost puţin înţelese şi caracterizate până în prezent.

Efectele pozitive ale exerciţiilor fizice asupra sănătăţii ar putea fi mediate de modificări epigenetice, care includ metilarea ADN-ului, modificări ale proteinelor de tip histonă şi ale profilurilor de microARN (miARN).  Un review publicat în Free Radical Biology and Medicine descrie principalele modificări de tip metilare a ADN-ului care stau la baza efectelor pozitive ale sportului asupra sănătăţii.

Exerciţiile fizice voluntare determină producţia de specii reactive de oxigen şi de azot, care sunt mediatori importanţi în procesele de semnalizare. Sportul modulează metilarea ADN-ului la nivelul genelor implicate în reglarea metabolismului energetic, funcţia mitocondrială, biosinteză, regenerare musculară, căi de semnalizare prin calciu şi plasticitate cerebrală.

Toate aceste procese sunt asociate cu semnalizarea redox şi cu dezechilibrele speciilor reactive de oxigen. Exerciţiile fizice declanşează dezechilibre ale speciilor reactive de oxigen, iar semnalizarea redox reglează metilarea ADN-ului în timpul exerciţiilor fizice. Antrenamentele de forţă scad metilarea genelor din muşchii scheletici implicate în diabetul zaharat de tip 2, iar exerciţiile aerobice, în combinaţie cu cele de forţă, determină hipermetilarea componentelor esenţiale ale căilor de semnalizare metabolice şi inflamatorii.

Sportul şi tratamentele oncologice