STUDIU. Testarea genomică înaintea inițierii terapiilor țintite dublează supraviețuirea în cancerul pulmonar stadiul IV
Un nou studiu publicat în JCO Oncology Practice (un jurnal ASCO), demonstrează că testarea genomică rapidă, înaintea inițierii tratamentului, este vitală în tratarea cancerului pulmonar avansat. Identificarea țintelor oncogenice acționabile și începerea tratamentului pe baza acestora în cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC) avansat au îmbunătățit semnificativ ratele de supraviețuire. Însă utilizarea testării genomice în practică variază, iar această întârziere determină inițierea tratamentului nespecific, și nu a celui pe bază de inhibitori de tirozin kinază (TKIs).
De exemplu, erlotinib, gefitinib și osimertinib sunt utilizate pentru a viza NSCLC cu mutații EGFR. Crizotinib, ceritinib, alectinib și brigatinib sunt folosite în cazurile în care se detectează rearanjamente ALK. În plus, dabrafenib în combinație cu trametinib este folosit pentru NSCLC cu mutații BRAF V600E, în timp ce larotrectinib funcționează în NSCLC cu fuziuni de gene NTRK.
Au fost analizate, retrospectiv, datele a peste 500 de pacienți (18+) diagnosticați cu stadiul IV de cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC) între 2018 și 2020, care prezentau anumite mutații driver acționabile (actionable oncogenic drivers) la nivelul genelor EGFR, ALK, ROS1, BRAF, MET, RET, HER2 și/sau NTRK1/2/3. Au fost excluși pacienții care primiseră tratament sistemic anterior pentru NSCLC.
Pacienții cu aceste mutații genetice au fost împărțiți în trei grupuri pentru analiză. Grupul A a fost grupul de referință, care a primit tratament după ce mutația genetică a fost identificată. Grupurile B și C au primit tratament cu chimioterapie, inhibitori de puncte de control imun (ICI) sau ambele, înainte ca mutația genetică să fie raportată. Pacienții din Grupul B au trecut ulterior la terapie țintită în termen de 35 de zile, în timp ce pacienții din Grupul C nu au schimbat terapia inițială în același interval de timp. Pacienții din Grupul C care au făcut schimbarea după 35 de zile au fost tratați ca și cum ar fi progresat la a doua linie de tratament.
Pacienții din Grupul A, care au primit tratament după ce se cunoșteau modificările genomice, au avut șanse mult mai mari de supraviețuire. Începerea tratamentului înainte de a cunoaște informațiile genetice a condus la rezultate mult mai slabe.
- În termeni de supraviețuire generală, grupul A a avut o supraviețuire mediană de aproape 29 de luni, comparativ cu grupul B (22 luni) și grupul C (15 luni).
- Timpul până la următorul tratament a fost cel mai lung pentru grupul A (medie de 10 luni), doar 5-6 luni în grupurile B și C.
- Analiza a luat în considerare, de asemenea, prezența mutațiilor EGFR, iar tendințele au rămas constante.
Acest studiu aduce în prim plan o concluzie esențială referitoare la supraviețuirea și rezultatele tratamentului pentru pacienții cu anumite mutații genetice în cancerul pulmonar – începerea tratamentului înainte de a avea rezultatele testării genomice se asociază cu rezultate semnificativ mai slabe. Pacienții care au primit tratament în aceste condiții au supreviețuit mai puțin. Aceasta subliniază importanța vitală a testării de precizie în ghidarea deciziilor de tratament pentru persoanele cu cancer pulmonar avansat, precum și necesitatea de a folosi terapiile țintite în funcție de rezultatele testării genomice pentru a maximiza beneficiile și a evita tratamentele ineficiente.
Citește și:
- Medicina de precizie în cancerul pulmonar: care sunt inovațiile care transformă practica medicală în 2022?
- STUDIU. Toți pacienții cu cancer pulmonar ar trebui să fie testați pentru mutații la nivelul liniei germinale
- Impactul economic al testării biomarkerilor pentru cancerul pulmonar în România. Ce economii ar putea fi făcute dacă testarea biomarkerilor s-ar realiza conform ghidurilor ESMO?